Lucrare diploma
CAP III DELIMITARI SI STRUCTURI PRIVIIND DATORIILE FISCALE
CAP I. CONSIDERATII INTRODUCTIVE
CAP II. BAZA DE STUDIU
PRIVIND REGLEMENTAREA, CALCULUL SI CONTABILIZAREA UNOR IMPOZITE
SI TAXE DATORATE BUGETULUI DE STAT
CAP III. DELIMITARI SI
STRUCTURI PRIVIIND DATORIILE FISCALE
CAP IV. REGLEMENTAREA
, CALCULUL SI CONTABILIZAREA IMPOZITELOR DIRECTE
CAP V. REGLEMENTAREA ,
CALCULUL SI CONTABILIZAREA IMPOZITELOR INDIRECTE
În perioada de tranzitie la economia de piata, statul are
de îndeplinit atributii deosebit de importante, atât
pe plan national cât ti pe plan international. Astfel, statul
finanteaza actiunile
Trasaturile impozitelor:
- caracterul banesc al impozitului este dat de faptul ca aceasta
contributie se realizeaza numai în forma baneasca;
- caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înteles în
sensul ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor
persoanelor fizice sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita
sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii,
datoreaza impozit; - impozitele sunt prelevari cu titlu nerambursabil
pentru ca, odata varsate în contul bugetului sunt utilizate
numai la finantarea unor actiuni ti obiective de interes general,
necesare tuturor membrilor societatii si nu numai unor interese
individuale sau de grup. Impunerea unor venituri sau bunuri dintre
cele care nu sunt prevazute în acte normative prin care se
instituie veniturile bugetare sunt abuzive si ilegale, ele fiind
restituite de în data celor care s-au perceput fara temei
legal. Functionarii de stat care au instituit si perceput urmeaza
sa raspunda, dupa caz disciplinar, contraventional sau penal.
TAXELE reprezinta cea de-a doua categorie principala de venituri
ale bugetului de stat.
Taxele reprezinta plata efectuata de persoanele fizice sau juridice
pentru serviciile prestate acestora de catre institutiile publice.
Taxele sunt reglementate ca obligatii bugetare datorate de persoane
fizice sau juridice, reprezentând plata neechivalenta a unor
servicii solicitate de acestea unor institutii de stat, dupa principiul
recompensarii speciale.
Trasaturile speciale ale taxelor sunt:
- plata neechivalenta pentru servicii si lucrari efectuate de organe
sau institutii care primesc, întocmesc sau elibereaza diferite
acte, presteaza servicii si rezolva alte interese legitime ale persoanelor
fizice sau juridice. Plata serviciilor sau lucrarilor este neechivalenta
deoarece, conform dispozitiilor legale, acestea pot fi mai mari
sau mai mici comparativ cu valoarea prestatiilor efectuate de organe
sau institutiile de stat; - platitorul este precis determinat din
moment când acesta solicita efectuarea unei activitati din
partea unui organ sau institutii de stat; - taxele reprezinta o
contributie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate
de diferite persoane; - taxele sunt plati efectuate de persoane
fizice sau juridice pentru servicii sau lucrari efectuate în
mod direct si imediat acestora de catre organe sau institutii de
stat; - taxa este unica, adica pentru unul si acelasi serviciu prestat
unei persoane, aceasta nu datoreaza taxa decât o singura data;
- taxele sunt anticipate, se datoreaza si se achita în momentul
solicitarii serviciilor sau lucrarilor ce urmeaza a fi efectuate
organe sau institutii de stat.
3.1. ELEMENTELE IMPOZITULUI
Pentru ca statul sa-si poata realiza obiectivele urmarite prin
intermediul impozitelor si taxelor trebuie ca reglementarile fiscale
sa fie cunoscute si respectate atât de organele fiscale cât
si de platitori.
Legea prin care se instituie un impozit precizeaza persoanele în
sarcina carora cade plata impozitului, termenele de plata, sanctiunile
ce se aplica persoanelor fizice sau juridice care nu-si onoreaza
obligatiile fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabila
de la impunere sau încalca alte dispozitii ale reglementarilor
fiscale.
Elementele comune specifice impozitelor si taxelor sunt:
- denumirea - subiectul ( contribuabilul )
- platitorul
- obiectul impuneri
- sursa impozitului
- cota de impunere
- perceperea
- termenul de plata
- înlesniri, drepturile si obligatiile platitorului
- raspunderea platitorului
Subiectul – persoana fizica sau juridica obligata prin lege
la plata impozitelor si a taxelor. Pentru subiectul impunerii s-a
consacrat în vorbirea curenta termenul de contribuabil. Platitorul
- persoana fizica sau juridica care suporta efectiv impozitul. Sunt
frecvente cazurile subiectul este diferit de suportatorul impozitului;
aceasta deoarece sunt diverse cai si mijloace pentru a transpune
într-o masura mai mare sau mai mica, impozitele platite de
unele persoane fizice sau juridice în sarcina altora.
Obiectul impozitului îl reprezinta materia supusa impunerii.
La impozitele directe obiect al impunerii poate fi, dupa caz, venitul
sau averea. La impozitele indirecte obiectul impunerii poate fi
pretul produsul care face obiectul vânzarii, tariful serviciul
prestat, etc.
Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul: din
venit sau din avere, ea poate fi aceeasi cu obiectul impunerii sau
diferita.
Cota de impunere serveste bazei de calcul al impozitului, prin care
se determina suma de plata. Ea poate fi fixa sau procentuala ( proportionala,
progresiva sau regresiva).
Perceperea se realizeaza prin diferite metode:
- metoda platii directe – în acest caz suma este stabilita
în conditiile legii de catre debitor si este virata de acesta
bugetului statului;
- metoda retinerii si varsarii( stopaj la sursa );
- metoda aplicarii de timbre fiscale.
Termenul de plata indica data pâna la care impozitul trebuie
achitat statului. Neachitarea acestuia la termenul stabilit prin
lege atrage dupa sine obligatia contribuabililor de a plati si majorari
de întârziere. Înlesniri, drepturi si obligatii
ale debitorilor sunt elemente legal admise de acte normative care
instituie venituri bugetare. Înlesnirile sunt stabilite sub
forma de reduceri, scutiri, bonificatii, amânari, esalonari.
Acordarea înlesnirilor se face tinând seama de conditiile
specifice de munca, de faptul ca unele unitatii înregistreaza
costuri mai mari decât cele în conditii normale, folosesc
forta de munca în curs de calificare sau cu capacitate redusa
de munca ( handicapati, invalizi ), etc. Aceste înlesniri
au ca scop stimularea valorificarii anumitor resurse materiale,
a productiei unor m
3.2. PRINCIPIILE IMPUNERII
Impunerea reprezinta un complex de masuri si operatiuni, efectuate
în baza legii, care au drept scop stabilirea impozitului ce
revine în sarcina unei persoane fizice sau juridice.
Impunerea trebuie sa fie în concordanta cu anumite principii
care sunt:
a) principiul justetei impunerii ( echitatii fiscale ) – contribuabilii
trebuie sa fie impozitati în functie de veniturile pe care
le obtin; b) principiul certitudinii impunerii – marimea impozitelor
datorate de fiecare persoana sa fie certa si nu arbitrara, iar termenele,
modalitatea si sursele de plata, sa fie clare pentru fiecare platitor;
c) principiul comoditatii perceperii impozitelor – impozitele
sa fie percepute si în modul cel mai convenabil pentru contribuabil;
d) principiul randamentului impozitelor – sistemul fiscal
sa asigure încasarea impozitelor cu minimum de cheltuieli
si sa fie cât mai putin aparator pentru platitori. Fiecare
impozit nou introdus trebuie sa corespunda principiilor de echitate,
de politica financiara, economica si sociala.
3.3. CLASIFICAREA IMPOZITELOR
A. Dupa trasaturile de fond si de forma:
1. Impozite directe
1.1. reale
- impozitul funciar
- impozitul pe cladiri - impozitul pe activitati industriale, comerciale
si profesii libere - impozitul pe capital mobiliar
1.2. personale - impozitul pe venit - impozite pe veniturile persoanelor
fizice - impozite pe veniturile societatilor de capital - impozitul
pe avere - impozite pe averea propriu-zisa - impozite pe circulatia
averii - impozit pe sporul de avere
2. Impozite indirecte 2.1. taxe de consumatie ( accize, t.v.a. )
2.2. monopoluri fiscale ( asupra productiei si/sau vânzarii
) 2.3. taxe vamale ( asupra importului, exportului si tranzitului
de marfuri ) 2.4. alte taxe ( de timbru, de înregistrare,
de consultare, etc. )
B. Dupa obiectul impunerii: 1. impozit pe venit 2. impozit pe avere 3. impozit pe consum
C. Dupa scopul urmarit la introducerea lor: 1. impozite financiare 2. impozite de ordine
D. Dupa frecventa cu care se realizeaza: 1. impozite permanente 2. impozite incidentale
3.4. ORGANISMELE APARATULUI DE CONTROL
Perceperea, încasarea si urmarirea impozitelor si taxelor
se face de catre un aparat fiscal organizat de stat, format din
mai multe organisme si controlate de catre Ministerul Finantelor.
Controlul financiar al statului cuprinde în sfera sa administrarea,
utilizarea mijloacelor financiare publice, precum si respectarea
reglementarilor financiar contabile în activitatea desfasurata
de catre agentii economici în legatura cu îndeplinirea
obligatiilor acestora fata de stat.
Organismul central al puterii executive care aplica strategic si
programul guvernului în domeniul orientarii economice si finantelor
publice este Ministerul Finantelor. Acest minister exercita administratia
generala a finantelor publice si actioneaza pentru stimularea desfasurarii
activitatii economice pe criterii de eficienta si echilibru economic,
prin folosirea instrumentelor economice, financiare si monetar-valutare,
în conformitate cu cerintele economiei de piata prin stimularea
liberei initiative la nivel macro.
O atributie principala a Ministerului Finantelor consta în
aceea ca exercita, prin organele sale, controlul si supravegherea
financiara a organelor si a institutiilor de stat, controleaza activitatea
financiara a regiilor autonome si a societatilor comerciale precum
si a celorlalti agenti economico sociali.
În cadrul Ministerului Finantelor activitatea financiara este
condusa de ministru, ajutat de secretarii de stat în subordinea
carora se afla: directii generale, directii si Garda Financiara
dupa cum urmeaza: Directia Generala a Controlului de Stat care cuprinde
în cadrul ei o serie de directii însarcinate cu urmarirea
modului de respectare a legii fiscale de catre contribuabili de
solutionarea contestatiilor si de perceperea impozitelor, taxelor,
amenzilor, penalitatilor reglementate prin lege.
Controlul exercitat de Directia Generala de Control din Ministerul
Finantelor este exercitat prin organe de control proprii ale Directiei
Generale ( controlori financiari ) sau prin Directiile Judetene
de Control Financiar cu ajutorul aparatului propriu de controlori,
colaboratori, e.t.c.
Directia Generala pentru a putea asigura coordonarea activitatii
de control prin reteaua proprie este structurata pe mai multe compartimente:
1) compartimentul de metodologie care elaboreaza normele metodologice
privind organizarea activitatii în compartimentele financiar
contabile, înregistrarea operatiilor ce fac obiectul contabilitatii,
întocmirea, prezentarea ti analiza bilantului; 2) compartimentul
de control specializat pe regii autonome, societati comerciale,
finante publice, e.t.c.; 3) compartimentul preturi si tarife care
se ocupa de controlul în domeniul preturilor.
La nivelul teritorial organul împuternicit de catre Ministerul
Finantelor sa exercite activitatea de control este Directia Generala
a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat judetean în
subordinea careia se mai afla ca organ specializat în control
si sectia teritoriala a Garzii Financiare.
Garda Financiara exercita control operativ si inopinat, în
legatura cu
- aplicarea si executarea legilor fiscale si a reglementarilor vamale,
cu scopul de-a preveni sustragerile sau eschivarile de le plata
impozitelor si taxelor;
- respectarea normelor de comert, în vederea activitatilor
de contrabanda si a procedeelor interzise de lege;
- alte atributii si activitati date în competenta legala.
