Teodor Dobrin Bobe biografia
Teodor Dobrin Bobe opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
BOBE T. O.
Pseudonimul literar al lui Teodor Dobrin.
Poet.
De asemenea, publicist.
S-a nascut la 13 februarie 1969 in Constanta.
Dupa studiile liceale terminate in 1987 la sectia de filologie-istorie a Liceului Pedagogic din Constanta, a aboslvit in 1995 Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti (sectia limba si literatura romana - limba si literatura latina).
A inceput cursuri de master in teoria literaturii si literatura comparata, fara insa a le finaliza. Este membru fondator al cenaclului "Central" al Facultatii de Litere din Bucuresti (alaturi de Razvan Radulescu, Svetlana Carstean si Cezar Paul-Ba-descu), unde isi desfasoara activitatea literara in perioada 1992 - 1994; intre 1994 - 1998 participa, cu unele intreruperi, la intilnirile cenaclului "Litere" al aceleiasi facultati, condus de poetul Mircea Cartarcscu.
Debuteaza publicistic cu poezie in 1992 in revista "Contrapunct" din Bucuresti.
Debutul editorial are Ioc in 1995 in volumul colectiv Tablou de familie (impreuna cu Sorin Ghergut, Razvan Radulescu, Cezar Paul-Badescuf Mihai Ignat si Svetlana Carstean, Ed. Leka Brancus).
Colaboreaza cu poeme si articole de opinie la revistele: "Litere, Arte & Idei" (suplimentul ziarului "Cotidianul"), "Adevarul literar si artistic", "Luceafarul", "Dilema", "Lumea veche", "Interval", "Litere Noua" si altele.
Primul sau volum volumul de poezie, publicat pe cont propriu, este Bucla (Ed. Univers, 1999). Este prezent in sectiunea antologica a volumului Experimentul literar romanesc postbelic (Ed. Paralela 45, 1998).
Alaturi de colegii sai de debut, este detinatorul premiului pentru cel mai bun volum colectiv al anului 1995, acordat de revista "Tomis" (1996) si al premiului pentru debut in volum de poezie al Editurii Univers (1998). in prezent este editor la "Mediavision", Casa de productie ProTV, Bucuresti. Asupra cartilor autorului au formulat opinii critice: Dan C. Mihailescu - La alt aer, alte diamante ("22", 1995); Ioana Parvulescu - Sase! ("Romania literara", 1995); Vitalie Ciobanu - Simptome ale literaturii noi ("Contrafort", 1996); Dan-Silviu Boerescu - Generatia '90 - aripa tinara (in volum O slabiciune pentru pisici, Ed. Allfa, 1997); Alex. Stefanescu - O parodie a eroismului ("Romania literara", nr. 23/1999); Gheorghe Grigurcu - Vis si delicatese ("Romania literara", nr. 29/2000): Tania Radu ("Litere, Arte & Idei Cotidianul") s.a.
Referinte critice:
"Poemul Bucla, avind in centru un personaj simpatic si straniu («nea Gica, frizeru'»). isi deruleaza secventele intr-o tentativa (usor ironica) de ero-izare a lumii umile, marunte, periferice. Accentele grotesti coexista cu detaliile absurde intr-un decor aparent familiar, de urbe traditionala. E lumea lui Caragiale vazuta de un cititor atent al lui Marquez si de unul inca mai atent (pina la uitarea de sine, uneori, ceea ce nu e neaparat o slabiciune) al lui Cristian Popescu. Ideea monografica, tonul de amenintare tandra - si, bineinteles, talentul - apartin negresit lui T.O. Bobe."
(Mircea Martin, pe coperta IV a voi. Bucla, Ed. Univers, 1999)
"Tanarul autor «recupereaza» printr-o parodiere tandra, comprehensiva diverse stiluri, literare si neliterare, colectioneaza si integreaza in propriile lui texte mostre de subcultura, reproduce pretinsele poeme ale personajului sau, ceea ce inseamna ca face literatura in literatura etc. Dar valoarea sa consta in altceva decat in aceasta competenta tehnica si anume in inventivitate, in capacitatea de a vedea pretutindeni in jur «subiecte» pentru un scriitor."
(Alex. Stefanescu, "Romania literara", nr. 23/1999)
'T.O. Bobe ne propune () o deschidere a realului spre vis () care-l corecteaza precum un factor aparent neutru (). Prin mijlocirea sa, subiectivitatea patrunde cu sfiala, aparent fara a atenta la crusta realului de la suveranitatea caruia, in traditie caragialesca. productia in chestiune se revendica mereu. () Erou suficient de interesant, acest Figaro dimbovitean care e nea Gica este adus in mediul boemei optzeciste. Mod de a indica atit relativitatea simplitatii, a reductiei «omului comun», ale carui ecouri launtrice sint imprevizibile, cit si - din partea opusa - bufoneria junelui scolit, stigmatizat de dezabuzarc, conventie, plictis (). Din suprapunerile visului cu realitatea se incheaga un epos ce depaseste orizontul miticist, cantonat in planul automatismelor de comportament si limbaj."
(Gheorghe Grigurcu, "Romania literara", nr. 29/2000)
|
