Virgil Teodorescu biografia

Virgil Teodorescu


Virgil Teodorescu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

TEODORESCU Virgil, se naste la 15 iun. 1909, comuna Cobadin, judetul Constanta - moare in 1988, Bucuresti.

Poet, eseist si traducator.

Fiul invatatorului Nicolae Teodorescu si al Elenei (n. Dragulescu), educatoare.

Liceul „Mircea cel Batrin" din Constanta; licentiat al Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1935).

Debuteaza, ca elev, in Anuarul Liceului „Mircea cel Batrin" (1926); publica in Bilete de papagal (1928, sub pseudonimul Virgil Rares). in 1932 scoate, la Constanta, doua nr. din revista Liceu (sub. pseudonimul Cocoi Taalat). Activitate redactionala la Era noua, Tinara generatie, Reporter, Fapta. in 1935 redacteaza cu Gellu Naum revista antifascista Tinara generatie. Face parte din grupul suprarealistilor romani - alaturi de Gellu Naum , Gherasim Luca , Paul Paun, D. Trost . in 1940 publica la Les 6ditions de l'oubli, intr-un singur exemplar, Poem in leoparda. Dupa 1944 este seful sectiei de poezie la ESPLA, redactor-sef al revista Luceafarul (1972-l974).

Vicepresedinte (1968-l974) si apoi presedinte (1974-l978) al Uniunii Scriitorilor. Din 1974, membru corespondent al Acad. RSR.

Debuteaza in volum cu poeziile din Blanurile oceanelor (1945), urmate de scrieri in limba romana si franceza, incadrabile celui de-al doilea suprarealism romanesc (Butelia de Leyda, 1945; Critica mizeriei, in colab. cu Gellu Naum si Paul Paun, 1945; Spectrul longevitatii. 122 de cadavre in colab. cu Gellu Naum , 1946; Eloge de Malombra, in colab. cu Gellu Naum , Gherasim Luca , Paul Paun, D. Trost, 1947; Au lobe du sel, 1947; La provocation, 1947). Poezie circumstantiala si agitatorica in Scriu negru pe alb, 1955; Drepturi si datorii, 1958; Semicerc, 1964 marcheaza tranzitia spre ultima etapa, cind poetul regaseste tonurile inceputului prin Rocada (1967)', Corp comun (1968) si, tot mai sustinut, prin reeditarea creatiei de inceput (Blanurile oceanelor si alte poeme, 1969) si prin volum Virsta cretei (1970), Repaosul vocalei (1970), Poemul intilnirilor (1971), Sentinela aerului (1972), Ucenicul nicaieri zarit (1972), Heraldica miscarii (1973), Poezie neintrerupta (antologie, 1976), Ancore lucii (1977), Legea gravitatiei (1979), Culminatia umbrei (1980), Un ocean devorat de licheni (1984), Cint solar (1987), unele din ele antologii. A ingrijit o importanta ed. Fundoianu (1965) si a publicat numeroase volum de traduce, singur sau in colab., din literatura franceza, rusa, scandinava, ceha, turca, sirba, maghiara, din folclorul sasesc etc; intre autorii importanti tradusi se numara: Prosper M6rimee, H. Ibsen, Apollinaire, Paul Eluard, Viteslav Nezval, V. Briusov s. a.; a alcatuit si tradus (in colab. cu Petronella Negosanu ) antologii de poezie canadiana (1977) si americana (1980) contemporana. Voi. Armonia contrariilor (1977) contine eseuri. A semnat si cu pseudonimul Matei Ciunia, Petre Luva si Petre Malcoci Premiul pentru poezie al Acad. pe 1955 si al Asoc. Scriitorilor din Bucuresti pe 1968; Premiul pentru traduce al revista Secolul . Poemele lui Virgil Teodorescu sint de un suprarealism temperat, nostalgic si sentimental sau euforic, de abundenta imagistica.

Faza initiala a liricii lui Virgil Teodorescu, cuprinsa in volumele aparute intre 1945 si 1947 (Blanurile oceanelor. La provocation etc), uzeaza cu inteligenta de tehnicile si de recuzita suprarealismului. Cruzimea (asasini, pumnale, piraterie, devorare, „trena de singe"). exotismul si teatralitatea isi au corespondentul stilistic in neprevazutul si uneori violenta asociatiei verbale. Dispozitia discursiva a revoltei foloseste un limbaj suprarealist consacrat, cu simboluri repetabile - oglinzi, ceasornice, femei, sticla, piatra -, cu metamorfoze care consacra deplina libertate asociativa, dar ajunge si la inventarea unei limbi - leoparda - a purei sugestii sonore si grafice („Sobroe algoa dooy toe fourod woo oon toe Negara"). Timbrul specific al lui Virgil Teodorescu e insa dat de nota elegiaca, aparuta in cele mai neasteptate momente, contrastind cu tonul general al poemelor - si conferindu-le acestora un plus de profunzime. Simbolurile combustiei violente isi gasesc contraponderea in metafore ale imaterialului - ceata, fum, voaluri. Starea de transa poetica nu e, la Virgil Teodorescu, oniricul pur, nici, fireste, exacerbarea luciditatii, ci - prin excelenta - etapa intermediara, de opacitate: oboseala, somnolenta („cad ca o zapada etema pilnii obosite"); semnul ei vizibil e paloarea. Atmosfera de reverie melancolica si muzicala depaseste, in unele momente, toate contrastele, unificindu-le. Citeva titluri (din Blanurile oceanelor) sint revelatoare: Noaptea meduzele isi desfac voalurile; Buzele sint pline de fum; Extraordinara somnolenta a parului.

O tendinta subterana de omogenizare se manifesta, la nivel stilistic, prin lipsa contrastelor de registre ale limbajului, prin cursivitate si elan enumerativ. in volumele ulterioare, incepind cu Scriu negru pe alb (1955), calmul si echilibrul se instaureaza cu hotarire, mai intii sub presiunea momentului, in versuri agitatorice, mobilizatoare, festiviste; in poemele ultimilor ani, aparenta revenire la suprarealism e mai mult o impresie creata de limbaj - prin acumulari imagistice si imprevizibilitate. Turnurile retorice, exclamative, prozaismul si mai ales banalitatea atitudinii lirice dauneaza insa multor versuri. Formele prozodice se clasicizeaza, mergindu-se pina la exercitii de virtuozitate, la cautarea de forme fixe, rime rare. Refrenul, maniera enumerativa - mod de structurare a imaginilor - si mai ales frecventa extrema a comparatiei sint semne ale unei tendinte de simplificare. Volumele realizeaza o treptata detasare de contingent si festivism, dar se pastreaza in general in limitele unei aceleiasi formule, al carei fundament emotional il constituie simpatia universala, sentimentul plinatatii, al echilibrului si al armoniei - dar si gravitatea profunda a melancoliei.

Poemele exalta valorile certe -apa, munca, daruirea, pamintul, copacul, ziua, rotundul, „murmurul de izvor cu apa rece". Cadrul este uneori bucolic, poetul cultivind euforia elementaritatii, a contactului direct cu materia. Un traditionalism de fond se revela in imaginea revenirii ciclice, in „curba fastuoasa". Lexicul poetic consacrat si chiar cliseul coexista cu indraznelile imagistice; acestea din urma au insa uneori aerul unor materiale ilustrative la o tema data. Simboluri prea putin ambigui - marea, corabia, lumina -si abstractiuni (uneori in exces neologistic) -geometrii, armonii fecunde, materia, spatiul -formeaza suportul unei meditatii al carei subiect predilect este raportul actiune -contemplare. Nuantarile elegiace, timbrul grav, confesiv al unor poeme au un plus de complexitate fata de calmul si luminozitatea altora, sustinute de imaginile ascensiunii si implinirii, extinse cit mai mult la dimensiunea cosmica. Imagini delicate, surprinzind cu finete instantaneul, imaterialul - intr-o deplina absenta a gestului violent - compenseaza retorismul, pretiozitatea ori prozaismul altor pagini. Se conserva o esenta melancolica in poeticitatea somnolentei: „somn greu", „lene moale", balans. Partile mai slabe ale poemelor sint acelea in care actioneaza sarcasmul si dispozitia ostila, recurgind la imprecatie, la un ton catastrofal. Eseurile si publicistica din Armonia contrariilor (1977) contin elemente de definire a pozitiei lirice a lui Virgil Teodorescu: elogiul imprevizibilului, al noului, apararea suprarealismului - dar si justificarea poemului-reportaj si a versurilor produse de o „circumstanta interioara", sublinierea unor caractere esentiale ale scrisului sau: tematic, obsesia marii; stilistic, impulsul imagistic. Opera originala a lui Virgil Teodorescu e dublata de o

OPERA:
Blanurile oceanelor, versuri, Bucuresti, 1945;
Butelia de Leyda, versuri. Bucuresti, 1945;
Critica mizeriei, in colab. cu Gellu Naum si Paul Paun, Bucuresti, 1945;
Spectrul longevitatii. 122 de cadavre, in colab. cu Gellu Naum, Bucuresti, 1946;
Eloge de Malombra, in colab. cu Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Paun, D. Trost, Bucuresti, 1947;
Au lobe du sel. Bucuresti, 1947;
La provocation, Bucuresti, 1947;
M. Cernin, A. Cartasov, Un sentiment pretios, trad. in colab. cu Elena Gavriloiu, Bucuresti, 1950;
A. Mednicov, Lumini care nu se sting, trad. in colab. cu Elena Frunza, Bucuresti, 1950;
* *, De straja pacii, trad. in colab. cu A. Misea, Bucuresti, 1951;
I. Golovani, Maria Matericova, trad. in colab. cu Natalia Davidescu, Bucuresti, 1952;
N. Saconscaia, Boaba cu bobita, trad. in colab. cu D. Faur, Bucuresti, 1952;
E. Dolmatovschi, Cuvint despre ziua de mtine, trad. de ~, Bucuresti, 1952;
A. Barto, El implineste paisprezece ani, trad. in colab. cu D. Faur, Bucuresti, 1952;
Pisica de mare, piesa intr-un act. Bucuresti, 1953;
M. Luconin, O zi de munca, trad. de ~, Bucuresti, 1953;
A. Barto, A venit vara, trad. de ~, Bucuresti, 1953;
idem, Creste Masenca, trad. de -, Bucuresti, 1953;
E. Caterli, Furca de bronz, trad. in colab. cu N. Davidescu, Bucuresti, 1953;
L. N. Tolstoi, Cit pamint ii trebuie unui om, trad. de ~, Bucuresti, 1953;
O. Bednii, Marele torent, trad. in colab. cu I. Barat, Bucuresti, 1954;
S. Mihalcov, Satira si umor, trad. de ~, Bucuresti, 1954;
Tolgyesi Laszlo, Aventurile lui Elec Troni, trad. de ~, Bucuresti, 1954;
Scriu negru pe alb, versuri. Bucuresti, 1955;
P. Gamarra, Miinile oamenilor, trad. de ~, Bucuresti, 1955;
S. Mihalcov, Iepurasul increzut, trad. de ~, Bucuresti, 1955;
* *, Carte noua de povesti maghiare, trad. in colab. cu Margareta Butuc -Codrescu, Bucuresti, 1955;
P. Eluard, Poeme pentru toti, trad. de ~, Bucuresti, 1955;
A. Barto, Poezii pentru copii, trad. de ~, Bucuresti, 1955;
idem, Masenka, trad. de ~, Bucuresti, 1956;
A. Bosquet, Poezii, trad. in colab. cu Veronica Porumbacu, Bucuresti, 1956;
J. Greenwood, Povestea unui mic zdrentaros, trad. in colab. cu A. Bantas, Bucuresti, 1956;
* *, Povesti populare sasesti - din Transilvania, trad. in colab. cu Al. Mitru, Bucuresti, 1956;
K. D. Usinski, Animale domestice, pasari si fiare, trad. de ~, Bucuresti, 1956;
E. Kormis, Catrinel, trad. de ~, Bucuresti, 1956;
Nazim Hikmet, Versuri, trad. de ~, Bucuresti, 1957;
A. Mickiewicz, Poezii, trad. de VI. Barna, M. R. Paraschivescu si ~, Bucuresti, 1957;
Mora Ferenc, Ariciul atotputernic, trad. de ~, Bucuresti, 1957;
A. S. Puskin, Micile tragedii, ed. II, trad. de M. Beniuc, M. Dragomir, ~ si A. Maniu, Bucuresti, 1957;
H. Stolper, Pentru tine, trad. de ~, Bucuresti, 1957;
K. D. Usinski, Razele diminetii, trad. de ~, Bucuresti, 1957;
F. Alexander, Razbunarea, trad. in colab. cu Olga Zaicic, Bucuresti, 1957;
Drepturi si datorii, versuri, Bucuresti, 1958;
Olga Berggolt, Lirice, trad. de '-, Bucuresti, 1959;
J. Carek, Ce-si spun masinile, trad. de ~, Bucuresti, 1959;
A. Margul Sperber, Versuri pentru tineret, trad. de ~, Bucuresti, 1959;
Nazim Hikmet, Poezii, trad. de ~, Bucuresti, 1961;
Byron, Opere alese, trad. de ~, Bucuresti, 1961;
* *, Cum a ajuns lupul cintaret, povesti populare sasesti, trad. in colab. cu Al. Mitru, Bucuresti, 1962;
Glasuri din Ghana, culegere de versuri si povestiri, trad. in colab. cu S. Nicolaic, Bucuresti, 1962;
A. PreVost, O intimplare la Vercors, trad. de ~, Bucuresti, 1963;
Semicerc, versuri, Bucuresti, 1964;
G. R. Derjavin, Versuri, trad. de ~, Bucuresti, 1964;
V. Nezval, Poezii, trad. de ~, Bucuresti, 1964;
Nazim Hikmet, Romanticii, trad. in colab. cu R. N. Nedelea, Bucuresti, 1965;
Salamon Emo, Cintec pentru urmasi, trad. in colab. cu Veronica Porumbacu si H. Gramescu, Bucuresti, 1965;
M. Dombrowska, Nopti si zile, trad. in colab. cu Elena Linta, Bucuresti, 1966;
A. Cantemir, Stihuri, trad., Bucuresti, 1966;
H. Ibsen, Peer Gynt, trad. de ~, in voi. Teatru, I, Bucuresti, 1966;
R. Rolland, Pierre si Luce, trad. de ~, Bucuresti, 1966;
Rocada, versuri, Bucuresti, 1967;
A. R. Sharkawi, Pamint egiptean, trad. in cplab. cu Y. Goldenberg, Bucuresti, 1967;
P. Eluard, Poezii, pref. si trad. de ~, Bucuresti, 1967;
idem, Poeme, trad. de ~, Bucuresti, 1968;
Corp comun, versuri, Bucuresti, 1968;
M. Krleza, intoarcerea lui Filip Latinovicz, trad. in colab. cu R. Flora, Bucuresti, 1968;
Blanurile oceanelor si alte poeme. Bucuresti, 1969;
Repaosul vocalei. Bucuresti, 1970;
Virsta cretei, versuri, cu o pref. de Al. Protopopescu, Bucuresti, 1970;
M. C. Glisic, invatatorul, trad. in colab. cu Carmen Gheorghiu si S. Marcovescu, Bucuresti, 1970;
Poemul intilnirilor, versuri, Bucuresti, 1971;
G. Apollinaire, Scrieri alese, ed. alcatuita si ingrijita de ~, Bucuresti, 1971;
H. Ibsen, Peer Gynt, trad. de ~, Bucuresti, 1971;
P. Merimee, Tamango, trad. de Al. O. Teodoreanu, ~ si N. Budurescu, Bucuresti, 1971;
Sentinela aerului, versuri, Bucuresti, 1972;
Ucenicul nicaieri zarit, versuri, Bucuresti, 1972;
V. Nezval, Poeme, trad. de ~, Bucuresti, 1972;
Heraldica miscarii, Bucuresti, 1973;
Meliusz Jozsef, Arena, trad. de ~, Bucuresti, 1975;
Poezie neintrerupta, cu o pref. de N. Balota, Bucuresti, 1976;
Repaosul vocalei. Repos de la voyelle, trad. din lb. romana de Andreea Dobrescu-Varodin, Bucuresti, 1976;
V. Briusov, ingerul de foc, trad. in colab. cu D. Rautu, Bucuresti, 1976;
Ancore lucii, versuri. Bucuresti, 1977;
Nazim Hikmet, Cintec la mama soarelui, trad. de ~, Bucuresti, 1977;
Intelegind zapada. Antologie a poetilor canadieni de limba engleza, trad., pref., prezentari si antologare de ~ si Petronela Negosanu, Bucuresti, 1977;
Armonia contrariilor. Eseuri, marturii, parafraze, repetitii, Bucuresti, 1977;
Legea gravitatiei, versuri. Iasi, 1979;
Culminatia umbrei, versuri, Bucuresti, 1980;
Lirica americana contemporana, trad. si pref. de ~ si Petronela Negosanu, Bucuresti, 1980;
Nicholas Catanoy, Walum Olum, trad. de - si Petronela Negosanu, Cluj-Napoca, 1981;
William Shakespeare, Comedii, II. Nevestele vesele din Windsor. Cum va place, trad. de VI. Barna si ~, Bucuresti, 1981;
Steaua marilor lacuri. 45 poeti canadieni de lb. franceza, antologie, trad., pref. si note de - si Petronela Negosanu, Bucuresti, 1981;
E. Pound, Cantos, trad. de ~ si Petronela Negosanu, Iasi, 1983;
J. R. Colombo, Poeme, in romaneste de ~ si Petronela Negosanu, Bucuresti, 1983;
CU vezi1 cu ochii, versuri, Bucuresti, 1983;
G. G.' Byron, Poeme, in romaneste de ~, Bucuresti,' 1983;
Un ocean devorat de licheni (urmat de Poemul regasit), Bucuresti, 1984;
G. G. Byron, Opere, I Poezia, trad. de A. Covaci, P. Solomon si ~, Bucuresti, • 1985;
Balzac, Comedia umana, VI, trad. ~ de (in colab.), Bucuresti, 1987;
Al. Amprimoz, Cint solar, trad. si cuvint inainte de ~ si Petronela Negosanu, Bucuresti, 1987.


REFERINTE CRITICE:
VI. Streinu, Pagini, II;
Al. Piru, Panorama;
M. Tomus, Carnet critic, 1969;
I. Pop, Avangardismul;
N. Ciobanu, in Luceafarul, nr. 13, 1971;
L. Raicu, in Romania literara, nr. 9,1971;
V. Felea, in Tribuna, nr. 27,1971;
Gh. Grigurcu, in Familia, nr. 4, 1971;
FI. Manolescu, in Arges, nr. 4-5, 1971;
I. Pop, in Steaua, nr. 3,1971;
I. Adam, in Saptamina, nr. 44, 1971;
N. Ciobanu, Panoramic, 1972;
A. Dragos Munteanu, Opera si destinul scriitorului, 1972;
I. Purcaru, Poezie si politica, 1972;
P. Poanta, Modalitati;
P. Georgescu, Printre carti, 1973;
Ileana Corbea-N. Florescu, Biografii posibile, 1973;
Al. Piru, in Ramuri, nr. 3, 1974;
M. Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974;
N. Ciobanu, Critica in prima instanta, 1974;
Al. Andriescu, Relief contemporan, 1974;
G. Dinii si an u. Valori actuale, 1974;
V. Felea, Sectiuni, 1974;
E. Manu, Sinteze si antisinteze literare, 1975;
E. Barbu. O istorie;
Al. Piru, Poezia;
N. Balota, in Romania literara, nr. 27, 1976;
M. Tomus, in Transilvania, nr. 12, 1976;
D. Laurentiu, Eseuri asupra starii de gratie, 1976;
V. Cristea, Domeniul criticii, 1976;
M. Iorgulescu, Al doilea rond, 1976;
L. Raicu, Critica - forma de viata, 1976;
C. Ciopraga, in Cronica, nr. 12^ 1977;
Gh. Grigurcu, in Ateneu, nr. 1, 1977;
Al. Protopopescu, in Viata Romaneasca, nr. 2, 1977;
Al. Cistelecan, in Familia, nr. 3, 1977;
A. Sasu, in Steaua, nr. 2, 1977;
L. Raicu, in Romania literara, nr. 41, 1977;
L. Alexiu, Ideografii lirice contemporane, 1977;
G. Dimisianu, Opinii literare, 1978;
Gh. Grigurcu, Poeti;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 3, 1980;
I. Balu, in Romania literara, nr. 35,1980;
Gh. Grigurcu, in Viata Romaneasca, nr. 6-7, 1980;
H. Badescu, in Steaua, nr. 1, 1981;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 40, 1983;
Ov. S. Crohmalniceanu, ibidem, nr. 24, 1984;
Gh. Grigurcu, Existenta poeziei, 1986;
Alex. Stefanescu, Prim-plan, 1987;
Ov. S. Crohmalniceanu, Al doilea suflu, 1989.