Logo referatecarte



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre Anatomia aparatului cardiovascular AstronomieBiologieChimieContabilitateDesenDiverse
 DreptEconomieEnglezaFilozofieFinanteFizica
 FrancezaGeografieGermanaInformaticaIstorieJurnalism
 MarketingMatematicaMedicinaMuzicaPsihologieRomana
 Literatura RomanaTehnica

Dreptul de proprietate si limitele exercitarii sale - referat



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: Dreptul de proprietate si limitele exercitarii sale - LUCRARE DE LICENTA

„Dreptul de proprietate si limitele exercitarii sale”
Facultatea de Drept

Definitia dreptului de proprietate si continutul lui
Caracterele ale dreptului de proprietate
Ingradirile dreptului de proprietate – notiune, izvoare
Servitutile (dreptul de servitute)
Servituti stabilite prin fapta omului
Modurile de stabilire a servitutilor
Stabilirea prin destinatia proprietarului
Drepturile si obligatiile decurgand din servituti
Stingerea servitutilor

Codul civil român de la 1865, fiind redactat dupa codul civil francez, defineste dreptul de proprietate având în vedere atributele juridice care alcatuiesc continutul sau juridic. Astfel, articolul 480 prevede: „proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura si de a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege”. Articolul 41, pct. 6 din actuala Constitutie a României dispune ca dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului.


Definitia Codului civil este considerata de catre autori1 totusi incompleta. Fara îndoiala ca pentru formularea oricarei alte definitii este necesar sa se porneasca de la continutul juridic al dreptului de proprietate, alcatuite din sume de atribute recunoscute proprietarului,asa cum a procedat legiutorul român la 1864. Dar, în acelasi timp, trebuie sa observam ca sunt numeroase situatiile când o parte a acestor atribute sau chiar toate sunt exercitate de alta persoana decât proprietarul, de regula pe temeiul unui drept real, derivat din dreptul de proprietate2. Asa, de pilda uzufructuarul are recunoscute asupra bunului aflat în uzufruct atributele de posesie si folosinta. Si mai mult, superficiarul poate exercita atributele de posesie, folosinta si în anumite limite chiar si atributele de dispozitie materiala si juridica.


Acesta este motivul pentru care în mod legitim se pune întrebarea prin ce se deosebeste proprietarul de alte persoane care exercita unele sau quasitotalitatea atributelor ce alcatuiesc continutul juridic al dreptului de proprietate ? Raspunsul a fost dat în literatura de specialitate, astfel, spre deosebire de titularii altor drepturi subiective asupra aceluiasi bun, proprietarul exercita atributele juridice ale dreptului de proprietate în putere proprie si interes propriu1. Numai astfel poate fi determinata pozitia specifica a proprietarului în raport cu situatia oricarei alte persoane care exercita prerogativele proprietatii pe temeiul altor drepturi subiective asupra unuia si aceluiasi bun.
Proprietarul exercita atributele dreptului sau întotdeauna în putere proprie, nefiind subordonat nimanui, decât legii. Toate celelalte persoane, altele decât proprietarul, exercita aceste atribute, atât în puterea legii, cât si mai ales în puterea proprietarului care le-a constituit dreptul subiectiv ce le apartine asupra bunurilor sale. Deci puterea oricarui alt titular de drepturi este limitata, nu numai de dreptul obiectiv ci si de voin

ta proprietarului care, recunoscându-i altuia anumite atribute asupra unui bun ce-i apartine, i le concentreaza si le stabileste limitele prin contract sau testament. Putem spune ca aceste persoane exercita atributele ce le-au fost conferite în puterea transmisa de proprietar si nicidecum în putere proprie.


În al doilea rând, proprietarul exercita atributele dreptului de proprietate în interesul sau propriu. Fara îndoiala însa ca si titularii altor drepturi subiective, reale sau de creanta, prin exercitarea acestor atribute urmaresc realizarea unor interese proprii. Astfel, existenta dreptului lor nu ar avea nici o ratiune. Totusi proprietarul se deosebeste prin aceea ca este singurul subiect de drept care exercita, direct sau indirect (prin alte persoane), plenitudinea atributelor proprietatii, în ultima instanta, în propriul sau interes.
Având în vedere continutul sau juridic si pozitia specifica a proprietarului, dreptul de proprietate poate fi definit, într-o formulare corespunzatoare, ca fiind acel drept real care confera titularului atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra unui bun, atribute pe care el le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie si în interesul sau propriu, cu respectarea normelor juridice în vigoare.
Dreptul de proprietate este dreptul real cel mai deplin, deoarece este singurul drept subiectiv care confera titularului sau atributele : posesie, folosinta si dispozitie.


Posesia consta în posibilitatea proprietarului de a stapâni bunul ce-i apartine în materialitatea sa, comportându-de fata de toti ceilalti ca fiind titularul dreptului de proprietate. Folosinta confera proprietarului facultatea de a întrebuinta bunul sau, culegând sau percepând în proprietate toate fructele pe care acesta le produce. Atributul de dispozitie este alcatuit din dreptul de dispozitie materiala si dreptul de dispozitie juridica. Dreptul de dispozitie materiala este posibilitatea proprietarului de a dispune de substanta bunului, adica de a-l transforma, consuma sau distruge, cu respectarea reglementarilor în vigoare. Dispozitia juridica se concretizeaza în posibilitatea proprietarului de a înstraina dreptul de proprietate, cu titlu oneros sau gratuit, prin acte între vii sau mortis causa, si de a-l greva cu drepturi reale derivate, principale sau accesorii, în favoarea altor persoane, cu respectarea reglementarilor juridice stabilite de lege.