Vartolomei Mazareanu biografia
Vartolomei Mazareanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MAZAREANU Vartolomei, se naste lac. 1715 -m.c. . Copist, traducator si compilator de opere didactice si religioase. Familia, originara din jurul Cimpulungului Moldovenesc, numara mai multi clerici, inclusiv, se pare, tatal sau. Intrat de copil la manastirea Putna, va fi egumenul ei cu intermitente, intre 1757 si 1763, apoi la Solea, si va fi numit, sub Grigore Ghica, „indreptator al scoalelor domnesti, episcopesti si manastiresti", titlul probabil onorific, pentru ca el conducea acum un seminar manastiresc la Puma. Calatoreste la Kiev in 1758 si la Petersburg (1769-l770), de unde aduce carti si daruri pentru manastirile moldovenesti. Caturar activ si prob. de factura traditionala.
Intre numerosii carturari de la sfirsitul secolului al XVIII-lea, stralucind prin cultura europeana si larga intelegere a sensului istoriei (un Leon Gheuca si Iacov Stamati in Moldova, un Chesarie Rimniceanu in Tara Romaneasca, pentru a nu mai vorbi de ardeleni), Vartolomei Mazareanu face mai degraba figura modesta. Daca n-are stralucirea si nici originalitatea acestora, opera sa este totusi importanta prin continuitate si amploare. A compilat si transcris un mare numar de documente manastiresti (asa-numitele condici ale manastirilor Solea si Voronet), cu unele adaosuri de natura istorica, un corpus al cronicilor moldovene din care se mai pastreaza doar un fragment cuprinzind texte din Neculce si Ion Canta (ms. 238 de la Biblioteca Academiei) si a scris o scurta istorie a manastirii Puma; a tradus foarte mult, numai din slavona si rusa, opere religioase (Leastvita lui Ion Scararul, vietile sfintilor Gheorghe si Macarie Egipteanul, un panahidic etc), didactice (o anatologie de maxime si invataturi morale, un fragment despre Moldova dintr-o geografie ruseasca tiparita la 1770), istorice (un fragment dintr-un cronograf rusesc, probabil cel al lui Dimitrie al Rostovului) si chiar o Esopie, pierduta astazi. Lui Vartolomei Mazareanu i s-a atribuit si un Cuvint de ingroparea vechiului Stefan Voievod, domnul Moldaviei, publicat de Kogalniceanu in Arhiva romaneasca, II, 1841, dupa un manuscris primit de la Hurmuzaki, apoi pierdut; falsul a fost identificat de Ov. Densusianu, care i-a gasit si modelul francez (oratiile funebre ale lui Esprit Flechier), si l-a atribuit lui Iordache Sion. Sub aceeasi banuiala cad si celelalte texte publicate de Kogalniceanu in 1841, mai ales un Cuvint pentru rabdare si o Epistolie catra Evagoras, unde sint citati Aristotel, Cicero, Platon, Socrate s.a., un fel de replica filosofica („singura bunatatea este a cinstei ceii adevarate izvor") data unui text autentic a lui Evagrie Pontianul („pentru umilinta sufletului") care a circulat mult in secolul al XVIII-lea, condamnind „infrumusetirea hainelor", „inmultirea bucatelor" s.a. Scurta insemnare a calatoriei la Petersburg, din 1770, nu are importanta care i s-a acordat, fiind mai mult un elogiu al darniciei tarinei Ecaterina decit un jurnal.
OPERA:
Condica manastirii Voronetul, publicata de S.F. Marian, Suceava, 1900;
Condica manastirii Solea, publicata de S.F. Marian, Suceava, 1902;
Domnia lui Stefan cel Mare si a lui Stefan Tomsa, publicata de S.F. Marian, Suceava, 1904.
|
Arhimandritul Vartolomei Mazareanul, 1889; D. Dan, Arhimandritul Vartolomei Mazareanul, 1911, I.D. Laudat, Istoria literaturii romane vechi, III, 1968.
|
