Traian Demetrescu biografia
Traian Demetrescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
DEMETRESCU Traian, se naste la 3 nov. 1866, Cra-iova - moare in 17 apr. 1896, Craiova. Poet, prozator si publicist. Al doilea dintre cei sapte copii ai unui circiumar. A urmat trei clase de gimnaziu la Scoala Centrala din Craiova. Autodidact. Remarcat de Al. Macedonski pentru poezia Ploaie din senin din Vocea Oltului (1882), acesta ii prefateaza si primul volum de Poezii (1885). Va mai publica sase, cu titluri semnificative: Freamate (1887), Amurg (1888), Cartea unei inimi (1890), Sensitive (1894), Acuarele (1896), si sase volum de proza, dintre care doua romane si un volum de note critice. Conduce publicatiile Amicul libertatii (1887) si Revista olteana cu G. Traian Demetrescu Pencioiu (1888-l890; 1892). A scris trei piese de teatru, Alexandru Renea, Qfticoasa (drama in versuri) si N-aduce anul ce aduce ceasul, pierdute. A tradus din Fran-tois Coppee, autorul sau preferat. Victor Hugo, Catulle Mendes, A. de Musset, Byron. A luat parte la intemeierea Partidului Social-Democratal Muncitorilor din Romania (1893), cola-borind la presa socialista (Munca, Lumea noua), la Literatorul si la revista asociate. in 1894 calatoreste prin Austria. Bavaria si Elvetia, cau-tindu-si sanatatea (era ftizie). Devenit popular prin versurile si romanele lui, foarte citite la sfirsitul secolului trecut, anunta in poezie pe G. Bacovia. A semnat si cu pseudonimul Tradem.
Primele poezii ale lui Traian Demetrescu sint indatorate lui Eminescu, de care nu s-a indepartat in totul niciodata, reusind totusi cu vremea, prin lecturi moderne, din care nu lipsesc Baudelaire, Ha-raucourt, Raoul Ponchon, Jean Rameau, Jean Richepin, E. A. Poe si W. Wordsworth, ca si prin temperament, sa se individualizeze. De la poezia cu sentiment, tip romanta, precum Calugarul, pusa pe muzica si cintata pina azi („Calugarul din vechiul schit, / O zi la el m-a gazdui t"),D. evolueaza spre un simbolism de nelinisti, urit si spleen, in care punctele cardinale, marea, tinuturile indepartate sint ieroglife ale infinitului. Popoarele melancolice din nord au nostalgii dupa soarele sudului, marinarul e atras de un misterios cintec al zarilor nesfirsite de ape, apropierea iernii umple de ceata nu numai sufletul poetului, dar si al animalelor de povara si al pasarilor rau prevestitoare
(„Canele sub jjoprul putred
Urla
Rar o cucuvaie tipa
Intr-o darimata turla"),
uritul se instaleaza pe ruinele inimii, vintul agita pustiul interior, ceasul masoara satanic insomnia si suferinta. Soarele nu mai suride ca un vis de tinerete printre nori, precum in pastelul lui Alecsandri, la Traian Demetrescu dispare:
„Ninge, ninge! Alb e satul!
Ninge!
Ca un cintec de iubire
Soarele in nori se stinge." |
Zapada acopera totul, sinistrii corbi aduc gindul mortii. Poetul se pierde in deliruri, in aiurari:
„in aiurari
De spaima inima mea moare
Acoperita de ninsoare
Pierdute sint orice carari" |
In cimitire salcimii se despletesc peste gropi si lespezi, liliecii se rotesc nauci, florile exala aromele descompunerii. Furtuna lui Weber, marsul funebru al lui Chopin, dansul macabru al lui Saint-Saens sint elemente ce vor trece in universul bacovian in acelasi stil patetic, negru: „Si-am plins - precum ar plinge amantul dupa dricul / Iubitei fidantate purtat spre cimitir: / Si-am plins - precum ar plinge murindul in delir". Traian Demetrescu era bintuit sufleteste de mari contradictii, avea clipe cind suferinta i se parea fericire si clipe cind fericirea il intrista mai mult decit moartea. Afara din comun e exprimata puterea de a se iluziona: „in trista mea copilarie, / Cu paginile ei de plingeri, credeam ca ceru-i plin de ingeri". in proza (Intim, 1892; Privelisti din viata, 1895; Simplu, 1896) apare acelasi sentimentalism tandru, invaluind cu simpatie oamenii, flora si fauna, caii cu ochi „umbriti de o rezignare dulce", boul melancolic, leul tinjind in cusca menajeriei. Ca Ver-laine, Laforgue si mai tirziu Bacovia, Traian Demetrescu iubeste plinsul omenesc al ploii, armoniile imitative wagneriene, tipetele viorilor ca niste „vaiete din alta lume", dansul fantastic al florilor desfoliate aruncate in praful de pe drum. Romanele au placut prin intriga vaporos sentimentala, terminata printr-o deziluzie. in Iubita (1895), Emil Corbescu (numele nu-i fara rost), tip solitar, reflexiv, sarac, se indragosteste de fiica proprietarului bogat Vasile Cerbureanu, Maria, careia ii da lectii. Maria, divortata de un inginer, pare a fi atrasa de dragostea pura a lui Corbescu, dar se marita cu un individ mai pozitiv, Misu Dorescu.
Emil Corbescu e primul erou invins dintr-o categorie ilustra in literatura romana. in Cum iubim (1896), Nestor Aldea, poet, nu o convinge nici el pe Irena Mirea sa-l ia de barbat, femeia consimtind sa-i ofere favorurile numai dupa ce se asigura material, maritindu-se cu un procuror bogat. Traian Demetrescu considera ca absolutul iubirii e irealizabil in viata de toate zilele. in critica ii aprecia pe N. Nicoleanu, Mihail Zamphirescu, loan S. Ne-nitescu si Traian Demetrescu Teleor, facea obiectii judicioase lui Th. M. Stoenescu. ii placeau poetii-filosofi J.-M. Guyau si Sully Prudhomme, il admira pe Renan, „unul din cei mai iubiti autori ai mei", pe Emile Zola, pe „sensibilul Goncourt", pe Flaubert pentru Educatia sentimentala si pe Guy de Maupassant.
OPERA:
Poezii, pref. de Al. Macedonski, Craiova, 1885;
Freamate. Poezii (1883-l886), Craiova. 1887;
Amurg. Poezii noi (1887-l888), Craiova, 1888;
Evolutia in literatura, conferinta, Craiova, 1889;
Curtea unei inimi, poezii, Craiova, 1890;
Saracii, versuri, Craiova, 1890;
Profite literare, Craiova, 1891;
Intim. Poeme in proza. Nuvele, cu o scrisoare de A. Vlahuta, Craiova, 1892;
Sensitive, poezii. Bucuresti, 1894;
Iubita, roman, Craiova, 1895;
Privelisti din viata, Craiova, 1895;
Cum iubim, roman, Craiova, 1896;
Acuarele, poezii, pref. de A. Steuerman, Iasi, 1896;
Simplu, Craiova, 1896;
Nuvele postume, Craiova, 1896;
Nuvele si poezii, Bucuresti, 1916;
Pagini alese, pref de M. Dragomi-rescu, Craiova, 1924;
Opere alese. pref. deG. Ser-ban. Bucuresti, 1951;
Scrieri alese, ed. ingrijita si pref. de C. D. Papastate. Bucuresti, 1968. |
REFERINTE CRITICE:
R. Ionescu-Rion, Scrieri lucrare, 1895;
N. Zaharia, Troian Demetrescu, 1910;
G. Calinescu, Istoria;
S. Cioculescu, VI. Streinii. T. Vianu, Istoria;
E. Manu. Troian Demetrescu, 1956;
C. D. Papastate, Traian Demetrescu, 1967;
G. Ibraileanu, Opere, V, 1977, X, 1981;
I. Rotam, O istorie, I,;
I.L.R., III.
|
