Victor Ernest Masek biografia
Victor Ernest Masek opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MASEK Victor Ernest, se naste la 13 ian. 1937, Bucuresti.
Estetician si traducator.
Fiul lui Carol Masek, economist, si al lui Hedwigai (n. Ekhardt).
Scoala primara si liceul la Bucuresti, unde urmeaza si Facultatea de Filosofie (absolvita in 1965).
Cercetator stiintific la Sectorul de estetica al Institutului de Filosofie din Bucuresti (pina in 1975). Doctor in Filosofie (1971) cu o teza intitulata Introducere in estetica informationala, editata ulterior sub titlul Arta si matematica (1972).
Sef al sectorului de cercetare stiintifica din cadrul Muzeului Literaturii Romane (1975-l980), apoi expert principal la Centrul Special de Perfectionare a Cadrelor din domeniul culturii.
Debut cu poezie in Gazeta literara (1959).
Debut editorial cu Marturia artei (1972), eseu care trateaza fenomenul artistic dintr-o perspectiva gnoseologica integratoare. Arta - o ipostaza a libertatii (1977) cerceteaza in continuare teza lucrarii de debul. A mai colaborat la lucrari colective: Arta si comunicare (1971), Creatie si ideatie (1971), Estetica filosofica si stiintele artei (1972), Dictionar de estetica generala (1972), Arta si realitate (1972). A publicat, de asemenea, o serie de antologii: Estetica-informatie-programare (1971); (din Pius Servien, Estetica 1975); De la Apollo la Faust. Dialog Intre civilizatii, dialog intre generatii (1978, volum in care se afla Nasterea tragediei a lui Nietzsche); Arta viitorului (1979).
Marturia artei (1972) e profesiunea de credinta a unui estetician cu o conceptie profund antropocentrica: „Nu trebuie sa incetam niciodata a ne repeta neincetat, pina la epuizare, pina la obsesie, ca sintem oameni si nu animale, oameni si nu roboti, si cel mai eficace mijloc de a ne reaminti acest lucru este intilnirea, mereu prima, mereu noua, mereu surprinzatoare, cu arta". Perspectiva de lucru e patetic afirmata, orientata impotriva conceperii reductive a artei ca licenta formala, vidata de continut uman.
Avansind o idee care va reveni obsesiv si in celelalte carti ale sale, opera de arta este conceputa de Victor Ernest Masek, in perimetrul tipologic al esteticii receptarii, ca produs finit, semn plurivoc (autorul foloseste cu precadere termenul de „supersemn"), vazut intr-un specific „orizont de asteptare", cu accentul pus pe interactiunea dintre produsul finit si publicul receptor: „Specificam ca, vorbind de cunoasterea prin arta, avem in vedere nu actul creatiei ca atare, ci receptarea operei finite atit de catre artist, cit si de public". Astfel, sub aspect metodologic, lucrarea se bifurca: pe de o parte, autorul cerceteaza profilul estetic si moral al receptorului (publicul), nuantind functia comandamentului social, si, pe de alta, interactiunea opera-artist-public, insistindu-se asupra rolului activ, formativ al fiecaruia.
De fapt, partea cea mai reprezentativa a lucrarii e tocmai aceea care-l situeaza pe artist sub auspiciile „vointei de creatie", ale experientei definitorii, unice, cu o insistenta speciala asupra componentei personale: „artistul construieste tocmai in intentia, constienta sau nu, de a face vizibil si deci comunicabil un anumit tip de experienta importanta pentru existenta sa, o anumita revelatie, un anumit adevar". Conceperea artei ca instanta de definire launtrica, singura autentica, atit a creatorului, cit si a receptorului e piatra unghiulara si a demonstratiei din Arta - o ipostaza a libertatii(1911).
Volmul dezvolta teza din lucrarea de debut, potrivit careia „arta trece dincolo de domeniul esteticului, care ramine propriu doar paraartei sau decorativului si artizanatului", cautind valentele definitorii ale comportamentului artistic in sfera transesteticului, la nivelul atitudinilor umane fundamentale. in ciuda caracterului mai abstract, conferit, prin forta imprejurarilor, de subiectul relational tratat, volumul Arta si matematica (1972) vizeaza tot o problema legata de sfera eteronomiei artei: virtutea tranzitiva, altfel spus, accesibilitatea „supersemnului" artistic intr-un univers informational codificat. Lucrarea se integreaza in domeniul asa-zisei „exakte Asthetik", care se bucura de o adevarata traditie la noi, daca ne gindim la contributiile sau doar intuitiile fundamentale ale lui Mania Ghyka, Marcel Breazu, Pius Servien, Gr. C. Moisil sau Solomon Marcus, a carui Poetica matematica apare doar cu doi ani mai devreme (1970). Ca editor, Victor Ernest Masek se detaseaza prin antologia De la Apollo la Faust (1978), moment editorial major la noi prin publicarea integrala a Nasterii tragediei a lui Fr. Nietzsche, cu toate ca numele solitarului din Engadine nu apare pe coperta, din voia cenzurii.
OPERA:
Marturia artei. Eseu despre cunoasterea prin arta. Bucuresti, 1972;
Arta si matematica. Introducere in estetica informationala. Bucuresti, 1972;
Arta - o ipostaza a libertatii. Bucuresti, 1977. |
REFERINTE CRITICE:
A. Plesu, in Arta, nr. 12, 1972;
FI. Mihailescu, in Luceafarul, nr. 48, 1972;
I. Ianosi, in Revista de filosofie, nr. 3, 1973;
Cr. Bejan, in Familia, nr. 1, 1973;
I. Ianosi, in Cahiers roumains d'etudes litteraires. nr. 1, 1974;
Doina Uricariu, in Luceafarul, nr. 33, 1977;
T Popescu, in Transilvania, nr. 8, 1977;
FI. Mihailescu, in Viata Romaneasca, nr. 7, 1977;
C. Cosman, in Contemporanul, nr. 16, 1977;
AU. Frid'us, in Cronica, nr. 15, 1978.
|
