Val Gheorghiu biografia
Val Gheorghiu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GHEORGHIU Val, se naste la 25 ian. 1934, Dorohoi.
Prozator.
Fiul lui Mihai Gheorghiu si al Elisabetei (n. Raileanu). Studii primare (1942-l945), gimnaziale si liceale (1945-l952) la Dorohoi; absolvent al Facultatii de Filologie a Univ. din lasi (1953-l957): imbratiseaza in acelasi timp pictura.
Este redactor si desenator la ziarul Flacara lasului (1957-l967), redactor artistic la revista Cronica (1967-l976), redactor la Editura Junimea (1976-l985).
Debuteaza ca pictor in 1961, avind participari expozitionale si expozitii personale atit in tara, cit si in strainatate (Berlin, Barcelona, Moscova, Ankara, Istanbul. New Delhi, Lublin, Buenos Aires, Roma, Paris). Membru al Uniunii Artistilor Plastici (1968), i se publica in 1985 un album monografic in seria „Maestrii artei romanesti" a Editurii Meridiane, fiind considerat una dintre personalitatile reprezentative ale picturii iesene si romanesti contemporane.
Debut literar, in presa ieseana, cu proza si cronici de arta (1960). Colaboreaza cu proza scurta, art. despre arta, eseuri la lasul literar, Flacara lasului, Cronica, Convorbiri literare. Romania literara. Arta etc. A publicat proza scurta (Arlechin in iarba, 1972; Viata in teleferic, 1979; Madona cu gitul lung, 1987) si un volum de insemnari intime, jurnal, reflectii despre arta, ilustrat cu reproduceri din pictura sa (Vietile dupa Vasari, 1980).
Chiar daca n-am sti ca Val Gheorghiu este pictor, acest lucru ni s-ar impune cu evidenta de la prima lectura a caitilor sale, incepind chiar cu titlul (Arlechin in iarba, 1972; Vietile dupa Vasari, 1980; Madona cu gitul lung. 1987). Vietile dupa Vasari aduna pagini de jurnal si de reflectie, interesante pentru ca semnaleaza sensibilitatea pur vizuala a scriitorului, de unde si atentia sa la detaliu si. prin extensiune, la intimpla-rea ciudata sau la pitoresc, prins in descriptii relevante („E o primavara la Spiridonie. una lehuie. Flori in caldari si in chiupuri enorme, garoafe, zambile, hortensii, indesate in legaturi mari, prinse cu sfoara de cinepa si cu fir de nailon, gramezi de flori acoperite cu prelate de polistiren, si piinea proaspata, dolofana, carata repede din masina in brutarie, si covrigi, si cornuri, si inghetata la pahar, si mere galbui si scumpe, merele celuilalt an, in gramezi mici, in cotloane greu de ghicii, si muraturi cu lenevite mirosuri de cimbru, si gaini, Si oua, si brinza, si smintina. si cas cu chimion, si harpa-gic, si [elina, mici la gratar, in damf de turt si vin varsat, si piepteni de un leu jumate, si oglinjoare verzui, si sculuri de lina si de mo-hair, verde, mov, ocru, turcoaz, negru, alb, gri. si autobuzele de Ciurchi. si de Tutora. si de Santa, si de Bucium, si de Galata, si dispeceri in uniforme bleumarin, si pacienti cu sticlute colorate galbui. invelite in retete, in fuga spre policlinica, si homari beti, zornaitori de lanturi si bombe de catran").
Paginile despre lasi sint pandantul narativ-descripti v al picturilor lui Val Gheorghiu in care arleehini bizari strabat cartierele vechi. pline de farmecul inegalabil al capitalei moldave. Cartile sale de proza (Arlechin in iarba; Viata in teleferic. 1979; Madona cu gitul lung) aduna nuvele, povestiri si schite, unele foarte succinte (o fila sau mai putin), imbinind proza gotica si de atmosfera cu aceea in care poanta e telul urmarit. Scenelor cotidiene, uneori de boema artistica sau provinciala (din Viata in teleferic, de pilda), li se adauga. in unele texte, elemente de fantastic; alteori, prozatorul e preocupat de inscenarea unei situatii paradoxale, ce pune in vizibil contrapunct banalul cotidian si insolitul. Goticul, teatralul, picturalul, extravagantul, pretiozitatea crepusculara conotata matein se impletesc sau alterneaza mai ales in Madona cu gitul lung. probabil cea mai personala dintre aceste culegeri, dind notele particulare ale scrisului lui Val Gheorghiu Abilitatea prozatorului consta. in paginile sale cele mai reusite. in transformarea unor nuclee simplu anecdotice in materie pentru proza de atmosfera, a carei valabilitate nu e strict epica, ci psihologica. Procedeul predilect al naratorului consta in introducerea, alaturi de motivatiile ce conduc la poanta, a unei serii secunde de fapte, ceea ce produce o schimbare de atentie si o resorbire a insolitului in admisibil (Gutuia).
In mai toate cazurile constructia tinzind spre un climax narativ e continuata, la sfirsit. printr-o fraza banala, ironica sau derizorie, ce demonteaza eventuala apasare excesiva pe grotesc, gotic, fantastic, melodramatic, redind povestirii firescul necesar ca element de contrast. Aluziile si conotatiile picturale din Arlechin in iarba si din volumele urmatoare, trecerea dinspre narativ spic eseistic si chiar aforistic (Vietile dupa Vasari). naratiunile dialogice si „boeme" din Viata in teleferic, cele grotesti sj fantastice din Madona cu gttul lung atesta la Val Gheorghiu o vocatie destul de singulara a exercitiului narativ, ce trece de simplul violon d'Ingres si confera autorului o identitate precisa in perimetrul prozei scurte romanesti.
OPERA:
Arlechin in iarba. Iasi. 1972: Viata in teleferic. lasi. 1979;
Vietile dupa Vasari, Iasi, 1980;
Madona cu gitul lung. Bucuresti, 1987. |
REFERINTE CRITICE:
Dictionarul artistilor romani contemporani, 1976;
Pictura romaneasca, 1978;
Val Ghrorghiu, album, 1985;
Al. Calinescu, in (ionica, nr. . 1987;
L. Antonesei, in Opinia studenteasca, nr. I -. 1988;
M. Papahagi. in Tribuna, nr. IX, 1988;
Val Condurache, in Romania literara, nr. . 1988;
I. Holban, in Suplimentul literar-artistic al „Scinteii tinerelului", nr. 48. |
