Logo referatecarte



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre Anatomia aparatului cardiovascular AstronomieBiologieChimieContabilitateDesenDiverse
 DreptEconomieEnglezaFilozofieFinanteFizica
 FrancezaGeografieGermanaInformaticaIstorieJurnalism
 MarketingMatematicaMedicinaMuzicaPsihologieRomana
 Literatura RomanaTehnica

Teoria incongruentei - referat



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: Teoria incongruentei

Lucrare de licenta PSIHOLOGIE

SIMTUL UMORULUI SI LEGATURILE SALE CU TRASATURILE DE PERSONALITATE
TEORII ASUPRA SIMTULUI UMORULUI
Teoriile motivationale ale umorului
Teoria incongruentei
Teoria revizuirii a lui Apter - teorii umoristice
Teoria comprehensiunii si elaborarii
DEFINITII ALE SIMTULUI UMORULUI

Teoria incongruentei

Cea mai generala conceptie a umorului presupune ca umorul este stimulat de constientizarea sociala a incongruentei dintre doua obiecte sau evenimente ori dintre conceptele asociate lor. Koestler (1964 – dupa Wyer & Collins, 1992) postula ca umorul rezulta din aplicarea simultana a doua planuri separate de gândire sau sens la aceeasi informatie ori experienta. Cel mai simplu exemplu este juxtapunerea a doua planuri semantice. Cu toate acestea, planurile gândirii care sunt reunite în cele mai multe glume sunt adesea niste scheme mult mai complexe de cunostinte.
O conceptie mai recenta si mai formala a umorului, care se focalizeaza pe procese cognitive ce stau la baza stârnirii râsului a fost propusa de Suls (1972,1977,1983 – dupa Schmidt, 1994). Suls presupunea ca în momentul în care este relatata o gluma, informatia initiala prezentata activeaza un bloc de cunostinte care poate fi utilizat pentru a interpreta informatia. Aceste scheme stabilesc un set de expectante generalizate privind tipul informatiei ce urmeaza. Dar oamenii dau de o noua informatie care deviaza de la expectantele lor (care nu po



ate fi interpretata folosind conceptele activate de informatia initiala). Apoi cauta în memoria lor diferite concepte si scheme, adesea selectate dintr-un domeniu diferit de cunostinte, care pot fi utilizate pentru a întelege noua informatie în vechiul context. Ea necesita adesea o reinterpretare a informatiei originale, iar aceasta reinterpretare produce umorul. Suls a comparat întelegerea unei glume cu o sarcina de rezolvare de probleme în care comprehensiunea este analoga solutiei problemei. Prin extensie, oamenii au succes în gasirea solutiei, ei traiesc placerea astfel, iar aceasta placere este reflectata în amuzamentul pe care-l raporteaza.


Ca efect, formularea lui Suls (1972) postuleaza existenta unui proces cu doua etape în care:
1. o incongruenta (o deviatie de la asteptari) este identificata si
2. incongruenta este rezolvata sau înteleasa.
Stadiul de recunoastere implica o constientizare ca odata initial activate pentru a interpreta gluma, conceptele sunt insuficiente pentru a o întelege. Stadiul de rezolutie implica scotomizarea unui set alternativ de concepte sau scheme care sa permita informatiei, ca întreg, sa fie înteleasa. Un esec la celalalt stadiu poate împiedica aparitia umorului.
Metafora rezolvarii de probleme a lui Suls (1972 – dupa Schmidt, 1994) este utila în conceptualizarea proceselor pe care le-a postulat. De exemplu, umorul nu este întâlnit decât daca este perceputa o incongruenta, sau, alternativ, subiectii vad o problema care trebuie rezolvata. În plus, sa presupunem ca problema exista, dar e foarte usor de rezolvat (finalul este usor predictibil pe baza mai multor cunostinte generale care sunt accesibile deodata). Atunci, subiectii nu vor resimti o p

lacere mare (umor) ca urmare a rezolvarii ei. De asemenea, ei nu vor resimti mult umor nici daca problema e prea dificila (daca incongruenta este perceputa dar setul de concepte care i-ar permite rezolvarea nu poate fi identificat).


Formularea lui Suls (1972 – dupa Schmidt, 1994) permite dinamicii provocarii umorului sa fie plasata într-un cadru mai larg al proceselor de întelegere. Totusi, pare imposibil sa furnizeze toata gama metodelor de producere a umorului. Metafora lui Suls este aplicabila în primul rând întelegerii stimulilor comici despre care subiectii presupun aprioric ca vor fi amuzanti. Astfel, oamenii îsi formeaza deja scopul de a întelege ceea ce face sa fie comica informatia în momentul în care o primesc. În multe situatii aspectul comic al informatiei pe care subiectii o primesc nu este asteptat. În acest caz, subiectii nu se afla în mod explicit în situatia rezolvarii de probleme (cel putin, problema pe care încearca sa o rezolve nu este aceea de a întelege informatia comica).


În plus, nu toate tipurile de incongruenta prezinta probabilitatea de a crea umor. Dupa cum noteaza Koestler (1964 – dupa Wyer & Collins, 1992), rezolvarea creativa de probleme implica si accesul la un nou plan de gândire (procesare) a informatiei, astfel încât întelegerea are loc în contextul cunostintelor anterioare. Solutia la astfel de probleme poate fi placuta, dar nu amuzanta cu necesitate. Pe scurt, incongruenta poate fi necesara, dar nu si suficienta pentru producerea umorului.