Logo referatecarte



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre Anatomia aparatului cardiovascular AstronomieBiologieChimieContabilitateDesenDiverse
 DreptEconomieEnglezaFilozofieFinanteFizica
 FrancezaGeografieGermanaInformaticaIstorieJurnalism
 MarketingMatematicaMedicinaMuzicaPsihologieRomana
 Literatura RomanaTehnica

Teoria revizuirii a lui Apter - teorii umoristice - referat



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: Teoria revizuirii a lui Apter - teorii umoristice

Lucrare de licenta PSIHOLOGIE

SIMTUL UMORULUI SI LEGATURILE SALE CU TRASATURILE DE PERSONALITATE
TEORII ASUPRA SIMTULUI UMORULUI
Teoriile motivationale ale umorului
Teoria incongruentei
Teoria revizuirii a lui Apter - teorii umoristice
Teoria comprehensiunii si elaborarii
DEFINITII ALE SIMTULUI UMORULUI

Teoria revizuirii a lui Apter - teorii umoristice


Cea mai comprehensiva formulare teoretica a umorului a fost propusa de Apter (1982 – dupa Wyer & Collins, 1992) în contextul teoriei sale mai generale despre personalitate si motivatie. Aceasta conceptualizare are câteva trasaturi atractive. Întîi, ia în considerare atât factorii motivationali, cât si cei cognitivi. În al doilea rând, poate fi aplicata diferitelor tipuri de experiente comice. În al treilea rând, explica cel mai bine conditiile necesare si suficiente pentru aparitia umorului. Apter a recunoscut faptul ca informatia transmisa de o gluma sau de o afirmatie într-un context social nu consta numai în oameni, obiecte sau fenomene la care se refera gluma. În plus, aceasta informatie poate include caracteristici ale vorbitorului si aspecte ale situatiei sociale în care este transpusa gluma. Pentru a întelege dinamica umorului, trebuie luate în calcul toate aspectele unei experiente informationale. Apter a propus un set de conditii necesare pentru existenta umorului, aplicabile n



u numai la glume sau desene, ci si la spiritualism si experiente sociale fortuite care nu au intentia sa fie comice. Apter afirma ca oamenii interpreteaza informatia într-un mod care le furnizeaza o caracterizare acurata a subiectului la care se refera. Aceasta caracterizare permite generarea inferentelor valide despre atributele mentionate în gluma si despre evenimentele viitoare pe care le implica. Astfel, conceptele pe care oamenii le aplica situatiilor pe care le întâlnesc sunt cele care par sa caracterizeze situatiile “asa cum sunt de fapt”. Ca urmare, când spunem ca cineva este avocat, oamenii presupun, în absenta altor informatii, ca persoana în cauza are atributele tipice avocatilor. O afirmatie poate fi interpretata într-un mod ce reflecta sensul intentionat de comunicator. Aceasta interpretare se poate baza partial pe scopul aparent al comunicatorului.
Sa presupunem ca ulterior unei interpretari initiale a informatiei–stimul, concluziile sugereaza ca aceasta interpretare este incorecta. Astfel, evenimentele la care informatia initiala a facut referire sunt de fapt diferite de modul în care au aparut la început. Oamenii revizuiesc anumite asumptii pe care le-au facut initial, iar rezultatul este probabil o reprezentare mult mai acurata a realitatii. Aceste procese legate de revizuirea perceptiilor în lumina noii informatii sunt similare proceselor de comprehensiune pe care Suls (1972 – dupa Schmidt, 1994) le-a pus la baza incongruentei. Apter (1982 – dupa Wyer & Collins, 1992) a afirmat, totusi, ca existenta lor nu este suficienta pentru a solicita umorul. Alti trei factori mai sunt implicati.


Primii doi factori postulati de Apter (1982 – dupa Wyer & Collins, 1992) ca afecteaza producerea umorului intereseaza caracteristicile informatiei. Acestia sunt:
1. Reinterpretarea unei situatii care rezulta din expunerea la noua informatie nu trebuie sa înlocuiasca interpretarea care paruse a fi corecta. Cu alte cuvinte, noua constructie a realitatii nu trebuie sa altereze perceptia cuiva despre realitatea aparenta sau sugerata creata initial. (neînlocuirea)
2. Perceptia realitatii care este stabilizata de noua informatie trebuie diminuata în importanta sau valoare, relativ la realitatea aparenta care a fost initial asumata. Constructul diminuarii va necesita în final elaborare. (diminuarea)
Asumptiile lui Apter (1982 – dupa Wyer & Collins, 1992) despre neînlocuire si diminuare se regasesc în alte teorii ale umorului. Asumptia neînlocuirii este asemanatoare cu ipoteza lui Koestler (1964 – dupa Wyer & Collins, 1992) ca umorul necesita aplicarea simultana a doua planuri semantice la aceeasi experienta. Astfel, un eveniment care discrediteaza inteligenta cuiva nu este amuzant decât daca sugerarea initiala s-a dovedit a fi falsa.
Mai mult, diminuarea valorii sau a importantei unei entitati nu constituie întotdeauna discreditare. Multe interpretari ale lumii nu sunt întotdeauna cele mai nefavorabile. Trasaturile unui eveniment – stimul ce pot fi diminuate ca rezultat al reinterpretarii nu se refera numai la oameni sau obiecte. Asumptia diminuarii poate fi aplicata si comunicarii în sine. Generalizarea constructului de diminuare propus de Apter (1982 – dupa Wyer & Collins, 1992) poate include în sfera sa o varietate larga de

fenomene comice care sunt foarte greu de explicat prin alte teorii. Prin postularea ca diminuarea este o conditie necesara a umorului, Apter a distins schimbari comice în interpretarea ce caracterizeaza descoperirile stiintifice, atasarea sensului la visurile unei persoane si reinterpretarea evenimentelor în întâmplarile misterioase care apar când sunt descoperite noi dovezi. În fiecare din aceste cazuri, realitatea implicata de noile informatii are o importanta sau o valoare mai mare decât cea originala, si astfel nu mai apare amuzamentul.
Al treilea factor important al formularii lui Apter (1982 – dupa Wyer & Collins, 1992) este motivatia: recunoasterea explicita ca obiectivele de procesare informationala ale unei persoane pot juca un rol în determinarea reactiilor persoanei la informatie. Apter a lansat ipoteza ca umorul are o probabilitate mai mare de aparitie numai atunci când obiectivele subiectilor sunt de a întelege informatia si de a se amuza de ea. Daca subiectii au un scop de procesare mai specific, activitatea cognitiva implicata în atingerea acestui scop interfereaza cu procese de întelegere mai generale care produc amuzament.
Scopurile care inhiba experientierea umorului pot fi induse de solicitari externe de a utiliza informatia pentru un scop particular. Ele pot fi induse chiar de informatie. De exemplu, o gluma ce contine aluzii la un grup etnic poate conduce la suspectarea faptului ca relatarea si sursa ei au intentia de a discredita grupul. Aceasta suspiciune poate stimula în mod spontan cautarea informatiilor care confirma bigotismul sursei sau contraargumentarea validitatii discreditarii. O astfel de activitate poate împiedica aparitia umorului.


Teoria lui Apter (1982 – dupa Wyer & Collins, 1992) ia în considerare multe fenomene comice care nu pot fi explicate de celelalte teorii. Teoria nu se restrânge la umorul regasit în glume sau istorisiri care sunt expectate aprioric sa fie amuzante. Teoria explica si amuzamentul generat spontan în situatii sociale care nu intentioneaza sa fie comice. Conceptualizarea rolului factorilor motivationali în chestiunea umorului permite luarea în considerare a multor diferente individuale si situationale legate de umorul provocat de evenimente sau informatii date. Astfel, se deschide o posibila explicatie pentru raspunsurile diferite ale oamenilor la aceeasi experienta si pentru reactiile diferite ale unei persoane la aceeasi experienta, în momente diferite si/sau circumstante sociale diferite. Teoria are si limite. De exemplu, nu se face diferenta în legatura cu dificultatea întelegerii unei anumite experiente. Aceste diferente pot avea un impact substantial în producerea umorului (Zigler, Levine & Gould, 1967 – dupa Schmidt, 1994). Desi efectele motivatiei în chestiunea umorului sunt luate în considerare, mecanismele cognitive care fundamenteaza aceste efecte nu sunt clar conectate. Prin specificarea mai pronuntata a proceselor cognitive care stau la baza reactiilor la informatia sociala, se pot elimina aceste deficiente si se poate dezvolta un concept al umorului din care pot deriva câteva noi predictii empirice testabile si pot fi întelese noi fenomene.