Teodoreanu Velisar biografia
Teodoreanu Velisar opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
VELISAR TEODOREANU Stefana (numele la nastere: Maria Stefana Lupascu), se naste la 17 oct. 1897, Saint-Moritz (Franta) - moare in 30 mai 1995, Bucuresti.
Prozatoare, poeta si traducatoare.
Fiica lui Stefan Lupascu si a Mariei Mazurier, de nationalitate franceza. Sotia lui Ionel Teodoreanu', din .
Invata la Scoala centrala de fete din Bucuresti, sub conducerea matusii sale Maria Barbu Delavrancea. Debut publicistic in revista Bilete de papagal (1929). Debutul editorial are loc in 1939 cu romanul Calendar vechi. Va continua cu alte romane:
Viata cea de toate zilele (1940), Acasa (1947) si Caminul (1971). A mai publicat tablete lirice. Closca cu pui (1943), memorialistica, Ursitul (1970) si versuri, Soapte intru asfintit (1981). A tradus volum din Leonid Andreev, Dostoievski, Romulo Gallegos, Teodoreanu Velisar M. Garsin, Goncearov, Maxim Gorki, D. N. Mamin-Sibiriak, A. Morozov, S. Podiacev, L. N. Tolstoi, Turgheniev si Sigrid Undset.
Colaboreaza la Bilete de papagal. Revista Fundatiilor Regale, Familia. Scrie o proza feminina inclinata spre calofiiie si lirism.
Primele scrieri ale prozatoarei, adunate mai tirziu in volumul Closca cu pui (1943), sint niste tablete lirice avind ca pretexte figuri si fapte din realitate. Romanul Calendar vechi (1939) deschide un drum, precizeaza un stil si fixeaza o tipologie de la care Teodoreanu Velisar T. se va abate prea putin in cartile urmatoare. Valorile fata de care va ramine atasata pina la sfirsit sint cele ale inceputului de secol. Nostalgia vietii patriarhale, a conacelor cu cerdacuri insorite, cu iatacuri confortabile, cu mobile vechi, cu nelipsita „boite a musique" se resimte peste tot. Personajele sint alese, de obicei, dintre femei sau copii. Matusile din Calendar vechi isi petrec diminetile in cerdac, impletind hainute pentru copii, vorbind „de prin gazete", mincind miere cu caimac si pregatindu-se pentru vizitele la mosia vecina. Sint nemultumite ca fetele umbla dupa moda noua, cu pantaloni de cazac, ca la circ, fara voal si palarie, ca joaca tenis si calaresc. Candorile si bucuriile copilariei, pudoarea si delicatetea primelor iubiri fac si ele parte din „cercul fermecat" al vietii la tara. Imaginile sint de feerie, conventional frumoase, alcatuind un decor de carte postala, in mijlocul caruia oamenii par niste figurine de portelan. Impresia de papuserie rezulta si din gesturile nefiresti, de balet, ca si din vorbirea pretioasa, incarcata de poezie, a personajelor. Romanul creeaza un univers artificial, un paradis al vietii patriarhale, indepartat de ritmul prozaic al lumii modeme.
Daca in Calendar vechi descoperim lumea mirifica a copilariei, in cartea urmatoare, Viata cea de toate zilele (1940), Teodoreanu Velisar T. pare sa caute principiile care stau la baza vietii de familie. Copiii sint prezenti totusi, dar atentia nu se indreapta spre copilaria lor, ci spre raporturile dintre ei si parinti. Se observa imediat ca autoarea urmareste o teza, pentru demonstrarea careia mobilizeaza intreaga materie epica a romanului. Personajul principal, Elisabeta Scutaru, este o femeie ajunsa la o virsta dificila, cind nu-si mai gaseste implinirea in mijlocul familiei. Singuratatea ei sporeste pe masura ce sotul se refugiaza in preocuparile lui de istorie, copiii cresc si pleaca de acasa, rudele sint din ce in ce mai neintelegatoare. Un prieten al casei, doctorul Haralambie, ii ofera sprijinul sau, dar personajul si autoarea deopotriva resping aceasta solutie specifica literaturii de consum. Elisabeta Scutaru se va retrage pentru o vreme la via ce o avea in tinutul Bacaului, descoperind aici secretul din care ar putea reface in jurul ei unitatea familiei. Acesta ar fi renuntarea la o fericire „in sensul limitat la persoana ta" si inlocuirea ei cu o fericire „care participa si imbratiseaza pe a celorlalti".
Concluzia personajului coincide pe deplin cu teza autoarei. Trasatura esentiala a acestui roman, ca si a celor care vor urma, este preeminenta sentimentelor, specifica de altfel literaturii feminine in general. Legaturile dintre personaje se realizeaza de obicei pe o baza afectiva - prin iubire, prietenie, mila sau ura - si foarte rar pornind de la conditia lor sociala. Femeile romanului ascund toate cite o drama sentimentala care le marcheaza pentru toata viata: Maia, o prietena a casei, se marita cu un om pe care nu-l iubeste, fiind atrasa in schimb de fratele acestuia; Nora, sora Elisabetei, tainuieste o dragoste nerealizata pentru un medic francez. In romanul Acasa (1947), autoarea, vizibil influentata de medelenism, se reintoarce la lumea copilariei, incercind sa descifreze specificul psihologic al acestei virste. Aceeasi lume a inceputului de secol, intrata in disolutie dupa primul razboi mondial, se regaseste in ultimul roman, Caminul (1971).
Cei doi soti, Iza si Ilies, lenevesc in cerdac ascultind „glasurile copiilor si ciripit de pasari, cite un latrat lenes, un cotcodac victorios de gaina, un cucurigu trufas". Linistea casei este amenintata insa curind, nu numai dinauntru prin plecarea copiilor, ci si din afara prin tensiunea provocata de cel de-al doilea razboi mondial. Dupa descrierea razboiului din 1913 in Calendar vechi, istoria isi face loc pentru a doua oara intr-o proza semnata de Teodoreanu Velisar T. Moartea Izei in finalul romanului este simbolica; o data cu ea se naruie si idealul unei vieti simple si tihnite in atmosfera patriarhala de la tara. Caminul atrage atentia si prin renuntarea la metaforismul uneori excesiv din romanele anterioare. Ursitul (1970) cuprinde amintiri din viata literara interbelica, iar Soapte intru asfintit (1981), versuri pentru copii.
OPERA:
Calendar vechi, roman. Bucuresti, 1939;
Viata cea de toate zilele, roman, Bucuresti, 1940 (ed. II, 1969);
Closca cu pui, tablete, Bucuresti, 1943;
Acasa, roman. Bucuresti, 1947 (ed. II, 1972);
Ursitul, memorialistica. Bucuresti, 1970 (ed. II, 1973);
Caminul, roman, Bucuresti, 1971;
Soapte intru asfintit, poezii, Bucuresti, . Traduceri: Basme populare rusesti, trad. in colab. cu Xenia Stroe, Bucuresti, 1953;
A. Morozov, Oameni in jungla, povestiri, trad. in colab. cu Domnica Curtoglu, Bucuresti, 1954;
I.A. Goncearov, Ohlomov, roman, trad. in colab. cu Tatiana Berindei, Bucuresti, 1955;
D.N. Mamin-Sibiriak, Povesti si povestiri, trad. in colab. cu Maria Roth, Bucuresti, 1955;
L.N. Tolstoi, Hagi-Murad, roman, trad. in colab. cu M. Calmicu, Bucuresti, 1955;
I. S. Turgheniev, Parinti si copii, roman, trad. in colab. cu Magda Rosea, in Opere, III, Bucuresti, 1955;
M. Gorki, Un caz exceptional, trad. in colab. cu Ada Steinberg, Bucuresti, 1956;
S. Podiacev, Nuvele si povestiri, l-II, trad. in colab. cu S. Dan si Irina Andreescu, Bucuresti, 1957;
L. N. Tolstoi, An na Karenina, roman, trad. in colab. cu M. Sevastos si I. Popovici, Bucuresti, 1959;
L. N. Tolstoi, invierea, roman, trad. in colab. cu Ludmila Vidrascu, Bucuresti, 1959;
V.M. Garsin, Patru zile, roman, trad. in colab. cu Xenia Stroe, Bucuresti, 1962;
L. Andreev, Nuvele si povestiri, trad. in colab. cu Isabella Dumbrava, Bucuresti, 1963;
R. Gallegos, Canaima, roman, trad. in colab. cu C. Duhaneanu, Bucuresti, 1966;
Sigrid Undset, Kristin Lavransdatter, roman, trad. in colab. cu A. Budisteanu, Bucuresti, 1967;
L.N. Tolstoi, Sonata Kreutzer, povestiri, trad. in colab. cu C. Petrescu si S. Racevski, Bucuresti, 1971;
I. S. Turgheniev, Prima iubire. Fum, romane, trad. in colab. cu M. Cosma si M. Sevastos, Bucuresti, 1971;
F. M. Dostoievski, Crima si pedeapsa, roman, trad. in colab. cu Isabella Dumbrava, Bucuresti, 1972.
|
REFERINTE CRITICE:
T. Marcu, in Gind romanesc, nr. 7-8, 1939;
M. Alexandru, in Ramuri, nr. 1,1970;
N. Antonescu, in Ramuri, nr. 9, 1970;
I. Potopin, in Magazin, nr. 685, 1970;
Al. Piru, in Romania literara, nr. 22, 1970;
Magda Ursache, in Cronica, nr. 26, 1970;
Eugenia Anton, in Viata Romaneasca, nr. 8, 1971;
G. Gibescu, in Ramuri, nr. 4, 1972;
M. Straje, in Cronica, nr. 36, 1972;
Al. Andriescu, in Convorbiri literare, nr. 11, 1973;
VI. Streinu, Pagini, V;
Ileana Berlogea, in Romania literara, nr. 51, 1981;
Sinziana Pop, in Luceafarul, nr. 13, 1983;
F. Bailesteanu, in Steaua, nr. 3, 1984;
Zoe Dumitrescu-Busulenga, in Romania literara, nr. 42, 1987.
|
