Tudor Pamfile biografia
Tudor Pamfile opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PAMFILE Tudor, se naste la 11 iun. 1883, Tepu, judetul Galati - moare in 21 oct. 1921, Chisinau.
Folclorist, dramaturg si prozator.
Fiul lui Costache Pamfile si al Vasilicai (n. Mindru).
Scoala primara la Tepu (189l-l893) si Tecuci (1893-l895). Studii secundare la gimnaziul din Tecuci (1895-l899).
Studii militare de infanterie la Iasi (1899-l903) si Bucuresti (1903-l904), respectiv de cavalerie la Tirgoviste (1904-l906), dupa care e numit sublocotenent la Regimentul 3 Rosiori din Birlad, unde preda istoria romanilor.
Debuteaza, ca folclorist, cu o col. de Cintece din tinutul Tecuciului, publicata in revista Sezatoarea din Falticeni (1903). Din 1907, se manifesta si ca scriitor, publicind poezii si proza in Vncea Tutovei din Birlad. Colaboreaza la numeroase publicatii, intre care Analele Academiei Romane, Convorbiri literare, Floarea darurilor, insemnari literare, Lamura, Lumina poporulu, Viata literara si artistica, Viata Romaneasca etc. intemeiaza, cu G. Tutoveanu si Toma Chiricuta, Acad. Birladeana (1 mai 1915) si conduce, in colab. cu M. Lupescu, revista Ion Creanga (1908-l921), a doua revista romaneasca de folclor, si Miron Costin (1913-l919), revista de „cercetari si marturii istorice". Redactor si administrator al revista Florile dalbe (1919). Secretar de redactie la Freamatul (Birlad). Premiul „Neuschotz" pe 1909 pentru volum Industria casnica la romani (1910). „Autodidact superior", a desfasurat, in scurta sa viata, o activitate prodigioasa, a carei „nota particulara este subordonata preocuparilor de folclorist, a celor literare unui singur crez moral: cautarea sufletului taranesc, incercarea de a patrunde si inregistra arta si cultura populara" (V. Ciobanu).
Provenind dintr-un mediu bogat in manifestari folclorice, dupa cum aveau s-o ateste propriile sale colectii de mai tirziu, Tudor Pamfile isi incepe activitatea de culegator ca urmare a imboldurilor venite din partea lui T. T. Burada si Artur Gorovei. Elev, apoi, al scolii militare din Bucuresti, Tudor Pamfile intra in sfera de influenta a lui M. Sadoveanu, N. Iorga si, mai ales, I. Bianu care „ii dadea recomandari si sugestii in legaturi cu planul lucrarilor", intr-o vreme cind Academia Romana se orienta tot mai mult spre studiile si culegerile populare. In consecinta, mai mult de jumatate din volumele aparute, intre 1908 si 1916, in colectia academica „Din viata poporului roman. Culegeri si studii" poarta semnatura lui Tudor Pamfile Adevaratul sau maestru intr-ale folclorului a fost insa S. Fl. Marian, pe care il continua si completeaza, fiindu-le caracteristice aceeasi neobisnuita prolificitate, aceleasi sustinute eforturi de culegere si sistematizare a repertoriului folcloric si etnografic romanesc, dupa un plan care urma sa cuprinda, in conceptia lui Tudor Pamfile, „daca nu toate, cel putin de buna seama aproape toate materialurile culegatorilor trecuti si viitori".
Acestei idei ii dedica Tudor Pamfile intreaga sa putere de munca, publicind zeci de volume etnografice si de folclor, rod, in parte, al propriilor sale investigatii pe teren, intreprinse, mai cu seama, in localitatea natala si imprejurimi, pe care le extinde treptat, asemenea lui Marian, la intreg teritoriul romanesc, atit prin antrenarea, dupa un obicei mai vechi, a intelectualilor satesti, in numar mai restrins decil la predecesorul sau, cit si prin extragerea, de prin volume si periodice, a materialului deja cunoscut, cum s-a intimplat in cazul lucrarilor sale cu caracter de sinteza.
Atare traiectorie poate fi urmarita, cu usurinta, in insasi materia culegerilor. Parte dintre ele, intre care volumul de debut, Jocuri de copii (I, 1906), dar si alte colectii folcloristice (Cimilituri romanesti, 1908; Graiul vremurilor. Povesti, 1909; Feti frumosi de odinioara. Povesti, 1910; Cintece de tara, 1913; Un taciune si-un carbune. Povesti, 1914), si chiar etnografice (Boli si leacuri la oameni, vite si pasari, 1911), cuprind exclusiv sau aproape exclusiv materiale de prin partile Tecuciului, mai cu seama din localitatea Tepu, constituindu-se intr-o veritabila monografie etnografica zonala, reprezentativa, in ultima instanta, pentru intreaga Moldova sudica. Celelalte volume folclorice (Jocuri de copii, U, 1907; III, 1909), precum si monografiile sale etnografi despre ocupatii (Industria casnica la romani, 1910; Agricultura la romani, 1913; Cromatica poporului roman, 1914), obiceiuri (Sarbatorile de vara la romani, 1910; Sarbatorile de toamna si postul Cra-ciunului!914; Sarbatorile la romani. Craciunul, 1914) - continuare, „desi la un nivel mai modest", a operei lui Marian - si mitologia populara (Sfirsitul lumii dupa credintele poporului roman, 1911; Povestea lumii de demult, 1913; Diavolul invrajbitor al lumii, 1914; Cerul si podoabele lui dupa credintele poporului roman, 1915; Vazduhul dupa credintele poporului roman, 1916; Mitologie romaneasca I. Dusmani si prieteni ai omului, 1916; II. Comorile, 1916 si III. Pamlntul dupa credintele poporului roman, 1924), in care Tudor Pamfile „se arata mai mult un coordonator al materialelor culese si publicate de altii" (O. Barlea), extind investigatia, cum o denota si titlurile, la intreg teritoriul romanesc, ambitionind la cuprinderea, intr-o forma cit mai sistematica, a informatiei folclorice si ethografice disponibile.
Marturisita inca la aparitia volumului al doilea din Jocuri de copii, intentia, de altfel laudabila, de a cuprinde „parti noua si alte risipite prin foi serioase sau intimplatoare, cu scopul de a le fixa intr-un schelet care, desi nu va avea forma absolut stiintifica, va aduce cel putin atita rinduiala ca sa inlesneasca rinduiala hotaritoare", n-a fost totdeauna incununata de succes, de vreme ce lucrarile despre ocupatii ale lui Tudor Pamfile nu sint, cu toate pretentiile monografice, „decit niste infatisari descriptive fundate pe un numar prea mic de informatii si sondaje, esentiala fiind experienta lui personala din Tepu-Tecuci" (O. Barlea). Totusi, in ciuda descriptivismului lor si a unor evidente interventii carturaresti, aceste culegeri cuprind un bogat si valoros material, constituind partea cea mai rezistenta a operei lui Tudor Pamfile, chiar daca pe alocuri mai prezinta si alte deficiente: imprecizie terminologica, absenta detaliilor tehnice ale culegerii, clasificare si sistematizare insuficient de riguroase, reproducerea textelor dupa memorie.
Rezultat al unei pregatiri de specialitate insuficiente, aceste deficiente devin mai suparatoare in celelalte culegeri ale lui Tudor Pamfile, in prelucrarile si compilatiile sale pentru popor, scrise in scopuri educative si moralizatoare: Carte pentru tineretul de la sate (1907), Culegere de ghicitori romanesti. Cimilituri (1912); Culegere de colinde, cintece de stea, vicleime, sorcove si plugusoare (1912); Manunchi nou de povestiri populare cu privire la Stefan cel Mare (1919), Cartea cintecelor de tara (1919), Cartea povestirilor hazlii (1919), Firisoare de aur. Povestiri si legende (1911), Povestiri populare romanesti (1920), care se situeaza, din punct de vedere stiintific, cu mult sub prestatia anterioara a folcloristului. Cunoscut mai ales ca folclorist si etnograf, Tudor Pamfile s-a manifestat si ca scriitor, in tripla ipostaza de poet, dramaturg si nuvelist. Restrinse ca numar, poeziile sale Cintec lung, Pacatuirea jitnicerului si Sara „ramin incercari pe un drum pe care nu-l va urma", fiind „interesante doar pentru determinarea lecturilor lui Tudor Pamfile", evidente in ecouri din Mihai Eminescu si George Cosbuc (V. Ciobanu).
O data s-a ocupat si de teatru, scriind piesa Cuiul lui Pepelea (1920), „o incercare de tratare originala a unei teme populare" (idem), reluata si imbunatatita ulterior de Victor Ion Popa. Mai constant s-a manifestat Tudor Pamfile ca autor de nuvele si schite, poate si ca urmare a obligatiilor redactionale pe care le avea la Freamatul si Florile dalbe. Ramase prin reviste, cu exceptia celor din volumul Noaptea Sfintului Andrei (1921), prozele lui Tudor Pamfile il tradeaza pe folclorist si pe ofiter, fiind inspirate, in majoritate, din viata oamenilor de rind, tarani mai ales, „fie ei acasa, fie militari in termen sau mobilizati cu ocazia razboiului" (idem). In ciuda numarului lor ridicat (inainte de moarte, Tudor Pamfile isi adunase restul nuvelelor si schitelor in trei volume), aceste proze. in care se regaseste aceeasi atmosfera generala ca si la nuvelistii N. N. Beldiceanu, Ion Adam. Sandu Aldea, I. A. Bassarabescu, N. Dunareanu, Ion Gorun, n-au avut darul de a-l impune pe Tudor Pamfile ca scriitor, „intr-o epoca in care genul literar ajunge la o inflorire remarcabila in evolutia literaturii romane" (V. Ciobanu).
OPERA:
Jocuri de copii, I-III, Bucuresti, 1906-l909;
Cartea pentru tineret de la sate, 1907 (in colab. cu M. Lupescu si Leon Mrejeriu);
Povestire pe scurt despre neamul romanesc, Birlad, 1907;
Cimilituri romanesti. Bucuresti, 1908;
Craiul vremurilor, povestiri. Valenii de Munte, 1909;
Feti frumosi de odinioara. Povesti, Bucuresti, 1910;
Industria casnica la romani. Trecutul si starea ei de astazi. Bucuresti, 1910;
Sarbatorile de vara la romani. Bucuresti, 1910;
Boli si leacuri la oameni, vite si pasari, Bucuresti, 1911;
Firisoare de aur. Povestiri si legende. Bucuresti, [1911];
Sfirsitul lumii dupa credintele poporului roman, Birlad, 1911;
Culegere de colinde, cintece de stea, vicleime, sorcove si plugusoare, intocmite pentru folosul tineretului ce ureaza la Craciun si Anul Nou, Bucuresti, [1912];
Culegere de ghicitori romanesti (cimilituri), Bucuresti, [1912];
Agricultura la romani. Bucuresti, 1913;
Cintece de tara. Bucuresti, 1913;
Povestea lumii de demult. Bucuresti, 1913;
Cromatica poporului roman. Bucuresti, 1914 (in colab. cu M. Lupescu);
Diavolul invrajbitor al lumii, Bucuresti, 1914;
insemnari cu privire la mosia, satul si biserica de la Strimba din corn. Puiesti, jud. tutova, Birlad, 1914 (in colab. cu V C. Nicolau);
Sarbatorile de toamna si postul Craciunului, Bucuresti, 1914;
Sarbatorile la romani. Craciunul, Bucuresti, 1914;
Un taciune si-un carbune. Povesti, Bucuresti, [1914];
Cerul si podoabele lui dupa credintele poporului roman. Bucuresti, 1915;
Mitologie romaneasca, I. Dusmani si prieteni ai omului, Bucuresti, 1916;
II. Comorile, Bucuresti, 1916;
III. Pamintul dupa credintele poporului roman. Bucuresti, 1924;
Sibile si filosofi in literatura si iconografia romaneasca, Birlad, 1916;
Vazduhul dupa credintele poporului roman. Bucuresti, 1916;
Cartea cintecelor de tara. Chisinau, 1919;
Cartea povestirilor hazlii. Chisinau. 1919;
Cuiul lui Pepelea, Alcatuire teatrala intr-un act. Chisinau, 1919;
Manunchi nou de povestiri populare cu privire la Stefan cel Mare. Chisinau. 1919;
Fratia de cruce si alte inrudiri sufletesti la romani-, Birlad, 1920;
Povestiri populare romanesti. Birlad. 1920;
Noaptea Sfintului Andrei. Iasi, 1921;
Cintece batrinesti, doine, mustrari si blesteme. Din lucrarile postume. Tecuci, 1926;
Cuiul lui Pepelea. Bucuresti. 1935 (reluare de V. I. Popa): Un taciune si-un carbune. Bucuresti, 1936;
Cintece de tara, ed. ingrijita si prefatata de C. Ciuchindel, Bucuresti, 1960;
Basme, ed. ingrijita de V. Marian, lasi, 1976.
|
REFERINTE CRITICE:
G. I.[braileanu], in Viata Romaneasca, nr. 7, 1906;
G. P.[ascu], in Viata Romaneasca, nr. 8, 1908;
E. Ciuchi, in Convorbiri literare, 1909;
E. H.[odos], in Luceafarul, nr. 2;
21;
24, 1909;
G. P.[ascu], in Viata Romaneasca, nr. . 1910;
A. Culea, in Sagetatorul, nr. . 1921;
Al. Lascarov-Moldovanu, in Neamul romanesc, nr. 246,1921;
IS. Mehedinti], in Duminica poporului, nr. 21, 1921;
idem, in Convorbiri literare, nr. 10-l1, 1921;
V. Poiana, in Sagetatorul, nr. 6, 1921;
M. Sadoveanu. in Viata Romaneasca, nr. 11, 1921;
I. Valerian, in Sburatorul literar, nr. 11, 1921;
Al. P. Arbore, in Transilvania, nr. 2, 1922;
[A. Gorovei]. in Sezatoarea, nr. 1, 1922;
M. Lupescu, in Sezatoarea, nr. 3-4, 1922;
P. Gh. Savin, in Sezatoarea, nr. 10-l1, 1922;
I. N. Popescu, in Tudor Pamfile, nr. 3, 1923;
Gr. Gh. Soltuzu. in Tudor Pamfile, nr. 4, 1923;
St. St. Tuiescu. Folcloristii nostri, I, 1923;
Gh. Vartolomeu, in Tudor Pamfile, nr. 4, 1923;
T. Mayer. in Tudor Pamfile, nr. 5-. 1925;
Perpessicius, Repertoriu critic, 1925;
D. Furtuna, in Tudor Pamfile, nr. l-4, 1926;
N. I. Dumirrascu, in Tudor Pamfile, nr. 9-l2, 1926;
St. Manole, in Tudor Pamfile, nr. 9-l2, 1926;
I. Bianu, in Tudor Pamfile, nr. l-2, 1928;
L. Marian, in Tudor Pamfile, nr. l-2, 1928;
St. St. Tutescu, in Tudor Pamfile, nr. l-2, 1928;
. Annovici, in Tudor Pamfile, nr. 7-l2, 1928;
I. Bianu, in Tudor Pamfile, nr. 7-l2, 1928;
A. Gorovei. in Tudor Pamfile. nr. 7-. 1928;
N. Iorga, in Tudor Pamfile, nr. 7-l2, 1928;
P. Gh. Savin, in Tudor Pamfile. nr. 7-l2, 1928;
Adolf Schullerus, Verzeichnis der Romanischen Machen und Marchenvariaten. Nach dem System der Marchentypen Antti Aarnes, 1928;
Gh. Vrabie. in Birladul cultural, 237,1928;
Gh. Dragan, in Universul literar, nr. 20, 1930;
G. Ursu, in Tecuciul literar, 1943;
V. Ciobanu, in Studii si cercetari de istorie literara si folclor, nr. 102, 1956;
V. Adascalitei, in lasul literar, nr.
II, 1964;
Ov. Barlea, in Revista de etnografie si folclor, nr. 5-6,1966;
L. Chiscop, in Ateneu, nr. 7,
1968;
Ov. Papadima, in Ateneu, nr. 7, 1968;
Gh. Vrabie, Folcloristica romana, 1968;
Constanta Badic, Tudor Pamfile (1883-l921). Bibliografie, 1970;
D. V. Marin, in Cronica, nr. 41, 1973;
I. Vladutiu, Etnografia romaneasca, 1973;
Ov. Barlea, Istoria folcloristicii romanesti, 1974;
R. Vulcanescu, Gh. Vrabie. Etnologia. Folcloristica, 1975;
D..V. Marin, in Cintecul popular romanesc. Studii de folclor, voi. III, 1975;
I. Daicu, in Manuscriptum, nr. 4, 1977;
V. Ene, Folcloristi romani, 1977;
I. Datcu, Sabina C. Stroescu, Dictionarul folcloristilor, I, 1979;
Al. Dobre, in Revista de etnografie si folclor, nr. 1, 1981;
N. Constantinescu, in Memoriile Sectiei de stiinte Filologice. Literatura si Arte, tom. VIII, 1986.
|
