Valeriu Gorunescu biografia
Valeriu Gorunescu opera literara |
Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GORUNESCU Valeriu. se naste la 12 febr. 1922, satul Giurgeni, judetul Ialomita.
Poet si prozator.
Isi petrece primii ani la Silistra, in Dobrogea. Adolescenta la Braila, unde e bursier la Liceul "N. Balcescu"; incepe Facultatea de Filosofie (pina in 1950), trecind apoi la Institutul de Ana Teatrala si Cinematografica „I. L. Caragiale" din Bucuresti, sectia scenarii. Redactor la ziarul Viata noua din Galati (1956-l968); director la Casa Centrala a Creatiei Populare (1968-l970).
Pina in 1955 semneaza cu pseudonimul Emil Valeriu.
Debuteaza cu un eseu despre Ernst Toller in ziarul Ancheta din Braila (1939); primele versuri, in caietul liric Azur din Braila (1940); debut editorial cu volum de poezii De-o virsta cu tara (1960), continind poeme cu tematica sociala conventionala. Apocattajstaza (1968), Metope (1972), Sarea nesomnului (1975), Osiile cuprinderii (1980) etc. sint abundent metaforice. Romanele Pacatul fluviului (I. 1975), Tarmul fugar (1982), Drumul spre zori (1988), cu pronuntat caracter autobiografic, sint cronici de evocare pitoreasca a mediilor muncitoresti din portul Braila.
Poezia lui Valeriu Gorunescu din volumele De-o virsta cu (ara (1960) si Inima si timpul (1962) este dominata de o tematica patriotica conventionala, de versificatia corecta, dar lipsita de virtuti artistice deosebite, sufocata de metaforismul excesiv si de pretiozitate. Un gust exacerbat al antitezei dintre trecut si prezent marcheaza aceste volume in care cliseele liricii anilor '50 revin cu o frecventa obositoare. in Orfeu trece puntile (1966). versificatorul abil si bombastic-oracu-lar adopta un subit ton elegiac, schitind si un efort de modernizare. Abuzind de o stranie inventivitate lingvistica bazata pe o invazie de termeni tehnici, de onomastica si de toponimie antica sau exotica, poetul se deda in Apoca-[ta]staza (1968) unui lirism ce are ca model epigonismul barbian pigmentat cu clisee suprarealiste, intr-un stil emfatic si pretios invoca un „Argeosech, zeu eliptic" (Valuri) sau, intor-cindu-se pe scara timpului in cretacic, o stranie „Orbitolina, iubita foraminifera" (intoarcere in cretacic) ori personaje istorice - Caligula. calificat „despot peste idei apriorice / si herghelii de contuzii istorice" (Milinirea lui Caligula). Indiscutabil, poetul este victima unor confuzii estetice, caci el persevereaza in directia acestui lirism delirant si heteroclit si in Metope (1972). Sarea nesomnului (1975) sau in Osiile cuprinderii (1980). Cind renunta la excesele de subtilitate ale graiului „poeciclid" si la futurismul tulbure, lirismul sau e acceptabil prin notatia fluenta, versificatia socanta sau voluptatea rostirii pregnante, in special in unele dintre poemele de dragoste sau in cele cu tematica patriotica.
Un prim volum din romanul - cronica Pacatul fluviului (1975) contine o proza cu vadit caracter autobiografic, plina de pitoresc in descrierea suburbiilor brailene. Notatia e realista, cu oarecare virtuti cinematografice, Valeriu Gorunescu dovedind patrundere psihologica in creionarea unor personaje dintre care se desprinde figura lui Tiberiu Posadu. Tinar intelec-lual in formare, ale carui principale aspiratii se impletesc cu cele ale luptatorilor ilegalisti din nori, eroul e conturat ca personaj cu o fizionomie morala oscilanta, cu ezitari de adolescent si cu optiuni dramatice. Descrierea destinului acestui erou trecut prin beciurile Sigurantei si prins in capcanele terorii legionare este efectuata cu un ton cald, direct si spontan.
Aceleasi virtuti se regasesc in romanul Tarmul fugar (1982), radiografie a miscarilor muncitoresti din portul Braila. Destinul lui Serban Crintu, un alter ego al autorului, surprins in preajma evenimentelor dramatice de dinainte si de dupa 23 August 1944, cu dragostea sa pentru tinara Codruta Dafinoiu, constituie axa principala a romanului. in linia aceluiasi dogmatism simplificator ce idealizeaza excesiv eroii comunisti, romanul Drumul spre zori (1988) reia personaje si teme din Pacatul fluviului, sur-prinzind intimplari din perioada nefastului an 1940.
OPERA: De-o virsta cu tara, versuri. Bucuresti. 1960; Inima si timpul, versuri. Bucuresti, 1962; Umbre de copil, schite si povestiri. Bucuresti, 1963; Chipuri in soare, reportaje literare. Bucuresti, 1965; Orfeu trece puntile, versuri. Bucuresti, 1966; Apo-caltajstaza, versuri. Bucuresti, 1968; Radvanele copilariei. Bucuresti, 1969; Metope, versuri. Bucuresti, 1972; Ploturi, Bucuresti, 1973; intoarcerea la Circe, Bucuresti, 1974; Sarea nesomnului, versuri. Bucuresti, 1975; Pacatul fluviului, I, roman. Bucuresti, 1975; Rosturile strajii. Bucuresti, 1976; Mugurii vederii. Bucuresti, 1977; Rinduirea portilor. Bucuresti. 1978; Osiile cuprinderii, versuri, Bucuresti, 1980; Bobulet - mereu drumet. Bucuresti, 1981; Tarmul fugar, roman. Bucuresti, 1982; Tentatia cheilor. Bucuresti. 1985; Drumul spre zori, roman. Bucuresti, 1988.
|
REFERINTE CRITICE: VI. Sorianu, in Luceafarul, nr. 45.1967; I. Lotreanu, in Romania literara, nr. 39, 1972; Const. Trandafir, in Viata Romaneasca, nr. 9, 1975; P. Poanta, Modalitati; Al. Piru, in Romania literara, nr. 8, 1975.
|