Theodor Manescu biografia
Theodor Manescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MANESCU Theodor, n 16 oct. 1930, Bucuresti - moare in 11 mai 1990, Bucuresti.
Dramaturg.
Fiul lui Virgil-Atanase Manescu, ziarist, si al Elisabetei (n. Ionescu). Scoala primara „Mintuleasa", Liceul „Spiru Haret" (1937-l945) si Liceul „Ion Neculce" din Bucuresti (1946-l949).
Absolvent al Facultatii de Filosofic a Univ. din Bucuresti (1949-l954; licenta in 1972). in 1947 face parte din brigada „Horia, Closca si Crisan" care editeaza, in Iugoslavia, ziarul Borba za omladinskai Pruz (Lupta pentru linia ferata).
Redactor, apoi sef de sectie la Editura Tineretului (1949-l952); muncitor necalificat la Uzinele „23 August" (1952); corector (1952-l953); liber profesionist (1953-l955); angajat la Casa Centrala a Creatiei Populare (1955-l972), in Directia teatrelor din cadrul Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste (1972-l978); din 1978, redactor-sef adjunct al revista Teatrul.
Debuteaza, in 1953, cu piesa Simion Albac (in colab. cu Silvia Andreescu). Alte piese de teatru: Nepotrivire (1956), Vecinii (1962), Unde-s marile iubiri?. Cine asteapta flori? (1967), Epoletii invizibili (1969), Iubitul meu fara nume (1969), Podul sau Curierul special (1977), Excursia (1977), Noaptea pe asfalt (1981).
Premiul II la Festivalul Mondial al Tineretului si Studentilor pentru piesa Comoara (1953). Piesa Unde-s marile iubiri? a fost radiodifuzata la Radioteleviziunea franceza (1970).
Abia cu Excursia (1977) si Noaptea pe asfalt (1981) se poate vorbi cu drept cuvint de „dramaturgia" lui Theodor Manescu Cariate de tezism si rezolvari schematice, sablonarde, cu situatii si conflicte detensionate sau fals tensionate, cu personaje artificiale, departe de comicul sau tragicul adevarat si coplesite fie de sentimentalismul moralizator, fie de spiritul dogmatic, cele mai multe din produsele dramatice ale lui Theodor Manescu vadesc un amatorism „cu morga", uneori convingator teoretic, insa irelevant scenic. Radiodifuzarea a fost, in acest caz, un paleativ eficient (Podul. Auzul si vocea. Epoletii invizibili. Iubitul meu fara nume. Unde-s marile iubiri?), suplinind, prin specificul „reprezentarii", multe din lipsurile de ordin tehnic si psihologic ale constructiei. Caracterul de dezbatere dramatica este determinant pentru ambele coordonate (politicul si iubirea) ce compun tematica operei. De o parte, „lupta oamenilor cinstiti impotriva vechilor functionari corupti, care se mai gasesc in aparatul de stat" (Nepotrivire), evolutia „constiintei socialiste" a unui presedinte de GAC (Vecinii), acte de curaj militar, ce sfideaza instinctele fundamentale (Podul), cinstea si eroismul (Epoletii invizibili), elemente din procesul de impunere a socialismului la sat (Rugul) sau insumarea cliseelor ce recompun imaginea „obsedantului deceniu" (Politica).
De cealalta parte, EL si EA, criza de comunicare a cuplului, culpabilizarea reciproca si elucidarea, bovarisme, autoanalize, sionuozitati erotice si evolutii moral-afective (Dragostea noastra moare o data cu noi, Unde-s marile iubiri?. Superbii barbati singuratici?, Cine asteapta flori? etc.) Insa, o data cu Excursia, si mai ales cu Noaptea pe asfalt, saltul calitativ este decisiv. Dezbaterea capata profunzime si amploare, prin situarea la limita a destinelor, prin specularea dramatica a indeciziei sau optiunii tensionate.
Triunghiul familial aflat in fata emigrarii, cu un tata corupt, o mama depersonalizata si un fiu lucid, inselat, hranit cu false iluzii, dar ajuns acuzator (Excursia), un reporter aproape covirsit de inertie, schimbindu-si insa intreaga existenta prin contactul (de blow-up) cu o realitate alienata si chiar criminala (Noaptea pe asfalt) - sint nuclee conflictuale cu un efect sigur, pe care Theodor Manescu le monteaza abil in mecanisme ce transfera, in sfirsit, teza in tema.
OPERA:
Elevii utemisti in lupta pentru insusirea culturii si stiintei. Bucuresti, 1951;
Nepotrivire, piesa intr-un act, in colab. cu Silvia Andreescu, Bucuresti, 1956;
Vecinii, piesa intr-un act, in colab. cu Silvia Andreescu, Bucuresti, 1962;
Unde-s marile iubiri?. Cine asteapta flori?. Bucuresti, 1967;
Epoletii invizibili. Bucuresti, 1969;
Iubitul meu fara nume. Bucuresti, 1969;
Drame si comedii, in colab. cu Silvia Andreescu, Bucuresti, 1972;
Podul sau Curierul special, comedie dramatica intr-un act. Bucuresti, 1977;
Excursia, piesa in doua parti. Bucuresti, 1977;
Noaptea pe asfalt. Bucuresti, 1981;
Politica, teatru comentat. Bucuresti, 1986. |
REFERINTE CRITICE:
C. Paiu. in Cronica, nr. 24, 1971;
Al. Popovici, in Teatrul, nr. 10, 1973;
Margareta Barbuta, in Contemporanul, nr. 42, 1973;
C. Paraschivescu, in Teatrul, nr. 1, 1974;
D. Sararu, in Saptamina, nr. 291, 1976;
I. Lazar, in Romania literara, nr. 7, 29, 1976;
R. Diaconescu, in Ramuri, nr. 2, 1977;
V. Silvestru, in Romania literara, nr. 39, 1978;
I. Lazar, ibidem, nr. 28, 1979;
V. Silvestru, ibidem, nr. 38, 1980;
I. Horea, ibidem. nr. 46, 1980;
M. Ghitulescu, in Steaua, nr. 10, 1983;
idem, O panorama..:, D. Kivu, in Contemporanul, nr. 23, 1986;
idem, in Teatrul, ta. 7-8, 1986;
C. Stanescu, in Romania literara, nr. 10, 1987.
|
