Toma George Maiorescu biografia
Toma George Maiorescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MAIORESCU Toma George (numele la nastere: Gheorghe Toma Mayer), se naste la 8 dec. 1928, Resita.
Poet si prozator. Tatal, Stefan Mayer, impresar, mama, Boriska (n. Marosy).
Clasele primare in orasul natal, iar bacalaureatul la Timisoara (1947).
Urmeaza Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Cluj (1947-l948), continuata la Bucuresti (1948-l949) si parasita pentru Institutul de Literatura „Maxim Gorki" din Moscova (1949-l954). Redactor, sef de rubrica la Contemporanul (197l-l982) si redactor-sef adjunct la Romania pitoreasca (din 1970).
Debuteaza editorial cu poezie de inspiratie civica (Lespezi pe un veac apus, 1947), publicind apoi numeroase volum de aceeasi factura: intoarcerea in patrie (1955), Ritmuri contemporane (1960), Ochii Danielei (1963), Pasi peste ape (1965).
O etapa aparent avangardista incepe cu Timp rastignit (1969) si continua cu Insula cu orhidee mov (1973), Calaretul Albastru (1975), La echinox de toamna (1977), Fata din Piata Sfirsitului (1980), Singur cu ingerul (1982), Rastimp intre poeme (1984), Poeme (1985). A mai semnat carti de proza (Ucigasul si Floarea, 1970; Noapte buna, Sagetatorule!, 1989), reportaje (Calatorie prin vreme, 1956; Unde se intorc cosmonautii, 1962; Zeii desculti, 1966; Jurnalul unei pasiuni, 1975; Hoinar pe meridiane, 1976) si publicistica (Dialog cu secolul si oamenii lui, I, 1967; II, 1972; O invitatie romantica, 1983), toate strabatute de suflul actualitatii. A scris pref: la o antologie a poeziei albaneze si la un album despre Miinchen, datorat artistului fotograf Ion Miclea.
Colaboreaza la Contemporanul, Romania literara. Viata Romaneasca, Romania pitoreasca etc. Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti (1983).
Incepind cu debutul liric resitean (Lespezi pe un veac apus, 1947) si continuind cu volumele care traverseaza „obsedantul deceniu" (intoarcerea in patrie, 1955; Ritmuri contemporane, 1960; Ochii Danielei, 1963), poezia lui Toma George Maiorescu se incadreaza in traditia poeziei civice, scrise cu patos, entuziasm romantic si incandescenta revolutionara. Neavind inca statutul de „arma secreta", poezia acestor volume, in deplina concordanta cu odele, imnurile sau poemele de anvergura epopeica ale epocii, face un apel direct la pace, la „dezarmarea totala si universala", condamna ororile razboiului si ale fascismului, infiereaza „cancerul" imperialist. Fiind, in acelasi timp, rapsod al civilizatiei socialiste, al cuceririlor stiintei si tehnicii moderne, poetul vorbeste despre succesul minerilor sau al constructorilor de hidrocentrale, despre cucerirea cosmosului de catre oamenii sovietici etc.
Daca tematica poeziei se subordona conceptului de „realism socialist", forma ei (utilizarea frecventa a versului liber, violentarea canoanelor prozodice traditionale, dispunerea tipografica insolita) a putut soca, uneori, cumintenia unor comentatori. Modelul maiakovskian nu lipsea insa dintr-o atare „fronda" tehnica. Autorul ramine fidel formulei sale poetice, folosirea mijloacelor si modalitatilor de sorginte aparent „avangardista" atingind cota maxima in Timp rastignit (1969), Insula cu orhidee mov (1973) si La echinox de toamna (1977), volume care marcheaza o etapa distincta in creatia lui Toma George Maiorescu Desi poezia continua sa ramina dedicata realului, ea repudiaza nu numai dulcegariile romantice, ci si nelinistile existentiale si alienarea, in numele unei lirici incendiare, capabile sa schimbe lumea:
„De aceea nu metafizica tinguielilor
nu flasneta nimicului ezoteric
ne e versul
ci protestul
si bomba
la temelia rinduielilor
adinci
pe care le-am numit
exploatare
cursa inarmarilor
subdezvoltare". |
Tehnica excentrica se observa si in „antiromanul aleatorie si politist in urmarirea ideii", Ucigasul si Floarea (1970). Ca si in volumele de poezii, Toma George Maiorescu nu se sinchiseste de „legile delimitarii genurilor si speciilor literare" si recurge, dupa necesitati, la cele mai variate mijloace de exprimare: poem, notatie la subsolul paginii, file de jurnal, dialog, documente inedite etc. Mai autentica este vocatia de reporter a lui Toma George Maiorescu, vizibila in volumele Calatorie prin vreme (1956), Unde se intorc cosmonautii (1962), Zeii desculti (1966), Operatiunea 0,. Escale mediteraneene (1972), Jurnalul unei pasiuni (1975) si Hoinar pe meridiane (1976). Interesat, ca si Ioan Grigorescu, mai cu seama de „privelistile" straine, Toma George Maiorescu denota in reportajele sale un fin spirit de observatie, imbinat cu lirismul propriu poetului.
Pline de elemente exotice si fabulatie captivanta, paginile au densitate si pitoresc. Prin cele doua volume de publicistica (Dialog cu secolul si oamenii lui, I, 1967, II, 1972), autorul isi propune sa contureze metamorfozele, permanentele si tendintele culturii moderne. Sint interogate personalitati apartinind unor structuri culturale si zone geografice diferite, a caror simpla enumerare indica spiritul ofensiv al publicistului: Makarios, Oskar Niemeyer, Nazim Hikmet, Solohov, Leonov, Iannis Ritsos s.a., iar de la noi Arghezi, Sadoveanu, Al. Philippide, S. Cioculescu, C. Baba, Gr. Moisil, Toma George Maiorescu Preda, V. Eftimiu s.a. Luat in ansamblu, scrisul lui Toma George Maiorescu constituie, de fapt, un fertil dialog cu „ultimul miez de veac" al acestui mileniu.
OPERA:
Lespezi pe un veac apus. Resita, 1947;
intoarcerea in patrie, poem. Bucuresti, 1955;
Calatorie prin vreme. Bucuresti, 1956;
Ritmuri contemporane, poezii. Bucuresti, 1960;
Unde se intorc cosmonautii. Bucuresti, 1962;
Ochii Danielei, Bucuresti, 1963;
Pasi peste ape, poeme. Bucuresti, 1965;
Zeii desculti. 199 de zile si nopti in secvente intercontinentale. Bucuresti, 1966;
Dialog cu secolul si oamenii lui. Ml'. Bucuresti, 1967-l972;
Timp rastignit, versuri. Bucuresti. 1969;
Operatiunea 0,. Escale mediteraneene. Bucuresti, 1972;
Ucigasul si Floarea. Antiroman aleatorie si politist in urmarirea ideii. Bucuresti, 1973;
Insula cu orhidee mov. versuri. Bucuresti, 1973;
Jurnalul unei pasiuni. Bucuresti, 1975;
Calaretul Albastru, poezii. Bucuresti, 1975;
Hoinar pe meridiane. Bucuresti, 1976;
La echinox de toamna, versuri. Bucuresti, 1977;
Fura din Piata Sfirsitului, Bucuresti, 1980;
Singur cu ingerul, versuri, Bucuresti. 1982;
O invitatie romantica. Atitudini si delimitari, reportaje. Bucuresti, 1983;
Rastimp Intre cuvinte, poeme. Bucuresti, 1984;
Poeme, Bucuresti, 1985: Noapte buna, Sagetatorule!, proze. Bucuresti, 1989.
|
REFERINTE CRITICE:
A. Martin. in Luceafarul, nr. . 1961;
M. Sorescu, in Gazeta literara, nr. 30, 1962;
M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 4, 1971;
Dana Dumitrul, in Romania literara, nr. 13, 1976;
Elena Tacciu, in Steaua, nr. 5, 1980;
Doina Uricariu, in Luceafarul, nr. . 1980;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 29, 1980;
F. Neagu, in Flacara, nr. 48, 1983;
A. Popescu, in Steaua, nr. . 1983;
F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 1985;
Roxana Sorescu. in Romania literara, nr. 31, 1985;
Mircea Popa, in Tribuna, nr. 17, 1986;
Elena Tacciu, in Romania literara, nr. 13, 1986;
St. Aug. Doinas, in Romania literara, nr. 53, 1988.
|
