Vasile Petre Fati biografia
Vasile Petre Fati opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
FATI Vasile Petre, se naste la 13 oct. 1944, Constanta - moare in 19 nov. 1996, Bucuresti.
Poet si prozator.
Fiul lui Vasile Fati si al Mariei (n. Topala), muncitori.
Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Constanta (absolvita in 1966); Facultatea de Filosofie a Univ. din Bucuresti (absolvita in 1973).
Debuteaza in Luceafarul (1961); debut editorial cu volum Floare de leandru (1967), urmat de Vedere la amiaza (1975), Cum am crescut un zmeu (1976), Fragi in noiembrie (1978), Barca de vinzare (1980), Paradisul de fier (1980), Portocale pentru eschimosi (1983), Amanuntele (1984), Domnisoara si spiridusii (1985), Peripetii de va-canta(1986) si Un om in cimp (1989).
Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti (1980).
Poezia lui Vasile Petre Fati transcrie in primele volume (Floare de leandru, 1967; Vedere la amiaza, 1975; Fragi in noiembrie, 1978) o miscare continua, o agitatie ametitoare, fara tel (in spatiu) si fara determinare (in timp). In centrul expunerii se afla un ins care vine, pleaca, se intoarce (uneori cu bicicleta), gonind fara intrerupere, din strada acasa, de acasa in cimp, din cimp iar in oras - un ins presat de o forta nelamurita si vizind ceva nelamurit. Intre timp, contemplindu-l, citiva semeni ii fac, din departare, tot felul de semne.
Ceea ce il alunga, ceea ce ii imprima aceasta trepidase launtrica esle presimtirea unei intimplari. intimplarea (ca notiune) ramine tema poemelor. Ea nu se particularizeaza, nu devine fenomen, nu trece de la posibilitate la realitate decit in ordine strict textuala. Altfel spus, intimplarea se realizeaza nu prin text, ci - mai ales - in text, ea este chiar relatarea. Textul nu este un simplu vehicul, ci insusi evenimentul invocat. De aceea enuntul nu conduce neaparat spre vreun referent: se multumeste sa-si genereze sensul. Oricum, aceasta intimpl are, care, neindoios, exista (undeva si cindva), trezeste in erou (si transmite cititorului) o mare incordare. Eroul ramine principalul ei subiect (si obiect).
Vectorul esential pare a fi un gen de presimtire, o neliniste anticipatoare. Acestea directioneaza viata morala a protagonistului (poemele au un aer narativ). Li se adauga teama, zbuciumul, asteptarea. Dar si o tainica bucurie, o jubilatie secreta placerea eului de a-si releva propria natura. In orice caz, se cuvine retinuta capacitatea poetului de a infatisa, pe de o parte, dinamismul (in sine), pe de alta. angoasa care-l provoaca (si-l insoteste). Cadrul este reprezentat de oras (cu splendorile si prozaismele lui).
In Paradisul de fier (1980) se acorda, parca, o mai mare atentie autoportretului, ecourilor pe care goana, peisajul, universul domestic le trezesc in interioritatea eroului (de aici, poate, tabloul, portretul, oglinda). Epicul (fara anecdotica) es-teasimilat, spontan si cupricepere, lirismului -intre mijloacele utilizate remarcindu-se echilibrul diverselor serii (nominale, verbale) ce evoca miscarea, precum si apelul neretinut la valorile comparatiei. Si in prozele alerte din Barca de vinzare (1980) se descopera intimplarea: „Tot timpul n-am facut altceva decit sa ma gindesc sa nu se fi intimplat ceva la pod in lipsa mea. [] Si noaptea tot la asta ma gin-deam."
Povestirile din volumele Portocale pentru eschimosi (1983) si Peripetii de vacanta (1986) sint mici scenarii cu intimplari si personaje bizare, ce ilustreaza „teme frecvente in literatura secolului al XX-lea: singuratatea, nevoia de compasiune si candoare, libertatea, cautarea identitatii" (V. Vasile Petre Fati Mihaescu).
Romanele Domnisoara si spiridusii (1985) si Un om in cimp (1989) fac discret apologia virtutilor morale, folosind realul ca pretext pentru constructia unor parabole ale salvarii individuale.
OPERA:
Floare de leandru, versuri. Bucuresti, 1967;
Vedere la amiaza, versuri, Bucuresti, 1975;
Cum am crescut un zmeu, versuri. Bucuresti, 1976;
Fragiin noiembrie, versuri, Bucuresti, 1978;
Barca de vinzare, proze. Bucuresti, 1980;
Paradisul de fier, proze, Bucuresti, 1980;
Portocale pentru eschimosi, povestiri, Bucuresti, 1983;
Amanuntele, Bucuresti, 1984;
Domnisoara si spiridusii, roman, Cluj-Napoca, 1985;
Peripetii de vacanta, povestiri, Bucuresti, 1986;
Un om in cimp, roman, Bucuresti, 1989.
|
REFERINTE CRITICE:
M. Petroveanu, in Viata Romaneasca, nr. 1, 1968;
E. Dorcescu, in Orizont, nr.2,1979;
Alex.Stefanescu, Jurnal, 1981;
S. Titel, in Romania literara, nr. 14,1984;
Alex. Stefanescu, ibidem, nr. 7, 1986;
D. Muresan, in Vatra, nr. 9, 1986;
V. F. Mihaescu, in Luceafarul, nr. 21, 1987.
|
