V.TEATRUL VERSUS TELEVIZIUNE

Unde a pierdut teatrul si unde castigat televiziunea?

Sfarsitul secolului XX si inceputul noului secol au adus cu sine un context cultural modificat. Astfel a crescut atentia acordata vizualului . S-a petrecut o “revolutie pictoriala” prin care am inceput sa realizam ca dominatia imaginii a inlocuit dominatia cuvantului.
Realitatea virtuala ne-a deschis o fereastra magica spre alte lumi. La sfarsitul secolului XX, realitatea a disparut in spatele unui ecran. Duhul a iesit din sticla cu un deceniu in urma si nu se va mai intoarce inapoi vreodata.
Secolul XX ne a facut sa regandim matricea spatiu -timp. Mijloacele de comunicare au introdus imediatul si simultaneitatea, calitati care reorganizeaza sentimentul individual fata de de timp si spatiu. Restructurarea conceptelor de spatiu si timp aduce cu sine o transformare in relatia oamenilor cu masinile, sistemele electronice de comunicare construiesc o interfata om masina care se reconfigureaza in noi asamblari.
Vechile deosebiri devin inoperante: subiect-obiect, viu-mort, om-ma

sina, interior exterior.
Spatiul navigabil a devenit o cheie a noilor tehnologii de comunicare. Cultura computerului a spatializat toate reprezentarile si experientele noastre. Naratiunea este inteleasa ca o calatorie prin spatiu, informatiile de tot felul fiind redate in 3D. ’’Ciber” este o metafora a deconectarii; ea exprima calitatile unei generatii dornice de a face contacte fara a-si sacrifica insa izolarea- o izolare intarita insa prin tatuaje si inele.
Internetul este in principal o unealta pe care o folosim pentru facilitarea cercetarii sau comunicarii . Pentru altii , ciberspatiul este un loc unde se pot duce sa se intalneasca si sa discute cu ceilalti. Desi lumile online nu au substanta fizica, ele au ajuns sa fie considerate niste locuri semnificative unde se intampla lucrurile cu consecinte adevarate. Pentru altii , aceste spatii online sunt comunitati virtuale, altii numesc spatiul ciberspatiu ‘’Acasa”. Pentru acestia tehnologiile de comunicare reprezinta un mod de a fi.
Abordam mass-media cu sentimente ambivalente de dragoste si ura?
Iubim, ne plac si asteptam cu placere programul sau filmul preferat, pierdem ore in sir pe internet sau rasfoind reviste, suntem dezamagiti si dezgustati de ele. Deseori le gasim plictisitoare, banale, violente, explozive.
Iubim si detestam, permitem astfel sa devina o parte a fiintei noastre. Programele , filmele , revistele, muzica ne confera identitate. Ne invata ce vrem sa fim ne dau aspiratii. Ne arata cum sa devenim ce ne-am propus , ne ofera tehnica potrivita. Si ne spun ce si cum sa simtim atunci cand nu reusim; ne ofera salvarea. Astfel mass-media modifica calitativ modul in care apar si opereaza constiinta noastra si identitatea noastra. Ambivalentul sentiment de dragoste si ura rezida in insusi miezul fiintei noastre.
In epoca reproducerii electronice , cultura ne parvine instantaneu prin computer, tv, sau radio.
Simbolul suprem al sfarsitului de secol XX este televiziunea, dincolo de celelalta simboluri asociate progresului si alienarii postmoderne, mai mult decat asasinatele politice, cuptoarele cu microunde, sida, razboiul rece sau computerul.
Postmodernismul, ca si aerul pr cere il respiram, se afla peste tot in jurul nostru, in camera de filmat prezenta de fiecare data. Cand vieti si bani trec dintr-o mana in alta, in supermarKeturile si mall-uri extinse, in filmele lui Kusturica, in programele de stiri, in telenovele si comedii de situatii, in cabinetul doctorului, in sectia de politie, la terminalul calculatorului.
Aparitia culturii postmoderne trebuie considerata o consecinta a diseminarii tehnologiilor care reconfigureaza spatiul si timpul, relatia omului cu masina si spiritul cu obiectul. Aparitia modurilor electronice si digitale, de transmitere face posibile noi puncte de vedere asupra trecutului. Relatia cuvantului cu imaginea si sunetul se schimba o data cu digitalizarea ;cuvintele,sunetele si imaginile sunt concomitente pe acelasi CD-ROM. Dorinta noastra de inovatie tehnologica, graba noastra de a modifica si reinventa totul, reinvie o anume amintire nostalgica de la inceput de sec XX , mitul unei lumi ce s-ar putea schimba.
Pe masura ce realitatea a devenit mai usor de confundat cu imaginea, calatorul postmodern capata contur nu in prezenta umana ci in imanenta umana transmutata intr-un semnal electronic. Hornarul lui Baudelaire se transfoma in surferul de pe internet, el devine”data dandy” sau “data flaneur”. Terenul postmodern este definit exclusiv in termeni vizuali, incluzand reprezentari ale realului vazute prin ochiul camerei de filmat, prinse pe pelicula. Societatea postmoderna contemporana este in primul rand o productie cinematica, dramaturgica.Ca orice imagine postmodernismul nu are punct de plecare, nici esenta fixa.Logica este determinata nu de” sau-sau, ci atat -cat si “.Impulsul postmodern este ludic si paradoxal: parodiaza si absoarbe anumite forme istorice; caci logica utilizarii si utilitatii a transformat orice element al trecutului intr-un bun de consum ce poate fi vandut sau folosi pentru a vinde ceva nou. In aceasta lume sedusa de simulacre de toate felurile, de la Disney la MTV o inexplicabila depresiune prinde contur si ameninta. Cultura a devenit astazi o problema de gust personal; ne construim identitatea culturala dorita prin muzica pe care o ascultam, mancarea pe care o mancam, si poate chiar prin religia pe care o practicam. Totusi toate alegerile pe care le facem nu sunt libere ci conditionate, de varsta, clasa sociala, nivelul de afuluenta si de cultura nationala careia ii apartinem.
Doua modalitati de a concepe cultura” mod de viata al unui popor” si informatiile si identitatile disponibile in supermarketul cultural global”. Societatile ale caror bunuri materiale sunt usor accesibile exercita o influenta mai mare. Astfel SUA a ajuns sa simbolizeze paradisul consumatorului contemporan de pretutindeni, caci poseda o cantitate insemnata de “bunuri”; programe de televiziune, filme , muzica, cultura celebritatilor americane, jocuri.
Americanizarea culturala decisiva a Europei din perioada postbelica, anii’50 , eate considerat unul din cele mai importante curente din ultimii 50 de ani. ”Good bad art” s-a petrecut intr-un context specific. Valorile de peste ocean au aparut intr-o forma placuta europenilor datorita infometarii culturale din anii razboiului. Succesul spectaculos al acestui proces este explicat de standardele artistice performante din domeniul divertismentului si visele unei vieti mai colorate si mai prospere. Imaginea SUA combina populismul cu abundenta, confortul casnic simplu coexista cu o parada de bogatie si lux, foarte indepartate de realitatea dezolanta a Europei pustiite de razboi. Impresionanta era imaginea , prezentata in filme si reviste noilor peisaje urbane, lumea metropolei cu toate promisiunile ei de hedonism si de trai usor .Aceste imagini intruchipau viziunea unei vieti fara cupoane si abundentei a culturii prezentului pe care tinerii o simteau ca fiind a lor. Pentru o intreaga generatie Europeana, America devenit fetis o valoare care a ramas relativ neafectata. Succesul culturii americane se datora si faptului ca erau interpretate de actori tineri . Astfel cultura populara americana a devenit o forta importanta pe parcursul acestor transformari mentale-lumea a inceput sa se viseze americana.
Baudrillard , descriind America , aminteste doua lucruri:
· -unul este legat de obsesia vitezei(caracterul instantaneu al culturii americane) ,povestea lor de iubire cu automobilele, detesta sa stea la coada, prefera sa manance in masi na. Aceasta nevoie acuta de viteza se manifesta si in relatia pulic-mass-media.Fiecare masa eluata in fata TV.Lucrul este evident si in lumea computerelor, unde viteza de citire a informatiei este mult mai mare. De altfel filmele mai vechi de 20 ani sunt accelerat cu 20% pentru a fi adecvate intervalului de asteptari si ritm.Un produs secundar al obsesiei vitezei este uitarea, care contribuie la aparitia nostalgiei
· al doilea element este “privitvismul”, barbarismul fundamental existent in structura interactiunii sociale.Lucru evident in gradul mare de violenta al filmelor
· Postman, aduce un alt concept numit “tehnopolis” redefinind modul in care este concepute arta, familia,viata.America devine tara in care toate formele de viata culturala sunt supuse tehnicii si tehnologiei.
Realitate devine astfel cel mai alunecos concept al culturii contemporane, datorita redefinirii si reconsiderarii continuue. Realiatea nu are un punct de referinta, nu este legata de vreo lume spirituala sau fizica; nu este decat un text , un set de semne citite contextual. Intreaga structura devine fragmentata in absenta centralizarii, semnele si simbolurile devin entitati care plutesc liber, texte care urmaresc alte texte, un joc nesfarsit. Toti suntem consumatori, creatori si comercianti ai acestei realitati. Multe filme si programe devin de succes daca sunt recombinate cu texte mai vechi, ‘’sa fabrice falsul absolut.’’
Epoca tv.determina schimbari extraordinare, ea a introdus un set de forme ale existentei intr-o cultura care nu mai face distinctia intre autentic si fals. Eco descopera America ca pe o ‘’America a hiper -realitatii furioase.”Atfel spus traim prin intermediul televiziunii, traim in referinta cu ea si justificam experienta prin intermediul televiziunii. Celebra propozitie a lui Descartes’Gandesc, deci exist” este inlocuita cu ‘’Sunt vazut , deci exist”. Televiziunea s-a transformat intr-o lume in sine iar individul nu-si mai da seama care dintre ele este cea proiectata si cea in care traieste. S-a petrecut o schimbare perceptuala de la sa vedem cu ochii nostrii la ‘’sa invatam despre lume prin imagini care seamana cu lumea”, implica probleme de perceptie selectiva si de iluzie.
Cand ne referim la programele de realitate virtuala , pe care specialistii le denumesc creatoare de lume, realizarea lor presupune luarea unor decizii,ce fel de mijolc trebuie sa descopere utilizatorul, ce posibilitati si restictii sa delimiteze miscarile lui, ce forme trebuie sa imbrace miscarile lui, ce forme trebuie sa imbrace obiectele prezentate., domina impulsul de a crea un program ‘’real’’.
Simulacrul devine un termen cheie , forma cea mai privilegiata, daca nu chiar un slogan, referitor la cultura contemporana. Imaginile produse de mass-media , insusite de Warhol, pot fi expuse alaturi de cele ale impresionistilor. Simulacrul devine copia unei copii care produce un efect de identitate fara a se baza pe un original. Aceasta apare in postmodernism, fotorelism si arta pop.
O data cu aparitia societatii spectacolului , accentul se depaseaza spre intrebari pragmatice care vizeaza relatia imaginilor cu spectatorii. Originea jocului de similitudini si diferente din care sunt tesute perceptiile, visele si amintirile nu se mai afla in interiorul nostru. Suntem atrasi intr-o miscare permanenta de imagini, ce ne conduce dincolo de limitele experientei umane .Continuam sa dorim ceva dar nu mai suntem siguri ca dorintele noastre sunt chiar ale noastre, ele par transpersonala ,continuu reinventate. Utilzarea productiva si performativa a imaginatiei ne determina sa ne confruntam cu lumi necunoascute, fictive, simulate, cu efecte sociale de netagaduit.`
Imaginea digitala a schimbat in mod dramatic regulile jocului. Ea ii ofera creatorului de imagini posibilitatea de a putea alege intre diferite procedee sofisticate pentru conturarea intensitatii unei scene in care imaginile provenind din surse diferite pot fi combinate cu usurinta.
Epoca contemporana , a prevalentei imaginii trebuie asociata cu dezvoltarea culturii comerciale, orientate spre produs.
Din momentul in care monitorul a inlocuit tv. si cinematograful, peretele galeriei de arta, intreaga cultura a inceput sa fie filtrata prin computer. Cultura informatiei cuprinde modurile in care informatia este prezentata in diferite site-uri, semne de trafic, meniuri,onscreen , designul bancilor, avioanelor.
O alta trasatura care persista este incadrarea dreptunghiulara a realitatii reprezentate, provenind cei drept din pictura, fereastra spre lume(spatiul de pe ecran”, spre un spatiu virtual.Mai mult decat sa arate o singura imagine ecranul computerului arata in mod obisnuit un numar mare de ferestre coexistente.De altfel relatia cu calculatorul devine personala, multi utilizatori isi personalizeaza computerul folosind ca screen saver o fotografie de familie.
Tehnologia realitatii virtuale se bazeaza pe doua elemente fundamentale : imersiunea folosirea diferitor tehnologii pentru a crea utilzatorilor iluzia ca se afla in interiorul unei scene generate de computer, navigarea. Realitatea virtuala devine instrument de a crea lumi,’’ daca tehnologia ne va permite sa cream oice experienta dorim , ce fel de experienta ar trebui sa cream?Viata virtuala devine aventura prometeica, cu cat lumea reala face loc celei virtuale , cu atat capata un sentiment de libertate si putere.
“Este chiar asa minunat sau necesar sa fim legati permanent printr-o retea de comunicare?
Este atat de minunat sa nu plimbam pe strazi in care toata lumea vorbeste la celulare?
Este statul la colmputer ore in sir ceva sa grozav chiar daca este interactiv?
De ce sa nu ne gandim ca www incurajeaza izolarea, atomizarea si marginalizarea indivizilor in societate?
Oare nu cumva abiliatea indivizilor de a si crea propria comunitate in ciberspatiu are efectul de a distruge comunitatea in sens general”
Axietatea legata de www este insotita de teama ca www-ubul va oferi posibilitatea teoreticienilor sa seduca navigatori naivi intrati din intamplare pe pag lor.
Viata virtuala isi spune cuvantul si asupra piesei tinerilor dramaturgi care pare sa si fi asimilat toate aceste transformari ale societatii. In fond mi se pare ca isi asumat totul. Au vazut calculatorul si televiziunea ca pe un simbol al alienarii si anxietatii.

Scriitori romani