Vasile Posteuca biografia
Vasile Posteuca opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
POSTEUCA Vasile, se naste la 10 sept. 1912, comuna Stanestii de Jos, judetul Radauti (azi in Ucraina) - moare in 6 dec. 1972, Chicago, Illinois (SUA).
Poet si eseist.
Fiul lui Ieremie Posteuca si al Ilenei (n. Posteuca), agricultori.
Studii la liceul „Latcu Voda" din Siret si la Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Cernauti (193l-l936).
Debuteaza cu poezie in Junimea literara (1932). Presedinte al Soc. „Arboroasa" si vicepresedinte al „Centrului Studentesc" din Cernauti. Este unul din fondatorii gruparii „Iconar".
Lucrarea Viata si opera lui Emanoil Grigorovitza (1936) si Cintece si descintece. Folclor stanistean (1940) vor fi distruse de trupele sovietice de ocupatie in . Voi. Cintece de tara (1938) e topit din ordinul lui Armand Calinescu. O scurta perioada este prof. la Liceul „Carmen Sylva" din Cernauti, fiind indepartat de la catedra pentru convingerile legionare, incarcerat in mai multe rinduri, paraseste tara la 11 oclombrie .
Se refugiaza in Polonia, apoi in Germania. Dupa eliberarea (august 1944) din lagarele de concentrare de la Rostock si Buchenwald, traieste o perioada scurta la Salzburg si Insbruck (Austria). intre 1947-l949 e lector de limba romana la Univ. din Freiburg si presedinte al Comitetului Roman din acel oras. in 1949 pleaca la Paris, colaborind la revista Luceafarul. in 1950 emigreaza in Canada, functionind ca prof. de germana si franceza la diverse colegii.
In 1962 isi ia doctoralul la Univ. din Toronto cu teza Experienta interioara in opera lui Rainer Maria Rilke. Din toamna lui 1966 e prof. suplinitor la State College din Mankalo (Minnesota, SUA). Fundeaza, in 1963, in Mexico City, impreuna cu Nicolae Petra, revista Drum.
Publica in exil volum Carte de cintece romanesti (1953), Icoane de dor (1954), Cintece din fluier (1960), Poeme ghivizii (1962), Catapeteasma bucovineana (1963), In marea si-n mormintele din noi (1967). Sub ingrijirea lui apar la Madrid cartile: Leca Morariu, (De la noi, povesti, (1970); Poeme din inchisori, (1970); Ioan I. Mirea, Calea pietrelor (1972). Poeziile publicate in volum sau risipite prin revista exilului sinl dominate de nostalgia tarii, de sentimentul instrainarii, dar si de intense trairi religioase. Nervul polemic e prezent in poemele anticomuniste, ce denunta ocupatia tarii si spiritul malign al Yaltei.'
Fiind unul dintre fondatorii miscarii „Iconar", Vasile Posteuca va ramine pina la disparitia sa fidel traditiei pe care a cultivat-o revista bucovineana. Poezia „iconarilor"' oscila intre formula unui traditionalism (ce rezulta dintr-un localism creator) si o modernitate temperata, ce refuza experimentele avangardei. Dupa desfiintarea revistei Iconar la inceputul anului 1938, Vasile Posteuca a incercat sa prelungeasca programul literar si spiritual al acesteia in revista Drum, pe care o infiinteaza in 1963, in Mexico City, impreuna cu Nicolae Petra. Parasind tara in 1941, Vasile Posteuca va ramine si in perioada durerosului sau exil un poet profund atasat de valorile traditiei, fiind incadrabil in linia mesianismului ardelean reprezentat de O. Goga si Aron Cotrus. Rememorind atmosfera de la Iconar, poetul exilat enumera citeva din trasaturile emblematice ale esteticii sale: „Aceeasi aroma a mortii, a vietii indulcite cu dor de moarte ne inunda sufletul. O chemare a pamintului stramosesc, a manastirilor si cosminelor, un destin mai bun pentru acesti regi ai datinilor si omeniei: taranii. Si peste toate, o smerita ingenunchere in lumina lui Dumnezeu".
Volumele sale din exil consteleaza motive si teme ale unei lirici traditionale, poetul vadind o accentuata sensibilitate a permanentelor, a mitologiei eroice a istoriei nationale. Satul, vatra, provincia natala, patria, stramosii configureaza un topos vital cintat in ritmuri nostalgice si viguroase. Volumul Catapeteasma bucovineana (1963), de pilda, este dominat de amintirea dureroasa a Tarii fagilor. Invazia trupelor bolsevice este surprinsa cu virulenta pamfletara, intr-o viziune de cosmar dantesc:
„Pe unde Ti-a purtat Domnul Stefan crucea, semet,
Haladuie, azi. Doamne, satanele-n jet;
La Suceava, in Radauturi, la Voronet;
Si unde au plins arcas si mazil si boier
Pe psaltiri, ceasloave si liturghier,
Rinjeste politrucul bolsevic, temnicer
Aurul curge din manoasele cimpuri, din vaduri,
Curge spre Kremlinuri si Stalingraduri". |
Arhitectura riguroasa a poemelor, muzicalitatea, metrica solemna se asociaza cu sondarea moderna a nelinistilor si interogatiilor exilatului care traieste nu numai drama proprie, ci si pe cea a neamului. Evocarea obirsiilor bucovinene, a satului ancestral este efectuata in cadrele armonioase ale unui neoclasicism pillatian. El atinge adeseori vigoarea lirismului teluric si mesianic al lui O. Goga. Structura lirica extrem de complexa, Vasile Posteuca imbina adeseori ritmurile doinei cu fina notatie simbolista sau cu taietura precisa, sculpturala a versului parnasian. Ideea blagiana a satului vazut ca un centru al lumii capata la el un timbru particular:
„Acesta-i centrul lumii: satul meu.
La marginea lui Taica Dumnezeu.
De-a-icea-ncep cosminele si plaiul
In care mai demult fusese raiul
Aici am stat cioban si-am plins cu naiul". (Satul meu). |
In ultima perioada a vietii, poetul exilat va publica in revista Drum o serie de eseuri pe teme religioase. Poezia lui Vasile Posteuca se incarca acum de aspiratia spre desavirsirea crestineasca, limbajul dobindeste o expresivitate hieratica, alternind solemnitatea rugaciunii cu jubilatia imnica sau cu imprecatia impotriva „ciumei rosii". Memoriile sau epsitolarul sau, ambele ramase inedite, releva constiinta unui patriot autentic, a unui spirit generos, care evolueaza de la revolta juvenila la calmul senectutii si la aspiratia catre puritatea christica.
OPERA:
Viata si opera lui Emanoil Grigorovitza, Cernauti, 1936;
Cinlece de tara, Bucuresti, 1938;
Cintece si descintece. Folclor stanistean, cu o pref. de G. Ionescu, Cernauti, 1940;
Carie de cinlece romanesti, Madrid, 1953;
Icoane de dor, in voi. Poeme fara tara de ~, N. Novac, N.S. Govora, cu o pref. de A. Cotrus, Madrid, 1954;
Cinlece din fluier, Cleveland, Ohio, SUA, 1960;
Poeme ghivizii, Mexico, 1962;
Catapeteasma bucovineana, Mexico, 1963;
In marea si-n mormintele din noi. Madrid, 1967;
Dezgroparea Capitanului, Madrid, 1977. |
REFERINTE CRITICE:
P. Seicaru, in Carpatii, Madrid, nr. 1, 1955;
V. Bendescu, in Cuvintul in Exil, Freising, Germania, nr. 42-43, 1965;
J. Halmaghi, in America, Detroit, Michigan, SUA, nr. 25, 1972;
St. Baciu, in Drum, Pirtsburgh, SUA, nr. l-2, 1973;
D. Leoniies, in Drum, nr. l-2, 1973;
O. Vuia, in Carpatii, nr. 19, 1979.
|
