Tudor Mainescu biografia
Tudor Mainescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MAINESCU Tudor (prenumele la nastere: Constantin), se naste la 23 febr. 1892, Caracal - moare in 15 mart. 1977, Bucuresti.
Poet, prozator si traducator.
Fiul lui Vasile Mainescu, functionar la posta, si al Theoniei (n. Dobritescu).
Clasele primare si gimnaziale la Craiova, Bucuresti si Mizil, iar liceul la Ploiesti si Galati. Urmeaza un an la Facultatea de Medicina din Bucuresti, altul la Conservatorul de Arta Dramatica (clasa CI. Nottara), apoi Facultatea de Drept, inceputa la Bucuresti si terminata la Iasi (licenta in 1923).
Intra in magistratura (1924), ca ajutor de judecator la Celari, apoi judecator la Tribunalul din Slatina, urcind ulterior toate treptele ierarhiei, pina la cea de consilier la Curtea de Apel din Bucuresti.
Debuteaza cu versuri satirice la revista Scena (1916).
Remarcat de G. Topirceanu, este prezentat si publicai in revista insemnari literare (1919).
Debut editorial cu volum de versuri O picatura de parfum (1929), bine primit de Al. A. Philippide, T. Arghezi. D. Botez, s.a.
Publica apoi epigrame (Suris, 1931), versuri (O fata mica se inchina, 1935), schite si povestiri (Intimplari vesele pentru oameni tristi, 1943) si colaboreaza intens la Viata Romaneasca. Gindul nostru, Adevarul literar si artistic, Vremea, Universul literar, Bilete de papagal.
Curentul literar, Universul, Veac nou etc. Dupa 1944, scriitorul devine mai prolific, publicind noi volum de versuri (Flori si ghimpi 1956; Florile prieteniei, 1959; Versuri clare, 1961; Florile vietii, 1962; Soare cu dinti, 1972), satire, fabule si epigrame (Muzica usoara, 1961), schite satirice si povestiri (Schite oarecum vesele, 1966; Curatitorii de pete, 1974), carti pentru copii (Bagaje usoare, 1961; Azi, Neptun si Nicusor vor sa faca un vapor, 1965; Pataniile fratilor Chit-Chit, 1965; 3 si cu Roseam 4, 1968; Dana, Dan si Robotei, 1976).
A prefatat si ingrijit o ed. din epigramele lui Cincinal Pavelescu (1966). Traduce din O. Ceciotchina, G. Boiko, V. Hugo, A. Seghers, P. Antokolski, S. Marsak, Racine, Martial, La Fontaine, VI. Ciocov, Tudor Mainescu Ayme, Si. Leacock, Juvenal s.a. Colaboreaza la Gazeta literara. Steaua, lasul literar. Orizont, Tribuna, Albina, Tinarul scriitor, Familia, Presa noastra, Cravata rosie. Luminita, Arici Pogonici, Urzica etc.
Situat de G. Calinescu „in traditia lui Cincinat Pavelescu, iar de Al. A. Philippide „intre Caleidoscopul lui A. Mirea si versurile lui Topirceanu", Tudor Mainescu a cultivat cu predilectie epigrama, fabula, schita si povestirea cu finalitate educativa, dar mai ales lirica umoristica. in conceptia sa, poezia este o „indeletnicire galanta"
(„Eu nu scriu pentru domnii critici care
Analizeaza toate si complica,
Eu scriu aicea pentru cea mai mica
Si cea mai neatenta cititoare"
Unui critic) |
, a carei orchestratie este cronica rimata, aceasta insa „cerind verva, spirit, inteligenta vie". Primele volume de versuri (O picatura de parfum, 1929; Suris, 1931; O fata mica se inchina, 1935) contin numeroase madrigaluri, romante si lieduri, cu multe sonuri si motive din Bacovia, Cerna, Minulescu, Topirceanu sau Anghel. Nu lipsesc parodiile originale (bunaoara la Rapsodiile lui Topirceanu":
„Vintul a scapat din arc
Pe soseaua Viilor
Leganind usor prin parc
Stuful mustariilor" sau la poezia bacoviana: „Iubita mea, da-mi mina.
Priveste, toamna vine
Prin vinturi reci de seara, asculta cum respira
N-ai auzit ce straniu si ce uscat fosnira
Copacii plini de frunze? Da-mi mina Fara tine
Mi-e frica-n clipa asta. O! recile surdine
imi par preludiul mortii. Bolnavii azi tusira
Mai mult. Noian de frunze sub soare-ngalbenira"). |
in plina expansiune simbolista, poetul retine sinestezia de culori („E-atita alb in albele petale"), miresme („parfumul de narcise si garoafe") si sunete („Usor si linistit, cu mersul moale,/ Se-apropie plapind, inabusit./ Ascult Si-aerienele sandale/ Par molcome silabe-ntr-un soptit" -Seara), poetizind parcul cu „linistitele alei", interioarele luxoase sau tinuturile exotice.
Volumele de versuri Florile prieteniei (1959) si Florile vietii (1962) elogiaza realizarile poporului in anii democratiei populare, in contrast cu „timpurile urite si umilitoare". Subiectele sint cele comune epocii: santierele, uzinele, viata ostaseasca etc, primul volum incluzind si un ciclu de traduceri din poetii unor tari socialiste.
Foarte apreciata la vremea respectiva a fost verva epigramistica a lui Tudor Mainescu Vizibila inca in Surls (1931), aceasta coordonata va predomina in Muzica usoara (1961), in Bagaje usoare (1961), precum si in cele doua culegeri cu caracter antologic, sugestiv intitulate Flori si ghimpi (1956) si Soare cu dinti (1972). Uneori acide pina la sarcasmul pamfletului, alteori bonome si delicate, epigramele vizeaza cel mai adesea moravuri din viata noastra literara, fiind insa prea legate de ocazional. Schitele si povestirile umoristice din Intimplari vesele pentru oameni tristi (1943), cu multe titluri reluate in Schite oarecum vesele (1966) si Curatitorii de pete (1974), contin satire virulente la adresa unor personaje si mentalitati luate de obicei din lumea judecatoreasca sau din cea a unei umanitati umile (mica functionarime). Daca adaugam la acestea si cartile de versuri pentru copii (Bagaje usoare, 1961; Azi, Neptun si Nicusor vor sa faca un vapor, 1965; Pataniile fratilor Chit-Chit, 1965; 3 si cu Roscatu 4, 1968 -replica la proza lui Minulescu, 3 si cu Rezeda 4; Dana, Dan si Robotei, 1976), precum si numeroasele sale traduceri, mai cu seama din scriitori latini si francezi, obtinem profilul unui scriitor fecund, al carui loc in istoria literara ramine cel fixat de el insusi intr-un Autoportret:,.Putin poet, putin artist,/ Si chiar putin epigramist".
OPERA:
O picatura de parfum, versuri. Bucuresti, 1929;
Surls, versuri. Bucuresti, 1931;
O fata mica se inchina, versuri, Bucuresti, 1935;
Intimplari vesele pentru oameni tristi, schije si povestiri, Bucuresti, 1943;
Flori si ghimpi, versuri. Bucuresti, 1956 (ed. II, 1967);
Florile prieteniei, versuri, Bucuresti, 1959;
Bagaje usoare, cronici rimate, ghicitori, epigrame, Bucuresti, 1961;
Muzica usoara. satire, fabule, epigrame, Bucuresti, 1961;
Versuri clare. Bucuresti, 1961;
Florile vietii, poezii, cuvint catre cititori de D. Botez, Bucuresti, 1962;
Azi, Neptun si Nicusor vor sa faca un vapor. Bucuresti, 1965;
Pataniile fratilor Chit-Chit (pe muzica de M. Neagu, cu desene de Clelia Otone si FI. Obreja), Bucuresti, 1965;
Schite oarecum vesele. Bucuresti, 1966;
3 si cu Roscatu 4, Bucuresti, 1968;
Soare cu dinti, versuri, cuvint inainte de F. Bailesteanu, Bucuresti, 1972;
Curatitorii de pete, nuvele. Bucuresti. 1974;
Dana, Dan si Robotei, Bucuresti, . Traduceri: Olga Ceciotchina, China eliberata, trad. de P. Bandrabur si ~, Bucuresti. 1951;
G. Boiko, Vom fi mineri, in romaneste de ~, Bucuresti, 1954;
Victor Hugo. Mizerabilii, roman. trad. din lb. fanceza de Lucia Demetrius, - si I. Costin, l-V, Bucuresti, 1954-l955;
Anna Seghers, Nunta Ia Haiti, nuvele. in romaneste din lb. germana de -, Bucuresti, 1955;
Pavel Antokolski, Pe-o ulicioara dincolo de Arbat, poem, in romaneste de - si A. Antonescu. Bucuresti, 1956;
Victor Hugo. Marion Delorme, drama in cinci acte, in romaneste de ~, Bucuresti, 1957;
Racine, Teatru. Fedra, in romaneste de -, pref. de Elena Vianu. Bucuresti, 1959;
G. Boiko, Surorile strengarite, in romaneste de ~, Bucuresti, 1960;
S. Marsak, Despre un hipopotam. Cum sa te porti. Poveste despre doi pisoi, trad. de ~, Bucuresti, 1960;
Marcus Valerius Martialis, Epigrame, trad. de ~, note de T. Costa, Bucuresti, 1961: La Fontaine, Fabule, trad. de ~, Bucuresti, 1961;
Vladimir Ciocov, Versuri, in romaneste de ~. Bucuresti, 1964;
Marcel Aymel Omul care trece prin zid, schite, trad. si cuvint inainte de ~, Bucuresti. 1965;
Stephen Leacock, Povestiri umoristice, trad. de ~ si Michaela Ghitescu, pref. de ~, Bucuresti, 1965;
Juvenal, Epigrame, in romaneste de ~ si Al. Hodos, pref. de I. Fischer, Bucuresti, 1967:
|
REFERINTE CRITICE:
Al. A. Philippide, in Adevarul literar, nr. 463, 1929;
T. Arghezi, in Ramuri, nr. 10-l1, 1929;
D. Botez, in Viata Romaneasca, nr. 1l-l2, 1929;
E. Jebeleanu, in Dimineata, 20 ian. 1936;
I. Oarcasu, in Steaua, nr. 9, 1956;
D. Costea, in lasul literar, nr. 10, 1956;
M. Petroveanu, in Gazeta literara, nr. 32, 1956;
AI. Hanta, in Tinarul scriitor, nr. . 1957;
C. Baltag, in Gazeta literara, nr. 28, 1959;
Gh. Ciompec, in Luceafarul, nr. 13, 1959;
M. Tomus, in Steaua, nr. 12, 1961;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 51, 1965;
E. Manu, in Luceafarul, nr. 20, 1968;
Perpessicius, Opere, IV-V, 197l-l972;
Al. Raicu. in Romania literara, nr. 12, 1977.
|
