Valentin Petculescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
| Referinte critice: "Valentin Petculescu (Inspectia si Jurnalul unei vacante prea scurte), prozator subtil, inzestrat cu urechea muzicala a unui profesionist si cu inefabila stiinta a analogiilor («Deschid o carte, cu pofta, ca pe un pepene»)." (Nicolae Manolescu, "Romania literara", nr. 52/29 dec. 1983) "Interesant este Valentin Petculescu, autorul unei Inspectii pline de nevinovate apostrofe (mai mult sau mai putin sarcastice) si al unei serii de aforisme, note, reflectii asezate sub titlul Jurnalul unei vacante prea scurte. intre atitia duri, Valentin Petculescu isi permite ragazul unui respiro liric." (Cornel Ungureanu, "Orizont", nr. 3/20 ian. 1984) "E un fel de jurnal intim, redactat cu o anumita sicitate si pus sa inregistreze diverse intimplari curente familiale pe care le traieste poetul si-i determina umoarea zilnica. Fixarea ei discreta constituie practic obiectul insemnarilor de o rara precizie a cuvintului pus intotdeauna la locul sau." (Ovid S. Crohmalniceanu, postfata voi. Orasul fara iesire la mare, Ed. Litera, 1990) "Este un spirit ironic, dar cu masura, este incisiv, vorbeste in poem despre tehnica poemului, este realist si face dezinvolt cronica faptelor marunte, dar, cind pare mai bine fixat in cotidianitate, misca, «aiureste» (vorba Iui) desenele si poemul intra atunci in alt registru liric." (Ejigen Simion, "Romania literara", 1990) "Cind vor inflori magnoliile sau Cum sa sucesti gitul retoricii e unul dintre textele sale dramatice de virf. Spectatorul () va gasi aici un stil seducator de a face teatru, o sinteza subtila intre extreme: e o piesa «cu actiune», cu personaje multe si agitate, cu scene «miscate», dar e si una speculativa, «eseistica», preocupata sa regindeasca soarta genului la un sfirsit de secol cultural; o piesa «de mare montare», desfasurata la curtea somptuoasa a unui principe, dar si una delicata, alcatuita dintr-o fina urzeala, melancolica, aproape sentimentala; galagioasa in dialoguri, dar de o superioara discretie in semnificatiile sale disimulat-demonstrative; impetuoasa in ceea ce spune, dar si super-rafinata prin jocurile de cuvinte si, in genere, prin poeticitatea speciala a scriiturii; serioasa la suprafata si plina de umor in subtext. Altfel spus, avem dinainte un stil teatral sincretic, pus in pagina () cu acea verva ironica si parodica in masura sa potenteze, in maniera «postmodema», gravitatea semnificatiilor piesei." (Ion Bogdan Lefter, "Panoramic Radio-Tv", nr. 49/1990) |
