Marele scriitor s-a născut la 10 iunie 1839 la Humuleşti, judeţul Neamţ. Era fiul lui Ştefan a Petrei Ciubotariul şi al Smarandei Creangă, “răzeşi fără pământuri”. Mama era originară din Pipirig dintr-o familie venită din Ardeal, dar este posibil ca şi familia tatălui să fie tot de obârşie transilvană. ... Continuare
Iarna pe ulita de george cosbuc - comentariu literar
Scrisa in 1888, poezia a vazut lumina tiparului in 1896, in revistra “Vatra” si a fost inclusa in volumul “Fire de tort” din acelasi an. Temporal si spatial, discursul liric creioneaza un cadru obisnuit de iarna dintr-un sat de munte, acolo unde derdelusul asteapta doar sa cada primii fulgi de nea.
Poezia e integrata pastelurilor cosbuciene, desi dimensiunile prea extinse si mai ales ... Continuare
"o scrisoare pierduta" - comentariu literar
Intre marii clasici ai literaturii romane, Caragiale este privit ca geniul incontestabil si maestrul suprem al comediei si prozei de scurte dimensiuni. Cu siguranta ca, nici inainte si nici dupa el,comedia n-a fost atat de apropiata de realitatile cotidiene, in substanta,si de perfectiunea artistica,in expresie. Inzestrat cu un spirit de observatie si o luciditate extreme, Caragiale ... Continuare
Opere romantice - autori si opere reprezentative Gioacchino Rossini, Giuseppe Verdi, Richard Wagner
GIUSEPPE VERDI 1813-l901
CREAŢIA DE OPERĂ
• Oberto, conte di San Bonifacio, Teatrul alla Scala - Milano, 17 noiembrie 1839 • Un giorno di regno, Teatrul alla Scala - Milano, 15 septembrie 1840
• Nabucco, Teatrul alla Scala - Milano, 9 martie 1842
• I Lombardi alla prima crociata, Teatrul alla Scala - Milano, 11 februarie 1843 • Ernani, Teatrul La Fenice - Veneția, 9 martie ... Continuare
Discursul ironic si parodic in opera lui I. L. Caragiale
Un articol de dicţionar ne oferă, în câteva rânduri, doar, o concisă definiţie a ironiei: “Ironie (gr.Eironeia - “ironie”) figură retorică prin care, cel mai adesea, se enunţă o apreciere pozitivă ori chiar o laudă, simulată, pentru a se înţelege că e vorba de o persiflare ori chiar de o batjocură, sau, uneori, o apreciere ... Continuare
EMIL BOTTA „Un dor fara satiu"
„Şi te rog să nu-mi rîzi / la umorul negru, / nici un surîs pentru fanfaronadele mele, / pentru / proverbialul meu rîs...": nu se putea recomandare mai potrivită decît aceasta pentru versurile din Un dor fără saţiu, admirabila carte recentă a lui Emil Botta ce seamănă tot mai puţin cu autorul întunecatului April, cu „tragica paiaţă", ... Continuare
Bogza geo bogza „paznic de far"
„Citindu-l, vineri de vineri, ziua aceasta n-a întîrziat să stabilească în viaţa noastră un ritual, tot aşa de plăcut ca şi acela din vremea copilăriei cînd, la marile sărbători, ni se dădea cozonac la cafeaua cu lapte. Ce bucuroşi am fost, într-o epocă in care abunda plinea prost frămîntată şi cu tărîţe, ... Continuare
Mihai beniuc - „poezii"
Ultimei selecţii din poeziile lui Minai Beniuc (a douăsprezecea, dacă judecăm după bibliografia ce o însoţeşte) îi lipseşte un criteriu clar. Nota editurii ne avertizează că s-a urmărit alegerea „celor mai reprezentative versuri pentru creaţia poetică a lui Mihai Beniuc...'', ceea ce, pe lîngă faptul că sună ... Continuare
Hamlet si don quijote (dupa matei calinescu)
Cei doi eroi îşi datorează anumite trăsături comune nu doar contemporaneităţii autorilor lor (căci printr-o stranie coincidenţă, singulară în literatura universală, Cervantes s-a stins exact în aceeaşi zi în care „marele Will” murea la Statford-upon-Avon, la 23 aprilie 1616 ), ci poate acelui fond arhetipal, acelor elemente eterne ... Continuare
Miguel de cervantes y saavedra – don quijote de la mancha
S-a afirmat că Don Quijote este cartea Spaniei din jurul anului 1600. Pornirile în lume ale Cavalerului Tristei Figuri, visurile lui măreţe şi eroismul acţiunilor sale cu tot sensul lor fals, sfidarea pe care cavalerul rătăcitor obsedat grav de ideea misiunii lui o aruncă trecătorilor inofensivi, asalturile lui bruşte şi brutale, apoi ... Continuare
François rabelais – gargantua si pantagruel - comentariu literar
Scriitor reprezentativ al Renaşterii, Rabelais încarnează în opera sa idealurile acestei perioade, remarcându-se prin cultul raţiunii şi al naturii în spiritul Antichităţii, cărţile sale fiind în acelaşi timp o satiră a mentalităţilor, a structurilor sociale şi a instituţiilor vremii.
„Voi toţi, bunii mei ... Continuare
Giovanni boccaccio – decameronul - comentariu
Creatorul prozei artistice, Giovanni Boccaccio, este cel mai mare povestitor al literaturii italiene şi unul dintre cei mai de seamă naratori ai literaturii italiene.
Revoluţia literară, începută cu Dante Alighieri, care ridică raţiunea şi cunoaşterea împotriva autorităţii religioase şi a scolasticii şi susţine imperiul ... Continuare
Dante alighieri - divina comedie. infernul
1. Divina Comedie – “catedrala şi mormântul Evului mediu” (G. Carducci). Explicaţi de ce poate fi comparată cu o catedrală gotică cu 3 nave. Explicaţi titlul, ţinând cont atât de final cât şi de stil. Divina Comedie, expresie a viziunii renascentiste.
2. Cele 4 sensuri ale operei (stabilite de Dante însuşi în Il convivio/ Banchetul):
- ... Continuare
Romanul gotic
Romanul gotic este reflectarea pre-romantismului în literatura în proză şi o urmare a reînvierii interesului pentru medievalism (în secolul al XVIII-lea cuvântul „gotic” era sinonim cu „medievalismul”). Romancierii renunţă la zugrăvirea vieţii contemporane cotidiene fiind atraşi de întâmplările neobişnuite, învăluite într-o atmosferă de ... Continuare
Ossianismul
În a doua jumătate a secolului a secolului al XVIII-lea creşte interesul pentru folclor şi pentru poezia originală inspirată din poezia populară medievală. Explorarea trecutului duce la deshumarea vechilor legende populare, a baladelor şi a faptelor de glorie cântate de barzi anonimi.
În acest context, învăţătorul scoţian JAMES ... Continuare
Iluminismul
Din punct de vedere istoric, secolul al XVIII-lea poate fi considerat secolul în care burghezia îşi conturează propriul statut, negând astfel supremaţia aristocraţiei ce dominase secolul al XVII-lea.
Sistemul feudal (considerat iraţional) e înlocuit de o societate întemeiată pe raţiune (între rege şi supuşi există un contract, nu e un dat ... Continuare
Clasicismul francez
GENUL MORALIST
• pregătit de ultimul mare umanist al Renaşterii, MICHEL DE MONTAIGNE, prin ESEURILE sale din . În acestea, Montaigne vrea să se cunoască pe sine însuşi, pentru că în fiecare om se regăseşte întreaga condiţie umană.
• JEAN DE LA BRUYČRE (1645-96) – CARACTERELE
A găsit în moralistul şi filozoful grec Teofrast un ... Continuare
Mihai eminescu - student la berlin
(1872–1874)
întors în ţară, Eminescu se duse plin de nădejdi la Junimea din Iaşi, care, prin Iacob Negruzzi, îi dase şi lui şi lui Slavici mari speranţe de a-şi croi un drum cu ajutorul ei. Publicase până acum cinci poezii în Convorbiri literare, şi societatea îi era cunoscută mai dinainte, de când, cu prilejul congresului, coborâse în ... Continuare
Mihai Eminescu - student la viena (1869–1872)
înfricoşat de ideea că Mihai ar putea să alunece pe calea ruşinoasă a actoriei şi dăscălit, probabil, de băiatul mai mare, Şerban, asupra adevăratelor însuşiri ale tânărului rebel, Gh. Eminovici se hotărî să trimită pe Eminescu la Viena, pentru a studia filozofia, făgăduindu-i un stipendiu de 18 galbeni pe ... Continuare
Mihai eminescu - pribeag şi sufleur
(1866–1869)
O scurtă eclipsă de un an ascunde privirilor noastre o parte din traiectoria vieţii tinereşti a lui Eminescu, dar spiritul acestei vieţi, unic scop al unei biografii, ne este de pe acum prezent, în ciuda datelor enigmatice, care se pot spulbera sau întări la orice nouă descoperire.
Trecând munţii, Eminescu a năzuit, nici vorbă, ... Continuare
