1. Elemente introductive
2. Bilantul contabil - generalitati
3. Intocmirea bilantului contabil
4. Structuri bilantiere utilizate
in practica mondiala
5. Intocmirea si depunerea bilantului
contabil
Dupa cum am precizat anterior, situatiile financiare reprezinta
documentul reprezentativ al analizei intregii activitati desfasurate
in cursul anului.
Bilantul ofera o serie intrega de informatii referitoare la modul
in care pot fi investite fondurile unui titular de patrimoniu, precum
si la modul in care acestea pot fi formate. In acest sens se poate
usor evidentia rezultatul financiar obtinut, ca urmare a consumarii
si reproductiei de fonduri investite.
4.1. Directivele Uniunii (Comunitatii) Europene
Pe plan international se incearca tot mai mult sa se faca o normalizare
si o armonizare a sistemelor contabile. Normalizarea vizeaza conceperea
normelor , ea realizandu-se in ultima vreme de I.A.S.C. (International
Accounting Standards Committee) in timp ce armonizarea are drept
atribut realizarea compatibilitatii intre diferitele norme existente
la nivel comunitar.
Uniunea Europeana si-a concentrat eforturile pe linia armanizarii
sistemelor de contabilitate si a intocmirii rapoartelor societatilor
comerciale, fapt concretizat in elaborarea de directive, fiecarui
stat membru revenindu-i obligatia incorporarii acestuia in legislatia
proprie. Standardele de contabilitate anualereprezinta doar scheme
teoretice in domeniu , cu aplicativitate practica directa pentru
toate activitatile economice ce constituie obiectul activitatii
intreprinderii.
a) Directiva a IV-a, elaborata la 25 iulie 1978, ofera doua scheme
de bilant, dintre care una singura trebuie aplicata la alegere.
Prima schema reprezinta bilantul contabil format orizontal (in cont),
activul fiind descompus in sase rubrici, notate de la A la F, iar
pasivul in cinci rubrici, notate de la A la E (A se vedea Tabelul
2).
Dintre principalele prevederi ale Directivei a IV-a, amintim:
· conturile anuale trebuie sa ofere o imagine fidela a situatiei
financiare a intreprinderii;
· interpretarea activitatilor economice se face potrivit
conceptului juridico – economic al patrimoniului , prelevand
totusi aspectul juridic;
· evaluarea obligatorie a posturilor din bilant pe baza metodei
costului istoric;
· prevederile referitoare la conturile anuale nu se pot aplica
in mod unitar tuturor intreprinderilor datorita deosebirilor de
ordin juridic si marimii diferite a acestora.
b) Directiva a VII-a are ca obiect conturile consolidate si a fost
adoptata la 13 iulie 1983 de catre Uniunea Europeana, fiin rezultatul
studiilor pe plan international, a eforturilor de normalizare si
de uniformizare in elaborarea si prezentarea conturilor consolidate.
c) Directiva a VIII-a cuprinde prevederi utile in domeniul unui
control competent in materie de legalitate a bilanturilor incheiate
de societatile comerciale.
4.2. Bilantul, potrivit normelor contabile internationale
In anul 1973 a luat fiinta International Accounting Standards Committee
(I.A.S.C.), al carui obiectiv principal il constituie dezvoltarea
standardelor internationale de contabilitate.
Conform Normei de contabilitate IAS 1 revizuita in 1997, bilantul
trebuie sa cuprinda elementele randuri care prezinta, cel putin,
valorile din Tabelul 3
Bilant contabil
„Alte elemente – randuri, titluri si subtotaluri trebuie
prezentate in bilant atunci cand un Standard International de Contabilitate
o cere sau cand o astfel de prezentare este necesara pentru a prezenta
fidel pozitia financiara a intreprinderii”
La punctul 72, norma prevede:
„O intreprindere trebuie sa prezinte, fie in bilant fie in notele la acestea alte subclasificar ale elementelor – randuri prezentate, clasificate intr-o maniera corespunzatoare activitatii intreprinderii. Fiecare element trebuie subclasificat, atunci cand este cazul, duoa natura sa, iar sumele de platit sau de incasat de la intreprinderea mama, filiale si intreprinderi asociate si alte parti afiliate trebuie prezentate separat”
4.3. Bilantul contabil, potrivit conceptiei americane
Caracteristic intreprinderilor americane este faptul ca nu sunt
obligate sa intocmeasca un bilant contabil (Balance sheet) conform
unui cadru sau a unei scheme standardizate.Bilantul contabil poate
fi prezentat fie vertical (in forma de lista), fie in format orizontal
(in cont).
Bilantul in lista are forma din Tabelul 4
Tabelul 4
BILANT
ASSETS (Active)
Current assets (active circulante)
Tangible assets (imobilizari corporale)
Intangible assets (imobilizari necorporale)
TOTAL ASSETS (Total active)
LIABILITIES (Datorii)
Current liabilities (Datorii pe termen scurt)
Long term liabilities (Datorii pe termen scurt)
OWNER’S EQUITY (Capitaluri proprii)
Capital (Capital)
Retained earnings (rezerve)
TOTAL LIABILITIES and OWNER’S QUITY (Total Datorii si Capitaluri
proprii)
La infiintarea sa, intreprinderea nu dispune de rezerve, acestea
constituindu-se ulterior prin virarea unei parti din beneficiu.
Beneficiul net (net income)este supus repartizarii, care consta
in distribuirea de dividende si constituirea rezervelor (accumulated
retained earnings) care se cumuleaza cu cele existente la inceputul
anului precedent.
Ecuatia de baza a bilantului, in sistemul american, va fi:
Activ – Datorii = Capitaluri proprii
Aceasta modalitate de abordare a b
4.4. Bilantul contabil potrivit conceptiei anglo - saxone
In ceea ce priveste contabilitatea anglo – saxona, legea
societatilor comerciale propune doua modele (forme) de bilant: vertical
sau in lista si orizontal sau in cont, societatea avand posibilitatea
de alegere a modelului care este adaptat conditiilor lor. Odata
ales, bilantul nu mai poate fi schimbat de la o perioada la alta,
decat in anumite situatii specifice care trebuie justificate.
Modelul de bilant format vertical (in lista) este mult mai utilizat,
criteriul fundamental de analiza a datoriilor fiind distinctia intre
datoriile scadente sub un an si cele peste mai mult de un an. Spre
deosebire de acesta, bilantul in format orizontal (in cont) se apropie
mai mult de forma de prezentare a acestuia in tarile Europei continentale,
si prezinta urmatoarele caracteristici:
· nu permite calculul activului sau pasivului net curent;
· in categoria datoriilor sunt incluse si capitalurile proprii,
deoarece acestea pot fi interpretatate ca fiind datorii pe termrn
lung;
· datoriile propriu – zise nu sunt diferentiate in
functie de scadenta acestora.
In ambele formate sunt utilizate urmatoarele criterii de clasificare:
- abordarea functionala pentru posturile de activ
- gradul de exigibilitate pentru posturile de pasiv
in general, in contabilitatea anglo – saxona, activele figureaza
in bilant la valoarea lor neta contabila. Analiza valorilor brute
si a amortizarilor cumulate sau a provizioanelor pentru depreciere
este furnizata in anexa. Avand in vedere faptul ca formatul vertical
(in lista) este cel mai des utilizat, se va prezenta in continuare
acest model de bilant (Tabelul 5).
Bilant contabil
Called up share capital not paid (Capital subscris nevarsat)Fixed assets (Imobilizari) Intangible fixed assets (Imobilizari necorporale) Tangible fixed assets (Imobilizari corporale) Investments – fixed assets (Imobilizari financiare)Current assets (Activ circular) Stocks (Stocuri) Debtors (Debitori) Investments – current assets (Titluri de plasament) Cash at bank and in hand (Disponibilitati)Prepayments and accrued income (Cheltuieli inregistrate in avans si venituri de primit)Creditors: amounts falling due within one year (Creditori cu scadenta sub un an)Net current assets (Activ net curent)Total assets less curent liabilities (Activul total (–) Datorii curente)Creditors: amounts fallingdue after more than one year (Creditori cu scadenta mai mare decat un an)Provisions for liabilities and charges (Provizioane pentru riscuri si cheltuieli)Accruals and deferred income (Cheltuieli de platit si venituri constatate in avans)Capital and reserves (Capitaluri proprii) Calld up share capital (Capital) Share premium account (Prime de emisiune) Revaluation reserve (Rezerve din reevaluare) Other reserve (Alte rezerve) Profit and loss account (Rezultat reportat)
4.5. Bilantul, potrivit conceptiei franceze
La data de 27.04.1982 a fost adoptat in Franta Planul Contabil
General (P.C.G.). Potrivit acestuia, orice persoana fizica sau juridica
avand calitatea de comerciant trebuie za intocmeasca la inchiderea
exercitiului conturi anuale care reprezinta punctul final al circuitului
contabil si consecinta inregistrarilor contabile si a inventarului.
Portivit prevederilor P.C.G. 1982, intreprinderile au posibilitatea
sa prezinte conturile anuale prin unul dintre urmatoarele trei sisteme:
a) Sistemul de baza (B): comporta dispozitii contabile minimale
de care trbuie sa tina cont intreprinderile mari si mijlocii;
b) Sistemul abreviat sau simplificat (A): vizeaza intreprinderile
de dimensiune modesta, care nu justifica recursul la sistemul de
baza;
c) Sistemul dezvoltat (C): propune documente mai complexe care scot
in evidenta analiza datelor necesare studiului gestiunii intreprinderii.
Redactarea conturilor anuale trebuie sa se supuna unor prevederi
care vizeaza:
a) Principii generale de prezentare:
1. Cele trei conturi anuale trebuie sa cuprinda atatea rubrici si
posturi, incat sa ofere o imagine fidela a patrimuniului, situatiei
financiare si rezultatului intreprinderii;
2. In posturile de bilant si conturile de rezultate vor figura si
valorile aferente exercitiului precedent;
3. Principiul permanentei metodelor de prezentare a conturilor anuale;
4. Principiul necompensarii;
5. Sistemele de prezentare a documentelor de sinteza.
b) Regulile particulare de prezentare a bilantului
1.Bilantul format orizontal (in cont), constituie o modalitate de
prezentare atat de Codul de Comert, cat si de P.C.G.
2.Bilantul este prezentat inaintea afectarii (repartizarii) rezultatului
3.Principiile de clasificare a elementelor patrimoniale statueaza
clasificarea elementelor de pasiv, potrivit destinatiei lor, iar
a celor de pasiv potrivit provenientei lor.
