1. Prezentare generala
a impozitelor indirecte
2. Taxa pe valoarea adaugata
(T.V.A.)
3. Monopoluri fiscale si
accize
4. Taxe vamale si taxa
de timbru
Pentru analiza regimului vamal trebuie plecat de la elementul
care sta la baza acestuia – taxele vamale; acestea sunt
totodata, si instrumente cu ajutorul carora este conturat regimul
vamal.
Taxele vamale reprezinta acele prelevari banesti, percepute
de stat in momentul in care bunurile trec granitele tarii respective
in vederea importului, exportului sau tranzitului.
Trasatura esentiala a acestora este data de faptul ca ele fac
parte din sistemul veniturilor bugetare. Sistemul veniturilor
bugetare reprezinta totalitatea resurselor banesti instituite
prin lege, care contribuie la constituirea fondurilor banesti
ale statului. Sistemul impozitelor indirecte cuprinde si taxele
vamale, care pot fi definite ca fiind “impozitul indirect
pe care trebuie sa-l plateasca negutatorul care introduce marfa
straina in Romania sau care exporta din Romania anumite marfuri”.
Deci cel care varsa la autoritatile fiscale suma de bani corespunzatoare
nivelului taxelor vamale este importatorul. Dar importatorul
trece taxele vamale asupra pre
Sistemul institutional al autoritatii vamale
Structura organizatorica a autoritatii vamale
Activitatea autoritatii vamale se exercita prin:
a) Directia Generala a Vamilor;
b) Directiile regionale vamale;
c) Birourile vamale.
Principii de baza pentru aplicarea reglementarilor vamale
Bunurile se introduc sau se scot din tara numai prin birourile
vamale. Aceste marfuri sunt supuse operatiunii de vamuire si
raman sub supraveghere vamala pana la acordarea liberului de
vama.
(1) Bunurile intrate in tara se inscriu, in ordinea sosirii
la frontiera, in registrul de evidenta, pe baza documentelor
de transport si a celor comerciale.
(2) In lipsa documentelor de insotire, inscrierea marfurilor
se face pe baza constatarilor autoritatii vamale sau a altor
documente prezentate organelor vamale de catre cei interesati,
din care sa rezulte marfurile care urmeaza sa fie supuse vamuirii.
A. Marfurile si bunurile inregistrate, dupa intrarea in tara,
sunt indrumate astfel:
a) catre biroul vamal stabilit de autoritatea vamala sau in
alt loc desemnat de aceasta;
b) spre o zona libera, cand marfurile sunt destinate acesteia.
B. In caz de forta majora sau de caz fortuit, la schimbarea
destinatiei stabilite potrivit alin. (1), transportatorul este
obligat sa sesizeze imediat autoritatea vamala, informand totodata
despre eventualele pierderi partiale sau totale ale marfurilor.
C. Cand o nava sau o aeronava aflata in situatia prevazuta la
alin. (1) este obligata, din motive de forta majora sau de caz
fortuit, sa faca o escala sau sa stationeze temporar pe teritoriul
Romaniei, transportatorul este obligat sa informeze fara intarziere
autoritatea vamala asupra situatiei intervenite, aceasta stabilind
masurile de supraveghere a navei sau a aeronavei, precum si
a bunurilor transportate de acestea.
Prevederile art. 35 nu se aplica bunurilor apartinand persoanelor
fizice, precum si marfurilor aflate la bordul navelor sau al
aeronavelor care traverseaza marea teritoriala si apele teritoriale
sau spatiul aerian al Romaniei, fara a avea ca destinatie un
port sau un aeroport romanesc.
Etape ale operatiunii de vamuire
Operatiuni prealabile vamuirii
Marfurile sosite la vama de destinatie sau la locul stabilit
de autoritatea vamala, potrivit art. 35 alin. (1) lit. a), se
prezinta autoritatii vamale de catre transportator sau de catre
titularul operatiunii comerciale ori de catre reprezentantul
acestuia.
(1) Marfurile prezentate biroului sau punctului vamal se afla
sub supraveghere vamala pana la stabilirea regimului vamal si
intra in depozit necesar cu caracter temporar.
(2) Autoritatea vamala poate cere depozitarului sa constituie
o garantie care sa asigure plata drepturilor de import
Marfurile aflate in depozit necesar cu caracter temporar pot
fi manipulate numai in scopul conservarii lor in starea initiala,
fara sa se modifice caracteristicile sau aspectele tehnice si
comerciale.
In cazurile in care, conform legii, autoritatile competente
hotarasc distrugerea marfurilor aflate in depozit necesar cu
caracter temporar, aceasta operatiune se va efectua pe cheltuiala
titularului operatiunii comerciale, sub supravegherea autoritatii
vamale.
Marfurile intra in depozitul necesar cu caracter temporar, pe
baza unei declaratii sumare.
Declaratia sumara se completeaza de catre depozitar pe formulare-tip
si se depune la autoritatea vamala care o inregistreaza in registrul
de evidenta.
(1) Marfurile care au facut obiectul declaratiei sumare pot
fi transferate numai in cazurile si in locurile stabilite de
autoritatea vamala.
(2) In caz fortuit sau de forta majora, care impune de indata
transferul, in total sau in parte, al marfii, operatiunea se
poate face cu instiintarea ulterioara, in aceeasi zi, a autoritatii
vamale.
Autoritatea vamala poate, oricand si in orice imprejurare, sa
efectueze controlul marfurilor sau al mijloacelor de transport,
cerand descarcarea si dezambalarea marfurilor.
Titularul operatiunii comerciale sau reprezentantul acestuia
este obligat ca, in termen de 30 de zile de la depunerea declaratiei
sumare, sa solicite autoritatii vamale plasarea marfurilor sub
un regim vamal.
Stabilirea regimului vamal al marfurilor
(1) La introducerea sau la scoaterea din tara a marfurilor prezentate
la vama, autoritatea vamala stabileste un regim vamal.
(2) Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplica
in cadrul procedurii de vamuire, in functie de scopul operatiunii
comerciale si de destinatia marfii.
A. Regimurile vamale sunt definitive sau suspensive.
B. Din categoria regimurilor vamale definitive fac parte:
a) importul, care consta in introducerea marfurilor in circuitul
economic;
b)exportul, care consta in scoaterea marfurilor din tara;
c)introducerea si scoaterea din tara de bunuri apartinand calatorilor
sau altor persoane fizice, necomercianti.
C. Regimurile vamale suspensive sunt urmatoarele:
a) tranzitul marfurilor;
b) antrepozitul marfurilor;
c) perfectionarea activa a marfurilor;
d) transformarea sub control vamal a marfurilor;
e) admiterea temporara a marfurilor;
f) perfectionarea pasiva a marfurilor.
In functie de felul marfurilor si de regimul vamal care poate fi utilizat, Directia Generala a Vamilor poate decide ca numai unele birouri vamale sa fie competente sa procedeze la efectuarea vamuirii. Decizia Directiei Generale a Vamilor se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.
Regimurile vamale definitive
Importul
(1) Importul consta in intrarea in tara a marfurilor straine
si introducerea acestora in circuitul economic.
(2) La importul marfurilor, autoritatea vamala realizeaza procedura
de vamuire si de incasare a datoriei vamale aferente drepturilor
de import, aplicand si masurile de politica comerciala.
Taxele vamale de import se determina pe baza Tarifului vamal
de import al Romaniei, care se aproba prin lege.
(1) Tariful vamal de import al Romaniei se elaboreaza pe baza
nomenclaturii combinate a marfurilor.
(2) Taxa vamala este exprimata in procente si se aplica la valoarea
in vama a marfurilor, exprimata in lei.
Regulile generale si notele explicative de interpretare a
nomenclaturii marfurilor prevazute in Tariful vamal de import
al Romaniei sunt cele din Conventia internationala a Sistemului
armonizat de descriere si codificare a marfurilor, incheiata
la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care Romania este parte.
Directia Generala a Vamilor, tinand seama de practica internationala
in materie, stabileste regulile specifice aplicabile clasificarii
marfurilor prevazute in nomenclatura combinata.
(1) In vederea aplicarii corecte a tarifului vamal, autoritatea
vamala constata originea marfurilor importate, pe baza urmatoarelor
criterii:
a) marfuri produse in intregime intr-o tara;
b) marfuri obtinute printr-o prelucrare sau transformare substantiala
intr-o tara.
(2) Aplicarea criteriilor se face pe baza regulilor de origine
prevazute de reglementarile vamale sau de acordurile ori de
conventiile internationale la care Romania este parte.
In aplicarea regimului tarifar preferential, regulile si formalitatile
necesare pentru determinarea originii marfurilor sunt cele stabilite
in acordurile si conventiile internationale la care Romania
este parte.
Valoarea in vama reprezinta acea valoare care constituie baza
de calcul al taxelor vamale prevazute in Tariful vamal de import
al Romaniei.
(1) Procedura de determinare a valorii in vama este cea prevazuta
in Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general
pentru tarife si comert (G.A.T.T.), incheiat la Geneva la 1
noiembrie 1979, la care Romania este parte.
(2) La valoarea in vama, in masura in care au fost efectuate,
dar nu au fost cuprinse in pret, se includ:
a) cheltuielile de transport al marfurilor importate pana la
frontiera romana;
b) cheltuielile de incarcare, de descarcare si de manipulare,
conexe transportului, ale marfurilor din import aferente parcursului
extern;
c) costul asigurarii pe parcursul extern.
(3) Transformarea in lei a valorii in vama se face la cursul
de schimb stabilit si comunicat de Banca Nationala a Romaniei.
Acest curs de schimb se utilizeaza pe toata durata saptamanii
urmatoare, pentru declaratiile vamale inregistrate in cursul
acelei saptamani.
(4) Atunci cand determinarea definitiva a valorii in vama nu
se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica
marfurile din vama, la cerere, cu conditia sa constituie o garantie
baneasca sau bancara, acceptata de autoritatea vamala.
(5) In cazul in care, in termen de 30 de zile de la ridicarea
marfii, importatorul nu prezinta documente concludente privind
determinarea valorii in vama, autoritatea vamala procedeaza
la executarea garantiei, operatiunea de vamuire fiind considerata
incheiata.
A. Valoarea in vama se determina si se declara de catre importator,
care este obligat sa depuna la biroul vamal o declaratie pentru
valoarea in vama, insotita de facturi sau de alte documente
de plata a marfii si a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente
acesteia.
B. Declaratia de valoare in vama poate fi depusa si prin reprezentant,
in acest caz raspunderea fiind solidara.
(1) In cazul in care nu s-a aplicat un tratament tarifar preferential,
deoarece importatorul nu a prezentat certificatul de origine
a marfurilor, titularul operatiunii are dreptul sa solicite
restituirea taxelor incasate in plus.
(2) Cererea de restituire este acceptata, daca a fost depusa
in termenul de valabilitate a certificatului de origine prevazut
in acordurile internationale prin care s-a stabilit regimul
tarifar preferential la care Romania este parte.
(3) Certificatele de origine a marfurilor, care sunt prezentate
autoritatii vamale dupa expirarea termenului la care face trimitere
alin. (2), pot fi acceptate, daca titularul operatiunii dovedeste
ca nerespectarea termenului este datorata unor circumstante
exceptionale.
(4) Autoritatea vamala poate accepta certificatele de origine
a marfurilor, daca termenul de prescriptie a datoriilor statului
nu a fost implinit, iar marfurile respective au fost prezentate
autoritatii vamale si au facut obiectul unei declaratii vamale
inainte de expirarea termenului prevazut la alin. (2).
Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:
a) produsele de pescuit maritim si oceanic si alte produse extrase
din marea teritoriala a unei terte tari de navele inmatriculate
in Romania si care navigheaza sub pavilion roman;
b) bunurile obtinute din produsele prevazute la lit. a) la bordul
unei nave-fabrica ce indeplineste conditiile de inmatriculare
in Romania si de navigatie sub pavilion roman.
Exportul
(1) Regimul de export consta in scoaterea definitiva a marfurilor
romanesti de pe teritoriul Romaniei.
(2) Sunt admise la export marfurile produse in tara, precum
si cele importate anterior, cu exceptia marfurilor care sunt
supuse unor masuri de prohibitie sau de restrictie in cadrul
politicii comerciale.
(3) Regulile de clasificare tarifara prevazute la importul de
marfuri se aplica si la export.
Exportatorul de marfuri scoase definitiv sau temporar din tara
este obligat sa depuna o declaratie vamala de export la biroul
vamal in raza caruia se afla sediul exportatorului sau la locul
unde marfurile sunt ambalate ori incarcate pentru a fi exportate.
In cazuri temeinic justificate, declaratia vamala poate fi depusa
si la un birou vamal de frontiera.
La exportul de marfuri nu se incaseaza taxe vamale.
Liberul de vama la export se acorda cu conditia ca marfurile
in cauza sa paraseasca teritoriul Romaniei in aceeasi stare
in care acestea se aflau in momentul inregistrarii declaratiei
vamale de export.
(1) Marfurile romanesti, precum si cele straine care au fost
indigenate pot fi exportate temporar, in situatia in care urmeaza
a fi reintroduse in tara, fara a fi suferit o modificare, cu
exceptia uzurii lor normale.
(2) Autoritatea vamala fixeaza un termen in cadrul caruia marfurile
trebuie sa fie reintroduse sau sa primeasca o alta destinatie
vamala. Termenul aprobat trebuie sa permita ca scopul utilizarii
sa fie realizat.
(3) Autoritatea vamala, cu acordul titularului regimului de
export, poate scurta sau, in cazuri exceptionale, temeinic justificate,
poate prelungi termenul initial.
Regimul vamal aplicabil calatorilor si altor persoane
fizice
Calatorii si alte persoane fizice cu domiciliul in tara sau
in strainatate pot introduce si scoate din tara bunurile aflate
in bagajele personale ori care ii insotesc, fara a fi supusi
taxelor vamale, in conditiile si in limitele stabilite prin
hotarare a Guvernului. Aceasta hotarare va tine seama de acordurile
si de conventiile internationale la care Romania este parte.
(1) Pentru bunurile care nu se incadreaza in limitele cantitative
si valorice prevazute in hotararea Guvernului se aplica, la
import, tariful vamal de import, iar la export, o taxa vamala
unica de 20% aplicata la valoarea in vama.
(2) Guvernul, la propunerea Ministerului Finantelor si a Ministerului
Industriei si Comertului, poate aproba reduceri sau exceptari
de la taxele vamale prevazute la alin. (1).
(3) Prin hotarare a Guvernului, prevazuta la art. 88, se vor
stabili si normele privind determinarea valorii in vama a bunurilor
introduse sau scoase din tara de catre persoanele fizice aflate
in situatia mentionata la alin. (1).
Regimurile vamale suspensive sunt operatiuni cu titlu temporar,
care au drept efect suspendarea platii taxelor vamale.
(1) Regimul vamal suspensiv se solicita in scris de catre titularul
operatiunii comerciale. Autoritatea vamala aproba cererea numai
in cazul in care poate asigura supravegherea si controlul regimului
vamal suspensiv. Cheltuielile suplimentare ocazionate de acordarea
regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operatiunii.
(2) Prin aprobarea emisa se fixeaza termenul pentru incheierea
regimului vamal suspensiv.
(3) Prelungirea termenului pentru incheierea regimului vamal
suspensiv se face la cererea expresa si justificata a titularului
operatiunii, cu aprobarea autoritatii vamale.
Titularul aprobarii este obligat sa informeze de indata autoritatea
vamala asupra oricaror modificari care influenteaza derularea
operatiunii sub regimul vamal aprobat.
Autoritatea vamala cere constituirea unei garantii care sa asigure
incasarea drepturilor de import ce ar putea fi datorate.
(1) Regimul vamal suspensiv aprobat se incheie atunci cand marfurile
primesc un alt regim vamal.
(2) Autoritatea vamala poate dispune, din oficiu, incheierea
regimului vamal suspensiv atunci cand titularul nu finalizeaza
operatiunile acestui regim in termenul aprobat.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica si in cazul produselor
compensatoare sau transformate, obtinute in cadrul regimurilor
de perfectionare activa sau pasiva si de transformare sub control
vamal.
Titularul regimului vamal suspensiv poate cesiona, cu acceptul
proprietarului marfurilor si cu acordul autoritatii vamale,
drepturile si obligatiile aferente regimului vamal respectiv.
Formarea datoriei vamale
(1) In cazul marfurilor importate pentru care legea prevede
drepturi de import, precum si in cazul plasarii marfurilor intr-un
regim de admitere temporara cu exonerarea partiala de drepturi
de import, datoria vamala ia nastere in momentul inregistrarii
declaratiei vamale.
(2) Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declaratiei
vamale acceptate si inregistrate.
(3) Poate fi debitor vamal, solidar cu titularul declaratiei
vamale acceptate si inregis
Garantarea datoriei vamale
(1) Autoritatea vamala are dreptul sa ceara constituirea unei
garantii pentru asigurarea platii datoriei vamale.
(2) Garantia se depune de catre debitorul vamal sau, cu acordul
autoritatii vamale, de catre o terta persoana.
(3) In cazuri temeinic justificate, pe baza metodologiei elaborate
de Directia Generala a Vamilor si aprobata de ministrul finantelor,
autoritatea vamala poate acorda scutire de la obligatia garantarii
datoriei vamale.
A. Garantia poate fi constituita printr-un depozit banesc
sau printr-o scrisoare de garantie bancara, emisa de o banca
agreata de autoritatea vamala.
B. Garantia baneasca se realizeaza prin depunerea sumei in lei
sau prin remiterea unor instrumente de decontare si titluri
de valoare, acceptate de autoritatea vamala.
(1) Cuantumul garantiei reprezinta suma exacta a datoriei vamale,
in cazul in care aceasta poate fi determinata in momentul in
care este data garantia.
(2) In cazul in care acest cuantum nu poate fi determinat, se
ia in considerare suma cea mai ridicata a datoriei vamale ce
ar rezulta din operatiunea de vamuire.
I. Autoritatea vamala, la cererea debitorului vamal, poate permite
constituirea unei garantii globale care sa asigure plata mai
multor datorii vamale.
II. Cuantumul garantiei globale date pentru acoperirea unor
datorii vamale a caror suma variaza in timp va asigura, in momentul
realizarii acestor datorii, suma totala de incasat.
Atunci cand, in cursul derularii regimului vamal, autoritatea
vamala constata ca modalitatea de garantie data nu mai asigura
plata datoriei vamale, poate cere constituirea unei alte garantii.
In caz de refuz, autoritatea vamala are dreptul sa considere
pe cel in cauza ca rau-platnic si sa interzica efectuarea altor
operatiuni de vamuire, pana la achitarea datoriilor vamale.
Debitorul vamal poate solicita restituirea garantiei disponibile,
dupa ce datoria vamala a fost achitata, sau poate sa consimta
ca aceasta sa fie folosita la alta operatiune de vamuire.
Evidenta si plata datoriei vamale
Autoritatea vamala evidentiaza, in registrele contabile sau
in alt suport echivalent, drepturile de import si de export
rezultate din datoriile vamale, potrivit planului de conturi
si metodologiei in vigoare.
(1) Debitorul datoriei vamale ia cunostinta despre cuantumul
acestei datorii prin declaratia vamala acceptata si inregistrata
de autoritatea vamala.
(2) In cazul unor diferente ulterioare sau in situatia incheierii
din oficiu, fara declaratie vamala, a unui regim vamal suspensiv,
debitorul vamal ia cunostinta despre acea noua datorie pe baza
actului constatator intocmit de autoritatea vamala.
(3) Declaratia vamala si actul constatator sunt titluri executorii
care se onoreaza de catre societatea bancara, fara accept, poprire
si validare.
Datoria vamala se achita inainte de liberul de vama, in cazul
regimurilor vamale definitive, precum si in cazul cand regimul
vamal suspensiv se incheie in termen.
Pentru regimul vamal suspensiv care nu se incheie in termen,
datoria vamala devine exigibila si se stinge prin executarea
de catre autoritatea vamala a garantiei constituite.
Pentru datoriile vamale constatate ulterior liberului de vama,
Directia Generala a Vamilor poate acorda amanari si esalonari
de plata in termenul legal de prescriptie, potrivit reglementarilor
existente in domeniu.
In cazul marfurilor retinute de autoritatea vamala sau al celor
pentru care s-a solicitat restituirea datoriei vamale aferente,
achitarea datoriei vamale se suspenda pana la stabilirea definitiva
a regimului juridic al acelor marfuri.
Pe baza depunerii in avans, de catre debitorul vamal, a unui
depozit la vedere in contul autoritatii vamale, aceasta poate,
in limita valorica a acestui depozit, sa incaseze datoriile
vamale.
(1) Datoria vamala poate fi achitata si de o terta persoana
pentru si in numele debitorului, din dispozitia acestuia.
(2) Debitorul vamal poate sa efectueze oricand plata anticipata
a datoriei vamale.
In caz de neachitare a datoriilor vamale la scadenta, autoritatea
vamala va folosi toate mijloacele de executare silita, incasand
si majorarile de intarziere prevazute de lege.
Datoria vamala se stinge prin:
a) plata acesteia;
b) renuntarea la incasare, atunci cand se constata ca este nedatorata;
c) anularea ca o consecinta a anularii declaratiei vamale;
d) implinirea termenului de prescriptie extinctiva;
e) insolvabilitatea debitorului, constatata pe cale judecatoreasca;
f) confiscarea definitiva a marfurilor;
g) distrugerea marfurilor din dispozitia autoritatii vamale
sau abandonarea acestora in favoarea statului;
h) distrugerea sau pierderea marfurilor, datorita fortei majore
sau cazului fortuit;
i) scaderea cantitativa a marfurilor, datorita unor factori
naturali, pentru partea corespunzatoare procentului de scadere.
In cadrul aplicarii reglementarilor vamale, atunci cand autoritatea
vamala emite acte care pot leza drepturile si interesele legitime
ale persoanelor fizice sau juridice care efectueaza operatiuni
supuse vamuirii, acestea se pot adresa cu plangeri impotriva
acelui act.
(1) Plangerea se adreseaza autoritatii vamale care a emis actul
prevazut la art. 166, iar aceasta este obligata sa analizeze
si sa comunice petitionarului rezultatul.
(2) Autoritatile vamale sesizate cu plangerea sunt obligate
sa o solutioneze si sa comunice rezultatul in termen de 30 de
zile de la data inregistrarii plangerii.
Persoanele fizice sau juridice care sunt nemultumite de solutionarea
plangerii de catre autoritatea vamala se pot adresa cu contestatii
la directia regionala vamala ierarhic superioara, in termen
de 15 zile de la comunicarea solutionarii plangerii.
(1) La solutionarea contestatiei, directorul directiei regionale
vamale va tine seama de avizul emis de o comisie de specialisti,
formata din:
a) un consilier juridic al directiei regionale vamale;
b) un specialist in probleme vamale din directia regionala vamala;
c) un specialist in operatiuni de comert exterior, desemnat
de presedintele camerei judetene de comert si industrie.
(2) Decizia va fi data in termen de 30 zile de la data inregistrarii
contestatiei.
Decizia directorului directiei regionale vamale poate fi contestata
la Directia Generala a Vamilor, in termen de 15 zile de la comunicare.
(1) La solutionarea contestatiei, directorul general al Directiei
Generale a Vamilor va tine seama de avizul emis de o comisie
formata din:
a) un consilier juridic al Directiei Generale a Vamilor;
b) un specialist in probleme vamale din Directia Generala a
Vamilor;
c) un reprezentant al Asociatiei Nationale a Exportatorilor
si Importatorilor din Romania.
(2) Decizia va fi data in termen de 30 de zile de la data inregistrarii
contestatiei.
Decizia directorului general al Directiei Generale a Vamilor
poate fi atacata la instanta de contencios administrativ competenta.
(1) Secretariatul comisiilor va fi asigurat de catre directiile
regionale vamale, respectiv de catre Directia Generala a Vamilor.
(2) In bugetul anual al Directiei Generale a Vamilor se vor
prevedea, la capitolul "Cheltuieli", sumele necesare
platii daunelor civile si a cheltuielilor de judecata.
Taxele de timbru pentru contestatiile si caile de atac in materie
vamala sunt de 1% din cuantumul taxelor vamale, dar nu mai putin
de 10.000 lei.
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere plata taxelor
vamale este de 5 ani si curge de la data acceptarii si inregistrarii
declaratiei vamale de import.
Termenele prevazute in prezentul cod si in alte reglementari
vamale se calculeaza potrivit normelor prevazute in Codul de
procedura civila.
Operatiunile vamale initiate sub regimul prevazut de reglementarile
vamale anterioare intrarii in vigoare a prezentului cod se finalizeaza
potrivit acelor reglementari.
Guvernul, la propunerea Ministerului Finantelor, va aproba,
prin hotarare,Regulamentul de aplicare a Codului vamal, care
va intra in vigoare la aceeasi data cu prezentul cod.
In termen de 90 de zile de la publicarea prezentului cod in
Monitorul Oficial al Romaniei, Guvernul va prezenta Parlamentului,
spre adoptare, legea privind statutul personalului vamal.
“Taxele de timbru reprezinta plata serviciilor prestate
ori a lucrarilor efectuate de diferite organe sau institutii
de stat care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte,
presteaza diferite servicii ori rezolva anumite interese legitime
ale partilor”.
Taxele de timbru fac parte din categoria impozitelor indirecte,
adica a acelor sume care se fac venit la bugetul de stat percepute
la vanzarea anumitor marfuri sau prestarea anumitor servicii.
Taxele de timbru se percep de la toti cei care beneficiaza de
servicii din categoria celor supuse taxelor de timbru, “independent
de veniturile, averea sau situatia personala a acestora”.
Ca si impozitele, taxele au un caracter obligatoriu si titlu
nerambursabil, fiind urmarite in cazul neplatii la termen. Spre
deosebire de impozite – care nu presupun existenta unei
contraprestatii directe si imediate – taxele sunt plati
nemijlocit legate de un anumit serviciu specific, realizat de
catre o institutie sau un organ al administratiei de stat, precum
si de un notar public sau de organe cu atributii notariale.
In majoritatea cazurilor nivelul taxelor este superior marimii
costurilor serviciilor prestate de institutiile publice.
Ca urmare, partea care depaseste costul este o prelevare de
tip fiscal, asemanatoare aceleia care se manifesta in cazul
impozitelor.
Taxele de timbru percepute de notarii publici
Au ca obiect intocmirea urmatoarelor acte notariale:
· Redactarea inscrisurilor cu continut juridic, la solicitarea
partilor;
· Autentificarea inscrisurilor redactate de notarul public,
de avocat sau personal de catre parte;
· Procedura succesorala notariala;
· Certificarea unor fapte, in cazurile prevazute de lege;
· Legalizarea semnaturilor de pe inscrisuri, a specimenelor
de semnatura si a sigiliilor;
· Darea de data certa inscrisurilor prezentate de patri;
· Primirea in depozit a inscrisurilor si documentelor
prezentate de parti;
· Actele de protest a cambiilor, biletelor la ordin si
cecurilor;
· Legalizarea copiilor de pe inscrisuri;
· Efectuarea si legalizarea traducerilor;
· Eliberarea de duplicate dupa acte notariale pe care
le-au intocmit;
· Orice alte operatiuni prevazute de lege.
· In incheierea de constatare a indeplinirii actelor
notariale, in afara de alte elemente obligatorii, trebuie mentionata
si perceperea taxelor de timbru, precizandu-se cuantumul acestora
(vezi Anexe)
Taxele extrajudiciare de timbru
Eliberarea certificatelor de orice fel, altele decat cele eliberate
de instante, Ministerul Justitiei, Parchetul de pe langa Curtea
Suprema de Justitie si de notarii publici, eliberarea sau preschimbarea
actelor de identitate, eliberarea permiselor de vanatoare si
de pescuit, examinarea conducatorilor de autovehicule in vederea
obtinerii permisului de conducere, inmatricularea autovehiculelor
si a remorcilor, precum si alte servicii prestate de unele institutii
publice sunt supuse taxelor extrajudiciare de timbru.
Stabilirea si aplicarea taxelor extrajudiciare de timbru
Taxele extrajudiciare de timbru, stabilite in sume fixe pe tipuri
de servicii prestate, datorate bugetului de stat sau bugetelor
locale, dupa caz, de catre persoanele fizice sau juridice, precum
si de catre alti solicitanti ai serviciilor supuse acestor taxe,
sunt prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta
lege.
Taxele extrajudiciare de timbru se platesc anticipat.
(1) Sunt scutite de taxe extrajudiciare de timbru:
a) eliberarea certificatelor care atesta un fapt sau o situatie
decurgand din raporturi de munca, eliberarea certificatelor
destinate obtinerii unor drepturi privind asistenta sociala,
asigurarile sociale si protectia sociala, unicatele certificatelor
eliberate de institutiile de invatamant, certificatele eliberate
pentru a servi in armata, scoli, gradinite, crese si in alte
asemenea institutii;
b) eliberarea certificatelor originale de stare civila;
c) atestarile in legatura cu primirea unor sume de bani;
d) eliberarea certificatelor, adeverintelor si a oricaror alte
inscrisuri medicale, cu exceptia celor folosite in justitie;
e) eliberarea certificatelor medico-legale prin care se atesta
decesul;
f) eliberarea certificatelor ca urmare a actiunilor sanitar-veterinare
obligatorii si gratuite;
g) inscrierea mentiunilor privind schimbarea domiciliului sau
a resedintei in actele de identitate ale minorilor orfani, internati
in case de copii;
h) eliberarea unei noi carti de identitate, in cazul schimbarii
denumirii localitatilor si/sau a strazilor;
i) examinarea, in vederea obtinerii permisului de conducere
auto, a urmatoarelor categorii de persoane: - persoanele cu
handicap fizic, pentru obtinerea permisului de conducere valabil
pentru autovehiculele din categoriile A, A1, B si B1, adaptate
infirmitatii lor; - membrii misiunilor diplomatice si ai oficiilor
consulare acreditati in Romania, pe baza de reciprocitate;
j) inmatricularea: - autovehiculelor si remorcilor apartinand
misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora,
precum si altor organizatii si persoane cu statut diplomatic,
care isi desfasoara activitatea in Romania, pe baza de reciprocitate;
- autovehiculelor din categoriile A, A1, B si B1, apartinand
persoanelor cu handicap fizic, adaptate infirmitatii lor;
k) serviciile, cu exceptia celor prevazute la cap. IV din anexa,
prestate la cererea institutiilor publice.
(2) Scutirile de taxe de timbru prevazute in legi speciale pentru
serviciile mentionate in anexa la prezenta lege se confirma
ca scutiri de taxe extrajudiciare de timbru.
1. Taxele extrajudiciare de timbru se platesc in numerar, prin
ordin de plata si, cu exceptia taxei prevazute la cap. V din
anexa, prin aplicarea si anularea timbrelor fiscale mobile,
pentru taxele de pana la 50.000 lei.
2. Taxele extrajudiciare de timbru vor putea fi incasate si
de institutiile care primesc, intocmesc sau elibereaza acte
ori presteaza servicii supuse acestor taxe, in conditiile stabilite
prin normele metodologice pentru aplicarea prezentei legi.
A. Sumele achitate cu titlu de taxe extrajudiciare de timbru
se restituie sau se compenseaza, la cerere, in urmatoarele cazuri:
a) atunci cand taxa platita nu era datorata;
b) atunci cand s-a platit mai mult decat cuantumul legal;
c) atunci cand serviciul nu poate fi prestat.
B. Taxele extrajudiciare de timbru, platite prin aplicarea si
anularea timbrelor fiscale mobile, nu se restituie.
(1) Termenele de prescriptie a dreptului de a cere restituirea
sau compensarea taxelor extrajudiciare de timbru, precum si
a dreptului de a cere executarea silita a creantelor bugetare
provenite din taxele extrajudiciare de timbru sunt cele prevazute
de legislatia privind executarea creantelor bugetare.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului de a cere plata taxei
extrajudiciare de timbru este de 5 ani calculati de la data
la care s-a constatat ca aceasta nu a fost achitata.
Prestatorii de servicii supuse taxelor extrajudiciare de timbru
au urmatoarele obligatii:
a) sa nu primeasca sau sa nu elibereze acte ori sa presteze
servicii fara ca taxa extrajudiciara de timbru, datorata potrivit
dispozitiilor legale, sa fi fost achitata;
b) sa vireze, in termen de 10 zile de la data incasarii, la
bugetul de stat sau la bugetul local, dupa caz, sumele incasate
cu titlu de taxe extrajudiciare de timbru;
c) sa pastreze documentele care atesta indeplinirea obligatiei
privind timbrarea si sa conduca evidentele necesare in vederea
identificarii actelor, lucrarilor si serviciilor eliberate sau
prestate.
Taxele extrajudiciare de timbru, prevazute de prezenta lege,
se actualizeaza periodic, in functie de rata inflatiei, prin:
a) hotarare a consiliilor locale, in conditiile stabilite prin
legea privind impozitele si taxele locale, pentru taxele extrajudiciare
de timbru care constituie venituri la bugetele locale;
c) hotarare a Guvernului, pentru taxele extrajudiciare de timbru
care constituie venit la bugetul de stat.