Zoe Verbiceanu biografia
Zoe Verbiceanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
VERBICEANU Zoe, se naste la 18 sept. 1893, Bucuresti - moare in 30 dec. 1975, Calafat.
Autoare dramatica si prozatoare.
Se trage dintr-o veche familie de boieri olteni. Scoala elementara in Bucuresti. Primii doi ani de liceu la Scoala centrala din Craiova, dupa care se muta la Liceul „Sf. Sava“ din Bucuresti. Studii universitare in capitala: licenta in franceza si romana. incepe studii literare de doctorat la Paris, intrerupte din cauza bolii. Functioneaza ca prof. in invatamintul secundai.
Din 1954 s-a stabilit la Calafat.
Colaboreaza la Viata Romaneasca si Adevarul literar si artistic. Cunoscuta mai ales ca autoare de piese de teatru (Rikki-Tikki-Tavi, comedie in trei acte, 1920; Logodnica lui Don Juan, drama in patru acte, 1920, revazuta si adaugita in 1962; Anacronicii, drama in patru acte, 1921; Da capo al fine, piesa intr-un act, radiodifuzata in mai multe rinduri, 1931; Palaria cu clopotei, comedie in trei acte si prolog in versuri, 1939; Nastratin Hogea, comedie in trei acte in versuri, 1945). Zoe Verbiceanu s-a remarcat mai mult in proza (romanul Casa cu minuni, 1929) si traduce (W. Shakespeare, Comedia incurcaturilor, jucata la Teatrul National, stagiunea 193l-l932, Fr. Villon, Balade, 1940, si De-ale lui Nastratin, repovestire libera, din memorie, dupa culegerea polonezului A. Wesseleski, 1974). In ms Suprema iertare, drama in trei acte, cu prolog si epilog in versuri (1958) si un amplu eseu despre Fr. Villon, cu traduce integrala a operei poetice.
Rikki-Tikki-Tavi (1920), piesa reprezentativa a autoarei, este o comedie moderna de moravuri, plina de peripetii mondene. Spatiului exotic unde se petrece actiunea, in Calcutta, unul din marile orase coloniale ale Indiei, ii corespunde un ceremonial scenic la fel de indeterminat. Personajele, vorbind mult si cam teribilist, apar deghizate si apartin inaltei societati englezesti a vremii. Li se pun masti eroilor pentru a simboliza tipuri si situatii transcendente oricarei localizari injositoare.
In personajul principal recunoastem numele mangustei din Cartile junglei, din care se si citeaza un pasaj, dind pe fata sensul alegoriei, desi nu mai era nevoie. Daca Miss Wiwian Darkley reprezinta prototipul international de femeie moderna, Rikki-Tikki are „patima dreptatii". Inconformista eroina isi termina insa conformist rolul, casatorindu-se cu Ben-Abdul (lordul Bukingham), „dusmanul ei de moarte".
Piesa are ritm si multe replici inteligente, de un spirit caustic puternic.
Dedicata lui Mihail Dragomirescu, a fost tradusa de autoarea insasi in franceza. Distributia internationala semnifica nu atit ruperea brutala si excentrica de cadrele societatii romanesti, cit imaginarea cu fantezie a unui model de emancipare feminista prin civilizatie si instructie superioara. Ca si in Anacronicii (1921). opune vechiului noul, adoptind nu neaparat o sensibilitate artistica moderna, ci mai degraba un cod de maniere noi, care la rindul lor pot deveni si ele anacronice. La polul opus, Nastratin Hogea (1945) e o comedie de sursa populara, cu situatii extrase din anecdotica populara si cu picanterii de limbaj specific. Piesa nu e lipsita de creatie originala, intr-o viziune scenica plina de antren. Forma de exprimare in versuri e adecvata continutului. Zoe Verbiceanu a compus si teatru scolar: Din vremea cronicarilor, Haiducii, Doina (despre Eminescu ), Greierele si furnica, Capra cu trei iezi, Grigore Alexandrescu (judecat de lighioanele sale); scenete fara nici o pretentie, de ilustratie pur didactica. Conceptia despre teatru si-a exprimat-o intr-un incitant serial de articole (in revista Adevarul literar si artistic, 1931). Mai interesanta este Zoe Verbiceanu ca prozatoare.
Romanul Casa cu minuni (1929) contine amintiri reale sau inventate, un joc feeric de lumini si umbre, evocat cu nostalgie si luciditate. Pe scurt, reda lumea sensibila a unei fetite, Nora, cu o candoare simpla si grava, cu imagini pregnant schitate din fuga unui condei matur si delicat, stirnit de o curiozitate mereu vie. Autoarea dovedeste fantezie si precizie in observatia realului, mai ales pe portiuni fragmentare, intelegerea fina a instinctului matern egoist, intuitia sufletului unui copil de o inteligenta precoce, predispus la singuratate si suferinta. Cu un bun-simt ce nu da gres, reprima la timp orice pornire lirica. Lumea descrisa nu are substanta, nu e un „mediu" social caracteristic, dar e la tot pasul prilej de uimire si initiere in jocul aspru al vietii. Paginile cele mai bune scrise de Zoe Verbiceanu cuceresc prin cozeria placuta, inteligenta, prin spiritul feminist ofensiv.
OPERA:
Rikki-Tikki-Tavi, comedie moderna in trei acte, Bucuresti, 1921;
Casa cu minuni, roman, publicat fragmentar in rev. Viata Romaneasca (nr. 1l-l2, 1930 si nr. l-4, 1931);
Teatru scolar (Din vremea cronicarilor;
Haiducii;
Doina;
Greierele si furnica;
Capra cu trei iezi;
Grigore Alexandrescu), Bucuresti, 1944;
De-ale lui Nastratin, Craiova, 1974. |
REFERINTE CRITICE:
Dim. Serban, in Adevarul literar si artistic, nr. 147, 1923;
Al. Olaru, Contributii filologice, I, 1972.
|
