Val Condurache opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
| Referinte critice: "Amestec rafinat de inteligenta si sensibilitate, comentariul lui Val Condurache (Portret al criticului in tinerete, Ed. Cartea Romaneasca, 1984) exprima teama intelectului de a fi concurat de emotie si invers. De unde o cabrare a sfortarii speculative, dar si o intensificare a experientei emotionale, intr-un soi de echilibru precar al eului, orgolios si macinat de indoieli, cutezator si timid, nevoind a ceda nimic din ceea ce ii e propriu, dar cenzu-rindu-se, restringindu-se la fiecare pas. Textele (scurte, esentiale, aristocratice) apar migalos tesute din contrarii, din formule izbitoare, paradoxale. O tensiune a spiritului e mereu prezenta, cum suflarea lucratorului care transforma un aluat intr-un balon gratios de sticla. Ambitia secreta e a purificarii maxime, a cristalizarii. () Mai e nevoie sa precizam ca, pentru critic, «literatura» nu e decit un eufemism al vietii? Relegata in domeniul artificiului, critica, iata, se redreseaza, mirabil, sub semnul afinitatilor pe care le presupune in mecanismul sau uman-idealizator. Val Condurache e unul dintre cei mai subtili tineri critici de astazi." (Gheorghe Grigurcu, "Familia", nr. 2, 1986) "Despre actul critic. Val Condurachev are pareri destul de personale, oricum in raspar cu opiniile consacrate care vad inca in critica literara un exercitiu de modestie, daca nu un prilej de temenele. Despre sine, el are o imagine cit se poate de clara. in care se rasfringe ce! putin un adevar: criticul literar e si el un scriitor care se deosebeste de poet si prozator prin obiectul diferit al perceptiei. () De altfel, impresia de recital, de marturisire continua e toarte puternica in critica lui Val Condurache. Nota apasat subiectiva, cu rapeluri ale memoriei si racorduri la viata obisnuita, produce, prin acumulari bine dozate, o adevarata epica a comentariului, un scenariu chiar al relatarii, sprijinit pe referinte livresti si elemente de biografie. () Nu e insa mai putin adevarat ca fata talentului sau genuin e dublata mereu de una a observatorului vigil si intransingent (care tot din talent se trage), rareori dispus sa vada opera literara cu ochi condescendenti. In astfel de situatii, criticul se scutura de reverii artistice, iar comentariul imprumuta tonul franc si intransingent al executiei rapide, inaltindu-se pe radicalitatea opiniei la rang de judecata inflexibila." (Radu G. Teposu, in voi. Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua, Ed. Eminescu, 1993) "Val Condurache combina comentariul propriu-zis cu teoria criticii si cu marturisirea autobiografica, studiul aplicat si parodia lui, reminiscenta de limbaj structuralist si pagina de jurnal intim. Critica Iui descinde dintr-un anumit moment al criticii interbelice, in care literatura si critica se impleteau cam in acelasi fel. De aici si inrudirea cu unii contemporani ce urmeaza aceeasi filiera, Al. Paleologu in primul rind. in aceeasi ordine, talentul lui Val Condurache e remarcabil. () in scrisul lui Val Condurache textul critic e dublat mereu de un metatext. Practica scrisului isi contine teoria. Ambele carti ale lui Val Condurache sint pline de idei, scrise cu personalitate si umor." (Nicolae Manolescu, in Dictionarul Scriitorilor Romani, voi. I, A -C, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995) |
