Ursula Schiopu biografia
Ursula Schiopu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SCHIOPU Ursula (numele la nastere: Ursula Mariana Biji; casatorita Schiopu), se naste la 30 iul. 1918, comuna Minai Viteazul, judetul Cluj.
Poeta.
Fiica prof. de liceu Grigore Biji si a Olimpiei (n. Braica).
Prin mama, descinde din familia memorandistului tribun doctor Ioan Ratiu. Scoala primara la Turda (1924-l928); tot acolo, liceul de fete (1928-l936).
Urmeaza Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1936-l940), licenta in filosofie, cu P. P. Negulescu, C. Radulescu-Motru si G. G. Antonescu. Face apoi Seminarul pedagogic (194l-l942), specialitatea filosofie si isi da examenul de capacitate, intrind in invatamint (1942). Profesor la Liceele „Heliade Radulescu" si „Gheorghe Lazar" din Bucuresti (1945-i949); asistent (1949), lector (1950), conf. (1967), prof. (din 1979) la Catedra de psihologie-pedagogie a Univ. din Bucuresti. Din 1980, pensionara, prof. consultant. Specializare la Paris (Centrul international de studiere a copilului). Doctor in psihologie, la Institutul de Psihologie al Acad. (1963).
Debuteaza in literatura cu o placheta de versuri, Drum prin zodii (1938, in col. „Universul literar"). A publicat apoi volum de poezie Cer troglodit (1943). Revine la creatie dupa o lunga pauza, cu Poeme (1967), Poeme (1970), Reintoarcerile (1973), Peisaj interior (1980), Pendul cosmic (1984), Marturisiri de noapte (1986).
Colaboreaza la Romania literara, Luceafarul, Contemporanul, Familia, Tribuna scolii s. a. Traduce din poezia canadiana de expresie franceza in revista si, in colab. cu Al. Andritoiu , alcatuieste Antologia poeziei canadiene franceze (1976). A facut cunoscute in literatura noastra aspecte ale liricii eschimose si creatia poetului canadian Emile Nelligan. Autoare a numeroase lucrari de specialitate (Psihologia educatiei si dezvoltarii, Psihologia copilului, 1963; Psihologia jocului si a distractiilor, Adolescenta -personalitate si limbaj, 1989 s. a.), precum si a unor volum si tratate scrise in colab. Studii publicate in revista din tara si strainatate; membra fondatoare a Revistei de psihologie (1955) si a Revue roumaine de sciences sociales. Serie de Psychologie (1964).
In poezia Ursulei Ursula Schiopu lirismul este, de regula, o reflectare, sub semnul discretiei si al temperantei, a emotiei subiective, a launtricelor aventuri ale intimitatii. Impresiile fulgurante, nostalgiile evocatoare, meditatiile sentimentale alcatuiesc un itinerar poetic petulant, un relief expresiv delicat si transparent. Poeta isi dezvaluie incintarea provocata de exultanta primavaratica a naturii, dar pune surdina sonoritatii acestei reactii sufletesti, are nostalgia spatiului natal resimtit ca microcosm domestic si alinator, percepe metamorfozele si anamorfozele timpului - ceea ce se constituie, de altfel, intr-un motiv poetic recurent -, nazuieste a concura prin creatie poetica geneza lumii etc. Copilaria si adolescenta sint virstele care alimenteaza cu mituri personale universul liric al autoarei. Confesiunea pastreaza mereu o decenta si o discretie care nu pot insa oculta patosul si sentimentalitatea. Cite o notatie plasticizanta se detaseaza prin accentul ei mai apasat expresiv: „Ziua a intins labe verzi intre case" (Dimineata in lumina).
Fragmentar, apar notatii de o concentrata sugestivitate:
„Roua se scutura
usa se deschide incet.
Soapte, soapte
razboiul demult s-a terminat"
(Insomnie).
Mai mult decit in poemele de meditatie, poeta reuseste in cele ce transcriu o emotie, o situatie, o stare lirica pasagera. Un ciclu inspirat de o calatorie in America (Poeme din vestul indepartat din volumul Reintoarcerile, 1979) este, astfel, sensibil mai pregnant poetic decit atitea alte compozitii fara referent imediat. Eliberarea timida a sensibilitatii, reprezentarile evadarii in reverie, nota de intimism gracil si, citeodata, nepotrivite atitudini patetice sint trasaturi (semnalate de M. Iorgulescu) ce pot fi deduse din fiecare volum de versuri al autoarei. Sensibilitatea fara excese a poetei evolueaza liric ingrijit mai ales in piesele cantabile; tristete, spleen, asteptare in gol sint stari intime prezente in versuri de acorduri minore, soptite: „Asteptam, si vremea se prelinge-ncet/ Prin arome vagi de somn si scortisoara/ Pe claviatura sidefie trece/ Umbra unui lied, trista, ireala// Raspindita-n spatiul inca plin de umbre/ Ceasurile serii se preling pe scari,/ Si de lene casca ramele si usa/ S-a-ncruntat pianul, plin de intrebari." (Onomastica). In totul, poezia Ursulei Ursula Schiopu da impresia unui exercitiu de intimitate, menit sa ofere poetei si cititorului sau confortul unei comunicari lirice intemeiate pe o secreta conventie de civilitate si discretie.
OPERA:
Drum prin zodii, versuri, Bucuresti, 1938;
Cer troglodit, versuri, Bucuresti, 1943;
Psihologia educatiei si dezvoltarii, Bucuresti, 1963;
Curs de psihologia copilului, Bucuresti, 1963;
Psihologia copilului. Bucuresti, 1967;
Poeme, Bucuresti, 1967;
Poeme, Bucuresti, 1970;
Reintoarcerile, versuri, Bucuresti, 1973;
Peisaj interior, versuri, Bucuresti, 1980;
Pendul cosmic, versuri, Bucuresti, 1984;
Marturisiri de noapte, versuri. Bucuresti, 1986;
Adolescenta - personalitate si limbaj. Bucuresti, . Traduceri: Antologia poeziei canadiene franceze, in colab. cu Al. Andritoiu, Bucuresti, 1976. |
REFERINTE CRITICE:
M. Iorgulescu, in Luceafarul, nr. 39, 1973;
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 32, 1973;
Al. Andritoiu, in Romania literara, nr. 3, 1979;
Fr. Pacurariu, in Steaua, nr. 2, 1979;
I. Cristofor, in Steaua, nr. 2, 1981;
Elena Tacciu, in Romania literara, nr. 5, 1981;
Al. Andritoiu, ibidem, nr. 22, 1985;
C. Cosman, in Contemporanul, nr. 11, 1985;
I. Brad, in Romania literara, nr. 13, 1987.
|
