Valentina Curticeanu Marin biografia
Valentina Curticeanu Marin opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MARIN CURTICEANU Valentina, se naste la 17 sept. 1939, Tirgu Mures.
Critic si istoric literar.
Fiica ofiterului Toma Marin si a Olimpiei (n. Nicola), functionara. Scoala primara si liceul la Turda (bacalaureat in 1955). Facultatea de Filologie a Univ. din Cluj (licenta in 1959), specialitatea Lb. si literatura romana.
Doctor in filologie (1980) cu teza Geneza constiintei critice, a ideilor, conceptelor si a terminologiei literare in cultura romaneasca. Asistent, dupa absolvire, la Univ. clujeana (1964-l971), iar din 1972 la Catedra de Literatura romana a Univ. din Bucuresti. Debut in Buletinul cercurilor stiintifice studentesti (Cluj), cu un siudiu despre V. Alecsandri (1958), iar in volum ca Permanenta si modernitate (1977).
Colaboreaza la Liml literatura, Analele Universitatii Bucuresti, Tribuna, Romania literara. Contemporanul, Cahiers roumains d'etudes littiraires etc.
A ingrijit ed. din D. D. Patrascanu, Al. Sahia. Voi.: Originile constiintei critice in cultura romana (1981), Critica si modelul (1986).
Colaboreaza la lucrari colective: Dictionar de sinonime (1972), Dictionar de literatura (1979), s.a.
Manifestind in egala masura preferinta pentru comentariul aplicat, analitic, ca si pentru cercetarea de sinteza, Valentina Curticeanu Marin propune prin Permanenta si modernitate (1977) citeva studii de istorie si critica literara despre autori din epoci si de tipologii diferite: Radu Ionescu, M. Dragomirescu. G. Calinescu, H. Papadat-Bengescu. Felix Aderca, V. Voiculescu. S. Puscariu, Al. Sahia s.a. Fie ca are in vedere activitatea integrala a unora dintre ei, fie ca epuizeaza doar un aspect major al operei, organizarea discursului critic este orientala catre sublinierea viabilitatii (actualitatii) creatiilor analizate, din perspectiva corelarii conceptelor fundamentale de traditie si modernitate.
Astfel, valorificind elementele anticipative din gindirea teoretica romaneasca, autoarea vede in Mihail Dragomirescu un precursor al structuralismului; comenlind „poetica" lui G. Calinescu din Curs de poezie, stabileste afinitati cu idei similare din conceptia unor Paul Claudel sau T.S. Eliol. Alte studii incearca modificarea imaginilor osificate asupra unor autori: la Sextil Puscariu, bunaoara, este relevata, dincolo de efigia coplesitoare a lingvistului, activitatea istoricului si criticului literar, a interpretului poeziei moderne, dar si calitatile superioare ale memorialistului si portretistului; Al. Sahia, la rindul sau, e scos de sub cliseele politizante si revendicat (prin viziune si stil) de la un „realism expresionist".
Avind un pronuntat caracter de sinteza, volumul Originile constiintei critice in cultura romana (1981), la origine o solid documentata teza de doctorat, isi asuma finalitatea de a oferi „o imagine coerent-esentiala (si nu exhaustiva) a epocii genezei constiintei critice [] vazuta ca o prima etapa a istoriei criticii romanesti". Pe baza depistarii in textele atestate pina in pragul secolului al XlX-lea a unor concepte teoretice, Valentina Curticeanu Marin combate ideea-prejudecata ca literatura romana nu ar fi avut o „constiinta critica" inainte de romantism.
Nuclee ale unei asemenea cristalizari pot fi descoperite in medievalitatea noastra sau, sub forma spontana, instinctiva, si in productiile folclorice, spre a evolua apoi in forme din ce in ce mai directe in retorici, gramatici, norme laice sau chiar „dogme" eclesiastice. Incepind cu romantismul si continuind in epoca modema, critica devine tot mai autonoma, se institutionalizeaza si isi cucereste finalmente orgoliosul statut de constiinta teoretica a literaturii. in cele opt eseuri din Critico si modelul (1986), grupate in sectiunile intrebari legitime si Lecturi posibile, autoarea se intoarce la instrumentele analizei, fara a parasi intru totul orizontul teoretic-sintetic Astfel, in prima sectiune ia in dezbatere citeva teme „arzatoare" ale momentului literar: realismul romanului rural romanesc, noua virsta a romanului contemporan, „starea" criticii literare etc.
De retinut este eseul ce da si titlul cartii - Critica si modelul - avihd ca punct de plecare sinteza lui N. Manolescu, Arca lui Noe - si fiind „una din putinele contributii teoretice originale pe care le-a inspirat aceasta carte" (Al. Calinescu). in sectiunea a doua. Lecturi posibile, sint analizate cu finete si subtilitate critica opere de Marin Preda, Al. Ivasiuc. Aug. Buzura, E. lonesco s.a., remarcindu-se indeosebi paralela dintre Ion al Glanetasului si Ilie Moromete. Formata la scoala clujeana de istorie si critica literara, Valentina Curticeanu Marin se distinge prin seriozitatea cercetarii, acribia si echilibrul metodologic, intr-un stil de o sobrietate (pe alocuri usor arida) care o integreaza familiei de critici-universitari.
OPERA:
Permanenta si modernitate. Studii literare. Bucuresti, 1977;
Originile constiintei critice In cultura romana. Bucuresti, 1981;
Critica si modelul. insemnari critice. Bucuresti, 1986.
|
REFERINTE CRITICE:
AI. Piru, in Luceafarul, nr. 6, 1978;
D. Micu, in Sctnteia, nr. 11 407, 1978;
I. Vlad, in Tribuna, nr. 35, 1978;
M. Braga, in Transilvania, nr. 1, 1979;
Mircea Popa, in Steaua, nr. 5, 1982;
A. Silvestri, in Luceafarul, nr. 12, 1982;
Andreea Radulescu, in Limba si literatura, nr. 1, 1983;
S. Avram, in Romania literara, nr. 45, 1986;
D.S. Boerescu, in Amfiteatru, nr. 10, 1986;
Al. Calinescu, in Cronica, nr. 31, 1986;
Al. Piru, in Flacara, nr. 38, 1986;
Maria Voda Capusan, in Contemporanul, nr. 34, 1986;
S. Vaida, in Familia, nr. 1, 1987;
I. Itu, in Astra, nr. 2, 1987.
|
