Vicu Mindra biografia
Vicu Mindra opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MINDRA Vicu (numele la nastere: Lewis Mendelovici), se naste la 5 mai 1927, Bucuresti.
Teatrolog.
Fiul lui Iosif Mendelovici, tipograf, si al Fridei (n. Lanchaus).
Studiile elementare (1936-l940) si Liceul „Cultura" (1940-l944) in Bucuresti.
Absolvent al Facultatii de Litere si Filosofie (1945-l949).
Debuteaza in 1946 la Tineretea, unde, intre 1946 si 1947, este redactor al pag. literare.
Debut editorial cu volum insemnari despre literatura si teatru (1958). Redactor la Tinarul muncitor (1947-l949), apoi seful sectiei de cultura la Scinteia tineretului (1949-l950), redactor-sef la Pionierul (1950-l952), redactor principal la Editura Tineretului (1952-l954), redactor-sef adjunct la Gazeta literara (1956-l962).
Cadru didactic din 1950 la Facultatea de Lb. si Literatura Romana din Bucuresti (conf. univ. din 1984).
Colaboreaza la Revista literara. Gazeta literara. Contemporanul, Teatrul, Viata Romaneasca, Luceafarul, Cronica etc.
Lucrari dedicate literaturii dramatice: Incursiuni in istoria dramaturgiei romane. De la Gh. Asachi la Camil Petrescu (1971). Clasicism si romantism in dramaturgia romaneasca (1973), Victor Ion Popa (1975), Istoria literaturii romane. Evolutia literaturii dramatice de la inceputuri pina in 1918 (1977), Jocul situatiilor dramatice (1978).
A ingrijit ed. din Vicu Mindra Sebastian si V.I. Popa.
O sciziune, din mai multe puncte de vedere semnificativa, separa scrisul lui Vicu Mindra de dinainte si de dupa 1962-. Iubitor impatimit al teatrului, Vicu Mindra practica saptaminal cronica de spectacol timp de peste 15 ani. intr-o perioada in care literatura dramatica era supusa unor imperative sociologizante. Volumul din 1958 (insemnari despre literatura si teatru) da seama de limitele viziunii de atunci (ponderea normelor etice in judecata fenomenului artistic, anularea oricarei gratuitati, cenzura ludicului, verdicte discutabile, vetuste astazi), cerinte asumate mai mult sau mai putin constient, dar si de calitatile pe care autorul le implica subtil in corpul unor analize: orizontul istoric in care sint inscrise unele optiuni repertoriale este dublat, in multe cazuri, de atentia speciala acordata dimensiunii estetice, valorizarii dramaticului ca literatura.
Situate in plin dogmatism, dar urmarind, pe cit era posibil, evaluarea estetica a faptului teatral, cronicile si articolele lui Vicu Mindra lasau sa se intrevada, pe alocuri, o caracteristica ce va deveni fundamentala autorului: primatul literar al produsului scenic, judecat intii de toate ca text si abia apoi ca spectacol, in functie de coeficientul de scenicitate. O nota care il singularizeaza pe Vicu Mindra in ansamblul exegezei dramatice de la noi. Lunga perioada de tacere editoriala (1958-l971) a inregistrat o benefica si fundamentala schimbare de accent; locul cronicarului asiduu (ca si al polemistului inzestrat cel mai adesea cu arme-bumerang) a fost luat de teatrolog, Vicu Mindra devenind unul dintre cei mai buni specialisti pe care-i avem in domeniu, dotat cu cele trei calitati indispensabile meseriei: pregatirea istorica in domeniul genului dramatic romanesc si european (inglobind orice produs dramatic in contextul socio-estetic al epocii sale), cea teoretica (prin care se asigura legatura vitala a intregului cu componentele sale) si cea analitica (urmarind structurile teatrale la toate nivelele expresiei artistice). Preferinte: Caragiale, Camil Petrescu. Vicu Mindra Sebastian. T. Mazilu, Pirandello, Brecht si, in genere, dramaturgia de dupa . Jocul situatiilor dramatice (1978) este o carte de vizita completa a criticului, ce pregatea, de altfel, o ampla sinteza dedicata istoriei literaturii dramatice romanesti.
Istoria literaturii dramatice romanesti, I (De la inceputuri pina la 1890), . Daca in Clasicism si romantism In dramaturgia romaneaca (1973) Vicu Mindra dezbate raportul dintre teatralitate si clasicism, de o parte, si romantism, de alta, ajungind la problema realismului „ca factor complementar in dramaturgia clasica sau romantica", in volumul din 1978 sint abordate raporturi esentiale ale genului: monolog / dialog, cuvint / gest, social / individual in structura situatiilor dramatice, traseul text- spectacol-receptare, statutul dramatizarilor etc.
Ipotezele de ordin teoretic sint exemplificate cu opere situate antipodic, din unghi istoric: vorbind despre genul dramatic in perspectiva esteticii marxiste, prin eliminarea falselor polemici privind raportul dintre genuri si intelegerea teatrului ca sinteza a epicului cu liricul, trecind prin Thibaudet si ajungind la Lukacs, vor fi abordate, in consecinta, nevoia „de obiectivare a dialogului interior", la Delavrancea, pe de o parte, la D.R. Popescu. pe de alta. Tot asa, aplicindu-se relatiei dintre social si individual in structura situatiilor dramatice, dupa examenul clasificarilor propuse de E. Souriau, criticul va angaja in discutie Razvan si Vidra, alaturi de Danton. Pledoaria este in favoarea analizei integrale a textului, maniera care invecineaza viziunea lui Vicu Mindra de cea a lui Paul Cornea sau Ov.S. Crohmalniceanu.
Acelasi aliaj de teorie si analiza este realizat de critic in cercetarea raportului politic/poetic in teatru, a sintezei dialog / poetica tacerii (polemizind cu Tomasevski, cu referiri la Camil Petrescu), a concluziilor lui Todorov si Caillois privind fantasticul (cu referiri la D.R. Popescu si Al. Sever) in abordarea feeriei dramatice, a teatrului „taranesc" sau a relatiilor dintre tragedie si melodrama. in fine, optiunile criticului devin examene lucid-simpatetice atit in aplicatiile la opera lui Brecht, cit si la Ghelderode sau Giraudoux, Pirandello sau Gh. Ciprian. Disponibilitatea este reflectata si in scriitura proprie autorului, unde savoarea cuvintului suculent si a imaginilor socante, in sensul bun al termenului, se monteaza in tiparele analizei de tip istorist, cu buna deschidere teoretica.
OPERA:
insemnari despre literatura si teatru. Bucuresti, 1958;
Incursiuni tn istoria dramaturgiei romane. De la Gh. Asachi la Camil Petrescu, Bucuresti, 1971;
Clasicism si romantism tn dramaturgia romaneasca. Bucuresti, 1973;
Victor Ion Popa, Bucuresti, 1975;
Istoria literaturii romane. Evolutia literaturii dramatice de la inceputuri pina in 1918 (curs universitar), Bucuresti, 1977;
Jocul situatiilor dramatice. Bucuresti, 1978;
Istoria literaturii dramatice romanesti, I. De la inceputuri pina la 1890, Bucuresti, 1985;
|
REFERINTE CRITICE:
Lucia S. Bulandra, Amintiri amintiri, 1960;
Ileana Beriogea, in Cahiers roumains d'etudes litteraires, nr. 2, 1978;
Literarni Mesicnik, nr. 4, 1978;
M. Popescu, in Contemporanul, nr. 42, 1985;
D.C. Mihailescu, in Transilvania, nr. 8, 1986;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 14, 1986;
M. Popescu, in Romania literara, nr. 22, 1987.
|
