Iluminismul






Din punct de vedere istoric, secolul al XVIII-lea poate fi considerat secolul in care burghezia isi contureaza propriul statut, negand astfel suprematia aristocratiei ce dominase secolul al XVII-lea.
Sistemul feudal (considerat irational) e inlocuit de o societate intemeiata pe ratiune (intre rege si supusi exista un contract, nu e un dat etern)
Acest avant al ratiunii e un factor determinant in pregatirea si desfasurarea revolutiilor burgheze din Europa. Filozofia devine dintr-o speculatie abstracta (ca in perioada clasicismului) o metoda practica de propagare a noilor idei. Se pune in discutie statutul monarhiei absolute, al religiei, a privilegiilor de clasa, a justitiei arbitrare. Ideea generoasa a iluministilor a fost iluminarea maselor, prin accesul la educatie si cultura.
Aspirand spre o mai mare libertate, iluministii au promovat trei idealuri: politic (monarhul luminat), social (egalitatea oamenilor), pedagogic (educatie naturala si armonioasa). Filozofii iluministi sprijina libertatea ideii si a cuvantului si toleranta religioasa.
Idei filozofice:
. ideea dreptului natural opusa ideii de drept divin pe care se intemeia monarhia absoluta



. principiul egalitatii naturale conform caruia la nastere toti oamenii sunt egali, doar societatea ii diferentiaza mai tarziu in clase (= constituirea artificiala si nedreapta a sistemului feudal)
. principiul egalitatii sociale ce deriva din egalitatea naturala a oamenilor
. conceptia filozofico-religioasa a deismului, opusa religiei oficiale [deismul = calea de mijloc intre teism (Doctrina filozofica bazata pe admiterea existentei lui Dumnezeu ca fiinta absoluta care a creat lumea si o indrumeaza) si ateism (Negare a existentei lui Dumnezeu si a oricarei divinitati; conceptie care se bazeaza pe aceasta negare), ce respinge revelatiile, miracolele, superstitiile doctrinei crestine, propunandu-se ca o religie naturala/rationala ce il admite pe Dumnezeu drept creator al lumii dar neaga amestecul ulterior in fenomenele universale si in existenta omului. Conform acestei conceptii, legile morale si sociale nu sunt decrete ale cerului, ci creatii ale spiritului uman, deci ale ratiunii
. ideea contractului social ce neaga legitimitatea monarhiei absolute. Suveranul detine puterea nu prin decizia divinitatii/ereditatii, ci prin consensul unanim al colectivitatii (= supusii hotarasc) -> ideea revolutiei ce apare cu necesitate: in momentul in care una din cele doua parti ale contractului social (monarhia) nu mai respecta contractul, cealalta parte are dreptul sa uzeze de forta.