Romanul gotic






Romanul gotic este reflectarea pre-romantismului in literatura in proza si o urmare a reinvierii interesului pentru medievalism (in secolul al XVIII-lea cuvantul "gotic" era sinonim cu "medievalismul"). Romancierii renunta la zugravirea vietii contemporane cotidiene fiind atrasi de intamplarile neobisnuite, invaluite intr-o atmosfera de mister, cu enigme si taine ale caror cauze depasesc limitele ratiunii si izvorasc, de cele mai multe ori, din supranatural. Toate misterele descrise in romanele gotice sunt de obicei legate de lupta pentru interese banesti. Misterele, fantasticul, pasiunile fatale s-au dezvoltat in creatia romanticilor, care au folosit si procedeul interpretarii elementelor fantastice.



HORACE WALPOLE (1717-l797) e creatorul romanului gotic. Devenit faimos cu Castelul din Otranto (1764), el complica subiectul romanului prin fel de fel de intamplari misterioase si grozave (portrete ce ies din rama, statui din care picura sange), actiunea se desfasoara pe fondul unui castel stravechi si sumbru, noaptea, la lumina palida a lunii ori intr-o bezna de nepatruns.
ANNE RADCLIFFE (1764-l823) e una din cele mai talentate imitatoare ale lui Walpole. Romanul sau cel mai cunoscut, Misterele din Udolpho (1794) imbina elementele romantice ale vietii cotidiene cu proza cotidiana.