Logo referatecarte



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre Anatomia aparatului cardiovascular AstronomieBiologieChimieContabilitateDesenDiverse
 DreptEconomieEnglezaFilozofieFinanteFizica
 FrancezaGeografieGermanaInformaticaIstorieJurnalism
 MarketingMatematicaMedicinaMuzicaPsihologieRomana
 Literatura RomanaTehnica

Stingerea servitutilor - referat



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: Stingerea servitutilor - LUCRARE DE LICENTA

„Dreptul de proprietate si limitele exercitarii sale”
Facultatea de Drept

Definitia dreptului de proprietate si continutul lui
Caracterele ale dreptului de proprietate
Ingradirile dreptului de proprietate – notiune, izvoare
Servitutile (dreptul de servitute)
Servituti stabilite prin fapta omului
Modurile de stabilire a servitutilor
Stabilirea prin destinatia proprietarului
Drepturile si obligatiile decurgand din servituti
Stingerea servitutilor

Stingerea servitutilor
Legiuitorul a prevazut trei cauze de stingere a servitutilor si anume: imposibilitatea materiala de a mai exercita servitutea, confuziunea si neuzul timp de 30 ani. La acestea trebuie sa adaugam: pieirea fondului aservit, renuntarea, expirarea termenului si rezolvirea, revocarea sau anularea dreptului celui ce a constituit servitutea ori a titlului constitutiv.


Art. 636 dispune ca: „servitutea înceteaza când lucrurile se gasesc în astfel de stare, încât servitutea nu se mai poate exercita”. cum legea reglementeaza chestiunea stingerii servitutilor prin imposibilitatea de a le exercita, rezulta ca de fapt imposibilitatea de a le exercita nu este o cauza



de stingere de sine – statatoare. Se spune ca de fapt servitutea nu se stinge, ca ea continua sa existe, însa nu mai poate fi exercitata. Imposibilitatea de a exercita servitutea din cauza starii lucrurilor, este deci mai curând o cauza de suspensie a exercitiului; decât o cauza de stingere a dreptului.
Art. 637 adauga faptul ca servitutile nu mai renasc, când a trecut de la încetarea exercitarii timpul prescris de art. 640. De fapt în realitate timpul respectiv este cel precizat de art. 639 care dispune faptul ca servitutea se stinge prin neuz în curs de 30 de ani. De aici rezulta faptul ca servitutea care nu se mai exercita prin imposibilitatea, din cauza unui obstacol material, timp de 30 de ani, servitutea nu va mai putea sa renasca fiind în mod definitiv stinsa.
Exista însa în practica si ipoteze (într-adevar rare) în care imposibilitatea de a exercita servitutea pare a fi o cauza de stingere de sine – statatoare. În practica însa, o asemenea imposibilitate nu se întâlneste decât în cazul pierderii fondului aservit (de exemplu disparitia cladirii, în cazul unei servituti stabilite asupra unei cladiri). Si aici prin urmare imposibilitatea de a exercita nu este o cauza de sine - statatoare, ci se confunda cu stingerea prin disparitia lucrului.
Confuziunea, cea de a doua posibilitate de stingere a servitutilor reprezinta reunirea fondului dominant si a celui servant în mâinile aceluiasi proprietar. Art. 638 dispune ca orice servitute este stinsa când fondul catre care este datorita si acela ce o datoreaza cad în aceeasi mâna. În concluzie fie ca proprietarul fondului dominant dobândeste si fondul aservit, fie proprietarul fondului aservit dobândeste si fondul dominant, fie o terta persoana dobândeste ambele fonduri, servitutea se va fi stinsa.
Însa si stingerea servitutii prin confuziune nu este totdeauna definitiva. Exista cazuri când servitutea care se stinsese prin reunirea în aceeasi mâna a fondurilor reînvie atunci când aceste se despart din nou si apartin la proprietari diferiti1.


Când confuziunea înceteaza în virtutea unei cauze retroactive, care deci o sterge si pentru trecut, servitutea renaste totdeauna deoarece confuziune fiind considerata ca inexistenta în trecut nici servitutea numai poate fi considerata vreodata ca stinsa prin confuziune. Astfel, sa presupunem ca proprietarul fondului aservit a cumparat fondul dominant, asa încât servitutea a trebuit sa se stinga prin confuziune; daca vânzarea este anulata prin efectul unei actiuni în anulare, în revocare sau în rezolutiune, sau prin efectul realizarii unei conditii rezolutorii, servitutea reînvie oricare ar fi natura ei, fiindca în asemenea cazuri vânzarea, si deci, consolidarea, se afla distruse în mod retroactiv.
Când confuziunea înceteaza fara efect retroactiv, deci numai pentru viitor, atunci în principiu servitutea nu renaste, ci ramâne definitiv stinsa. Astfel, daca proprietarul care reunise în mâinile sale ambele fonduri, înstraineaza din nou unul dinte ele, servitutea stinsa prin consolidare nu mai renaste.
Rezulta ca aceasta cauza de stingere este definitiva când confuziunea nu înceteaza în mod retroactiv, dar chiar când confuziunea înceteaza numai pentru viitor, confuziunea este o cauza de stingere definitiva numai pentru servitutile neaparente.
Servitutea se poate stinge însa si prin neuz sau prescriptie extinctiva. Legiuitorul a socotit ca o servitute, fiind o restrângere a dreptului de proprietate, care prin natura ei, trebuie sa fie libera, nu-si justifica existenta decât prin utilitatea pe care o procura titularului ei; or, o servitute de care titularul nu uzeaza timp de 30 de ani se dovedeste inutila si trebuie deci sa dispara.
Toate servitutile stabilite prin faptul omului se sting prin neuz, în schimb servitutile naturale si legale nu se sting prin neuz fiindca ele sunt simple prelungiri ale proprietatii care prin natura ei este si imprescriptibila1.
Prescriptia poate fi întrupa prin recunoasterea servitutilor

de catre proprietarul fondului aservit si poate fi întrerupta prin reluare exercitiului servitutii de catre titularul ei. De asemenea ea este suspendata sau întrerupta prin cauzele obisnuite care atrag suspendarea sau întreruperea; în aceasta situatie aplicându-se regulile generale ale prescriptiei.
Prin art. 640 legea încearca sa determine punctul de plecare al prescriptiei pentru diferitele categorii de servituti, astfel:

ü Pentru servitutile necontinue, prescriptia începe sa curga din ziua când titularul servitutii a încetat a se folosi de ea, sau mai precis din ziua când facut ultimul act de folosinta. Astfel o servitute de trecere, începe a se prescrie prin neuz din ziua în care proprietarul fondului dominant a trecut pentru ultima oara pe fondul aservit;
ü Pentru servitutile continue prescriptia începe sa curga din ziua când s-a facut un act contrar servitutii, adica din momentul când folosinta a fost oprita. Un exemplu în acest sens este servitutea de vedere care a fost împiedicata prin ridicarea ferestrei. Aceasta lucrare poate fi facuta fie pe fondul servit, fie pe fondul dominant.
Art. 641 dispune ca modul servitutii (masura si limitele în care se exercita) se poate prescrie ca si servitutea si în acelasi chip. Aceasta înseamna ca prescriptia poate sa stinga nu numai servitutea în totalitatea ei, ci numai în masura în care ea se exercita, adica numai o parte din servitute, cu alte cuvinte servitutea poate avea drept rezultat micsorarea servitutii. Acest rezultat are loc când nu se mai uzeaza de servitute decât în parte, într-un mod mai restrâns decât acela în care fusese stabilita.
Aceasta dispozitie se afla în contradictie cu art. 642 care în caz de pluralitate de titular, ai unei servituti, exercitarea servitutii de catre un singur titular, adica un uz partial, pastreaza întreaga servitute nemicsorata.
Jurisprudenta franceza a încercat sa o înlature, cel putin în materie de servituti necontinue.
Alte moduri de stingere a servitutilor le vom analiza în continuare. Pieirea fondului aservit. Servitutea se stinge pe cale de consecinta când piere fondul aservit asupra caruia se exercita fiind un caz de stingere prin lipsa de obiect. Un exemplu de un asemenea caz se poate întâlni pentru servitutile stabilite asupra unei cladiri (casa, zid) care piere la un moment dat si nu mai este recladita (caci în cazul în care este recladita în termen de 30 de ani servitutile renasc). Un alt caz mai frecvent este prin disparitia fondului prin exproprierea pentru cauza de utilitate publica a fondului aservit. Titularul servitutii, stinsa din cauza exproprierii fondului, are drept la o despagubire reprezentând valoare folosintei pierdute. Renuntarea este un mod de stingere însa ea poate fi facuta atât cu titlu oneros, cât si cu titlu gratuit.
Expirarea termenului este foarte rar întâlnita deoarece în majoritatea cazurilor servitutea este perpetua si pura si simpla.


Rezolvirea, revocarea si anularea dreptului celui ce a constituit servitutea sau a titlului constitutiv stinge dreptul de servitute în virtutea regulii conform careia: resoluto jure dantes, rozolvitur jus accipiens.
Stingerea servitutilor prin indiviziune. În acest sens art. 642 dispune ca atunci când fondul dominant se afla în indiviziune între mai multi proprietari, prescriptia servitutii nu curge împotriva nici unuia dintre coproprietari, chiar daca numai unul singur dintre ei exercita servitutea, în vreme ce ceilalti nu se folosesc de ea. Prin urmare uzul unuia împiedica prescriptia fata de toti. Este o consecinta logica a indivizibilitatii servitutii: servitutea nu se poate pastra în parte si stinge în parte, din moment ce nu se poate stinge fata de unul singur dintre proprietari, nu se poate stinge fata de nici unul dintre ei.