Theodor Serbanescu biografia
Theodor Serbanescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SERBANESCU Theodor, se naste la 29 dec. 1839, tecuci - moare in 2 iul. 1901, Braila.
Poet.
Fiul unui boiernas, paharnicul Eni Serban, devenit Serbanescu, si al Smarandei (n. ?).
Unul din cei optsprezece copii ai familiei. Urmeaza cursurile primare la Tecuci, cele liceale la Acad. Mihaileana din Iasi, apoi Scoala Militara din acelasi oras. S-a distins in toate scolile prin care a trecut. A intrat in armata ca sublocotenent de geniu. in 1869, ajuns capitan, demisioneaza. Se reintegreaza in armata in 1877 si participa ca ofiter de Stat major la Razboiul de Independenta. Serveste apoi in Ministerul de Razboi si este avansat pina la gradul de colonel, comandind in mai multe garnizoane (Bacau, Buzau, Braila). in 1893 se retrage definitiv din armata si traieste mai mult la mosia Vames din judetul Covurlui. in 1876 a fost prefect la Cahul. Alte incercari de intrare in viata politica esueaza.
A fost membru al Soc. Junimea (din 1868) si membru corespondent al Acad. Romane (din 1891). Debutul publicistic, in Steaua Dunarii, iar cel poetic, in Ateneul Roman (1861). A mai colaborat la: Albina Pindului, Convorbiri literare, care l-a consacrat, Literatura si arta romana, Oltul, Perseverenta, Revista contimporana s. a. Productia sa poetica, relativ bogata, 'a ramas in paginile revista sau in ms (scrisori, albume etc.). Primul voi., Poesii, este postum, aparind in 190. Au mai aparut Poesii alese, editate de E. Lovinescu (1927) si Poesii, comentate de I. Petrovici , nepotul poetului, si N. Cartojan (1941). Poliglot, a tradus din V. Hugo, Lamartine, A. de Musset, H. Heine, Ada Negri, poezii tiparite in volum din 190. impreuna cu D. C. Ollanescu a tradus Le Reve de Dochia. Poeme dramatique de Fr. Dame" (ed. IV, 1894). A semnat si cu pseudonimul Domescu.
S. a fost cel mai popular din grupul primilor poeti convorbiristi pe care, alaturi de Alecsandri si Eminescu, Maiorescu isi intemeia ideea unei Directii noi in poezia si proza romana. Cu doar un an inainte, poetul-ofiter fusese prezentat de catre Gr. H. Grandea ca „cel mai iubit dintre tinerele privighetori ale Moldovei. Un elev al lui Heinrich Heine" (Albina Pindului, 1870). Consacrarea i-o aduce Maiorescu , prin astfel de aprecieri si previziuni: „intre cele mai placute produceri ale literaturii romane sint si vor ramine poeziile d-lui Serbanescu". E drept, meritul sau principal este „farmecul limbei" si muzicalitatea, ce se evidentiaza intr-un context literar viciat. in decurs de patru decenii, Theodor Serbanescu a scris peste 200 de poezii, adunate de pnetenul sau T. G. Djuvara in volumul postum Poesii (1902), in care, printre piese nu lipsite de farmec poetic, gasim altele esuate in platitudine si retorism grandilocvent. Cea mai reusita parte a poeziei lui Theodor Serbanescu o reprezinta romantele, apartinind indeosebi primei perioade de creatie. Sub aceasta fateta, de cintaret al dragostei si dorului, apare poerul in antologia datorata lui E. Lovinescu (Poesii, 1927), II. Chendi numindu-l „parintele acestei specii la noi". De altfel, dorul este unul din cuvintele-cheie ale poeziei lui Theodor Serbanescu Tudor Vianu si pe urmele lui si alti exegeti il includ pe Theodor Serbanescu in categoria „poetilor erotici si ai cintecului de lume", in descendenta lui C. Conachi . in realitate, trecut prin scoala romanticilor apuseni, poetul face trecerea spre o alta virsta, cea eminesciana, a poeziei romanesti. El a debutat la Convorbiri literare cu trei ani inaintea lui Eminescu , dar numeroase elemente ale poeziei acestui moment sint vizibil „eminesciene". Unde esti (1871), pe muzica de G. Cavadia, este expresia unei iubiri pierdute, cintata mai tirziu in romantele si elegiile lui Eminescu .
Reminiscenta (1872) anunta nu numai sentimentele, imaginile, vocabulele, ci si tiparul metric si muzicalitatea caracteristice poeziei mai tinarului si genialului coleg de la Junimea:
„S-a fost un timp, cind tu si eu
Un dor aveam pe lume;
Cind luminai la glasul meu
Si eu la al tau nume;
Cind sufletu-ti senin credea
Ca-n Dumnezeu in mine;
Cind Dumnezeu inima mea
N-avea decit pe tine.
Acum te-ntreb. unde mai sint
Simtirile aceste?
Iubitu-ne-am pe-acest pamint?
Sau e vreo poveste?". |
Ulterior, e greu de spus daca elementele „eminesoiene" reprezinta o continuare a inceputurilor proprii sau rezultatul influentei marelui poet. Ca si Eminescu , Theodor Serbanescu idealizeaza, divinizeaza femeia si apropie dragostea de sentimentul religios (in capela). Ochii sint amanuntul portretistic cel mai frecvent evocat iar floarea, steaua si ingerul, principalele elemente de comparatie, resimtite mai tirziu ca fiind conventionale. Deceptia poetului de a fi adorat o femeie rece ca o statuie este exprimata tot eminescian (Adio). in parte, si unele meditatii asupra destinului uman apar, fie ca elemente de legatura intre Gr. Alexandrescu si Eminescu (Noctu), fie ca ecouri din Scrisorile eminesciene (intre vis si viata), cu un plus de retorism si un minus de profunzime si originalitate a cugetarii si a expresiei. Universul liric al lui Theodor Serbanescu , mai bogat si mai nuantat in erotica, include si reusite fragmente de pastel, putine elemente satirice si citeva poezii patriotice (La Danubiu, Basarabia). Nu lipsesc nici incercarile de sincronizare cu poezia europeana a vremii (Sonete decadente, 1893). Dar aspectul cel mai interesant, din perspectiva istoriei literare, este tripla postura a lui Theodor Serbanescu de precursor, emul si epigon eminescian, in conditiile in care popularitatea sa, reala in epoca, asigurata de calitatea unor versuri, de popularizarea prin Convorbiri si mai ales prin muzica lui G. Cavadia, s-a stins curind dupa moartea poetului. incercarile de a-l mentine in atentia publicului si in istoria literara nu au depasit pragul centenarului nasterii sale, cind s-au organizat ultimele manifestari omagiale si a fost scoasa ultima editie.
OPERA:
Poesii, adunate si publicate de T. G. Djuvara, insotite de studii asupra poesiilor lui Serbanescu de D. C. Ollanescu si T. G. Djuvara, Bucuresti, 1902;
Poesii alese, pref: de E. Lovinescu, Bucuresti, 1927;
Poesii, comentate de I. Petrovici si N. Cartojan, Craiova, 1941;
Documente literare junimiste, ed. ingrijita, pref. si note de D. Manuca, Iasi, 1973.
|
REFERINTE CRITICE:
T. Maiorescu, Critice, 1874;
II. Chendi, in Convorbiri literare, nr. 9, 1902;
Inaugurarea monumentului poetului Th. Serbanescu (31 oct. 1904). Cuvintari si dari de seama, 1904;
N. Petrascu, Icoane de lumina, I, 1935 (reed. in 1972);
I. Petrovici, Figuri disparute, 1937;
I. E. Toroutiu, in Convorbiri literare, nr. 1, 1940;
G. Calinescu, Istoria..;
C. Solomon, in Analele Moldovei, nr. 3-4, 1943;
S. Cioculescu, VI. Streinu si T. Vianu, Istoria;
I. Rotaru, O istorie, I;
/. L. R., III;
M. Scarlat, Istoria poeziei romanesti, II, 1984.
|
