Titus Constantin Stoika biografia
Titus Constantin Stoika opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
STOIKA Constantin Titus, se naste la 14 febr. 1892, Buzau - moare in 23 oct. 1916, pe frontul din Carpati.
Poet si prozator.
Fiul ziaristului Titus Stoika si al Irenei (n. Ciorogirleanu).
Studii elementare la Piatra-Neamt si Brasov, unde incepe gimnaziul, continuat la Buzau si Slatina. Urmeaza liceul la Pitesti si Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, absolvita in 1916.
Debuteaza, ca elev, cu versuri (Preludii) si proze scurte, publicate in revista Tinerimea literara si artistica (1909-l910), editata impreuna cu fratele sau Cezar. Colaboreaza la Curierul liceului din Ploiesti (1910-l911).
Activeaza in „Soc. literara Gion" si in cenaclul studentesc „Soc. critica", condus de Mihail Dragomirescu. Editeaza revista Poezia (1914-l915), deschisa generatiei tinere, sustinuta de autoritatea lui D. Zamfirescu, G. Murnu, O. Densusianu, Gala Galaction, M. Dragomirescu etc.
Publica in Drum drept. Dumineca, Epoca, Neamul romanesc literar, Noua revista romana, Ramuri, Saptamlna politica si culturala a capitalei, Universul literar, Vieata noua etc. Iscaleste cu pseudonimul: Delaziliste, Tarmes, Tartar, Sapiens, Micado, Costo, Amor, St., Troedo, Ego s. a. isi reuneste versurile in volum Licariri din 1910, semnat Delaziliste. Traduce din Baudelaire, Sully Prudhomme, Verlaine, Racine, Uhland, Peladan, din poezie franceza a Iuliei Hasdeu, din clasicii latini Horatiu si Lucretiu. Absolvent al cursurilor Scolii Militare de Artilerie (1914) e repartizat, cu gradul de sublocotenent, in Regimentul 1 graniceri si trimis la frontiera austro-ungara. Moare eroic pe front si este decorat post-mortem. Redacteaza un jurnal de campanie insemnari din zilele de lupta (editat postum, 1921; 1977).
Descoperit si incurajat de profesorul sau, O. Densusianu, Titus Constantin Stoika adera la directia novatoare de la Vieata noua, cu studii ramase in manuscris: Reflexii in fata poeziei noua, Scoala noua victorioasa in lupta cu parnasienii si realistii. Impresionist in critica, apreciaza opera unor contemporani (D. Anghel, M. Codreanu, O. Densusianu, Gala Galaction) prin raportare la literatura universala. Poet cu o aleasa cultura clasica, de o rara sensibilitate si discretie, Titus Constantin Stoika cultiva un simbolism neoclasicist, inrudit cu al lui Baudelaire sau Verlaine. Melancolia, solitudinea, reveria, iluziile „risipite", amintirile, regretele sint starile de spirit obsesive ale versurilor sale, remarcabile prin finetea si rafinamentul reflexiei si al introspectiei.
Cu ecouri din lirica eminesciana (Intre florile mortii, Romanta, Unei visatoare) sau poesca (Un sol neasteptat), poezia lui Titus Constantin Stoika atesta preferinta pentru atmosfera, imaginile si muzicalitatea versurilor, indragite de simbolisti: parcuri pustii si cripte, pietre si metale pretioase, miresme „aromitoare" s. a. (Poemele lacramilor, Mai, Un vis mort, In umbra). Aceeasi melancolie si in pastelurile (de toamna): Cintarea codrului, Acorduri de toamna. Nocturna I, II, sau in poeziile erotice (sonete, elegii, cantilene): Cintec in amurg, Unei calatoare, Ti-amintesti, Unei aristocrate. Sentimente patriotice sau umanitare invigoreaza tonusul unor versuri (Spre tara. Imn pacii, Plevna, azi). Bogatia asociatiilor livresti, indeosebi mitologice, probeaza afinitati pentru clasicism (ciclurile Nuduri pagine si Mitice), relevate si de traduceri.
Remarcat de N. Iorga , care ii publica prima talmacire din Iulia Hasdeu in Neamul romanesc literar, Titus Constantin Stoika primeste, in 1914, impreuna cu Perpessicius , premiul „Hillel", pentru traducerea partiala a poemului lui Lucretiu De rerum natura. In proza, dupa primele portrete din epoca debutului, Titus Constantin Stoika redacteaza insemnari din zilele de lupta (1921), un document al evenimentelor primelor luni de razboi. Proza memorialistica, cu notatii lapidare, mai apoi ample si minutioase, redescopera sensibilitatea poetului, deprins sa traiasca in lumea cartilor, atasat de tara, de natura, de soldatii simpli, tulburat de cruzimile razboiului. insufletit de idealul unitatii nationale, obsedat de presentimentul mortii, tinarul sublocotenent este pregatit pentru sacrificiul suprem: „in pamintul Patriei, cu frumuseti nesfirsite si nesecate bogatii, aici moartea mi se pare un ideal implinit..".
OPERA:
Licariri, poezii. Buzau, 1910;
Oedip si Sfinxul, tragedie in versuri dupa Sar P61adan, Bucuresti, 1914;
Pillat-Perpessicius, Antologia poetilor de azi, II, Bucuresti, 1927;
Poezii (1912-l916), Chisinau, 1928;
Poezii, ed. si pref. de D. Murarasu, fisa biobibliografica de Titus S. Stoika, Bucuresti, 1973;
insemnari din zilele de lupta, publicate de Titus T. Stoika, cu o pref. de O. Densusianu, Bucuresti, 1921 (pref. si ingrijirea ed. de Gh. Preda, 1977). |
REFERINTE CRITICE:
O. Densusianu, in Vieata noua, nr. 1l-l2, 1918;
Perpessicius, Mentiuni, II;
N. Iorga, Istoria, II, 1934;
D. Murarasu, Istoria literaturii romane, ed. IV, 1946;
M. Bucur, Ovid Densusianu, 1967;
Al. Colorian, Poetii de la Vieata noua, 1968;
D. Murarasu, Din presa literara romaneasca (1900-l910), 1970;
C. Ciopraga, Literatura;
E. Manu, Reviste romanesti de poezie, 1972;
Aug. Z. N. Pop, Ovid Densusianu. Omul si opera, 1973;
S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 5, 1974;
N. Lascu, Clasicii antici in Romania, 1974;
Gh. Preda, Poetul erou, sublocotenent Constantin T. Stoika, 1974;
Adriana Iliescu, Poezia simbolista romaneasca, 1985.
|
