Tiberiu Utan biografia
Tiberiu Utan opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
UTAN Tiberiu, se naste la 21 mart 1930, Sighetul Marmatieijud. Maramures -m. 26 mai 1994, Bucuresti.
Poet.
Fiul lui Teodor Utan si al Mariei (n. Gherghel), invatatori. Scoala primara in comuna Vad (1936-l940); Liceele „Dragos Voda" din Sighetul Marmatiei (1940-l941) si „Aurel Vlaicu" din Orastie (194l-l948).
Studii la Facultatea de Litere a Univ. din Cluj (1948-l949) si la Moscova (1949-l954). Redactor la Lupta Ardealului (1948-l949); redactor la Luceafarul (1958-l961); redactor-sef la Gazeta literara (196l-l967); director la Editura Tineretului si la Editura „Ion Creanga", din 1969.
Debuteaza, in 1948, cu o poezie in suplimentul literar al ziarului Lupta Ardealului din Cluj. Debut editorial cu placheta Chemari (1955). Alte volum de poezii: Versuri (1961), Clipe (1968), Goana dupa vint (1973), Versuri (1975). Pentru copii: Ciopirtila (1962), Ispravile lui Ciopirtila (1975), Zoo-Ciopirtila si alte intimplari (1978), Cartile cu Ciopirtila (1984). A tradus din Jesiis Lopez Pacheco (Dragoste interzisa, 1971). Colaboreaza la Luceafarul, Romania literara, Steaua, Tribuna s. a. Nota dominanta a poeziei lui Tiberiu Utan este data de atitudinea afectuos-delicata fata de aspectele luminoase ale realitatii, manifestindu-si increderea in capacitatea transfiguratorie a lirei.
Chemari (1955) si Versuri (1961) sint volume in care autorul isi cauta vocea proprie. Versurile de circumstanta ce consemneaza pe un ton artificios-patetic evenimentele zilei trebuie considerate drept un tribut platit acceptiunii care se dadea in epoca ideii de implicare in social. Argumentele talentului nu lipsesc, insa, din poezia micilor pasteluri. Iata transpunerea motivului germinatiei de primavara:
„Asculti: isi scoate coltul un mugur dintr-o ghinda -
gorunul de pe-acuma vrea bratele sa-ntinda
peste milenii dure, spre fulger si-nspre nor;
in ferigile noptii se culca un cocor.
Ciupercile roscate cu albi pistrui pe chica,
imputrezit frunzisul de toamna il ridica,
si-nvie-un fir de roua tot cerul, sub tulpina,
ca intra Primavara navala in gradina"
(Noaptea de primavara). |
Modelul arghezian din Carticica de seara convine temperamentului lui Tiberiu Utan Cu Carte de vise (1965) lirismul acestuia se interiorizeaza, izvorind dintr-o simtire mai decantata si mai legata de miscarile sentimentului. E invocata, in acest sens, nevoia recuperarii unei singuratati fertile pe apele careia sa se poata lasa umbra grava a emotiei. incep sa fie acordate instrumentele melancoliei si ale nostalgiei, desi poetul refuza programatic, precum in Copac fara pasari, sa intirzie printre simbolurile untului si informului.
Volumele Clipe (1968) si Steaua singuratatii (196%) accentueaza tendinta introspectiva, viziunea poetica marcind o mai acuta subiectivizare. Meditatia inlocuieste patosul juventutii, expresia rafinindu-se prin concentrare. Transparenta si diafanitatea, suavitatea si delicatetea sint si vor ramine notele esentiale. E sesizabil un complex al regresiunii in lumea vegetalului, mod de a spune ca poetul e sensibil la microcosm. Goana dupa vint (1973) anunta sentimentul instrainarii de sine, contrapunctat de tendinta rememorarii nostalgice a spatiului natal. Este evocat in aceasta ordine poetica Maramuresul cu istoria si miturile sale (Cintecul cerbilor).
Baladele, descintecele, colindele alimenteaza cu ecouri unele poeme. Reveria este starea poetica favorizata cu consecventa. Ultimele volume invedereaza o mai dramatica implicare a viziunii lirice, in spatiul poemului facindu-si loc temele elegiace legate de sentimentul diminuarii vitale; totusi, aura sarbatoreasca a lumii si a existentei nu se sterge, devenita, in fapt, o dimensiune morala asumata in versuri de rezonanta imnica.
OPERA:
Chemari, versuri. Bucuresti, 1955;
Versuri, Bucuresti, 1961;
Ciopirtila, Bucuresti, 1962;
Carte de vise, versuri. Bucuresti, 1965;
Clipe, poezii, Bucuresti, 1968;
Steaua singuratatii. Bucuresti, 1968;
Goana dupa vint, versuri, Bucuresti, 1973;
Versuri, cu o pref. de E. Simion, Bucuresti, 1975;
Ispravile lui Ciopirtila, Bucuresti, 1975 (alta ed., 1978);
Zoo-Ciopirtila si alte intimplari. Bucuresti, 1978;
Trei legende. Bucuresti, 1980;
Cartile cu Ciopirtila, poveste in versuri. Bucuresti, 1984;
Legende romane, Bucuresti, . Traduceri: J. L. Pacheco, Dragoste interzisa, trad. si prezentare de ~, Bucuresti, 1971.
|
REFERINTE CRITICE:
Al. Philippide, Studii si portrete literare, 1963;
E. Simion, Orientari in literatura contemporana, 1965;
V. Felea, Dialoguri despre poezie, 1965;
H. Tugui, in Cronica, nr. 37, 1969;
Perpessicius, Lecturi intermitente, 1971;
V. Cristea, in Luceafarul, nr. 41, 1973;
L. Raicu, in Romania literara, nr. 37,1973;
D. Vranceanu, in Contemporanul, nr. 40, 1973;
VI. Streinu, Pagini, IV;
FI. Mihailescu, in Luceafarul, nr. 15, 1974;
P. Poanta, in Steaua, nr. 1, 1974;
D. Micu, in Contemporanul, nr. 49, 1975;
L. Raicu, in Romania literara, nr. 37, 1975;
Al. Piru, in Ramuri, nr. 1, 1975;
E. Simion, in Ramuri, nr. 2, 1975;
M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 51, 1975;
Al. Ruja, in Orizont, nr. 40, 1976;
I. Horea, in Romania literara, nr. 23, 1979;
Z. Sangeorzan, in Romania literara, nr. 18, 1979;
V Cristea, in Romania literara, nr. 30, 1980;
D. Micu, in Romania literara, nr. 12, 1980;
Dim. Rachici, in Romania literara, nr. 32, 1981;
D. Micu, in Romania literara, nr. 46, 1986;
N. Stoian, in Luceafarul, nr. 43, 1987;
D. Micu, Limbaje lirice contemporane, 1988.
|
