Teo Chiriac biografia
Teo Chiriac opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
Chiriac Teo.
Poet.
S-a nascut la 29 mai 1956 in Cosemita (Soroca), Republica Moldova. Este fiul lui Gherasim Chiriac, functionar, si al Valeriei Chiriac (n. Cabatut), taranca.
Este absolvent al Facultatii de Litere (sectia Jurnalistica) a Universitatii de Stat din Chisinau (1979). A frecventat cenaclurile literare "Tinerimea Moldovei" (Chisinau, 1982 - 1986) si "Dialog", organizat de Uniunea Scriitorilor din Moldova (1980 - 1987)
A fost redactor la Radioteleviziunea nationala a Republicii Moldova (1978 - 1985) si redactor sef la Editura Literatura artistica (ulterior Hyperion) din Chisinau (1985 - 1993).
Debuteaza publicistic in 1983 cu grupaje de versuri in revistele "Literatura si Arta", "Tinerimea Moldovei" si "Moldova". Debutul editorial are loc in 1984 in volumul colectiv Dintre sute de catarge (Ed. Literatura Artistica, Chisinau).
Colaboreaza la publicatii din Republica Moldova: "Basarabia", "Literatura si Arta", "Contrafort" si din Romania: "Vatra", "Steaua", "Luceafarul", "Romania libera".
Dupa cartea de debut, a publicat urmatoarele volume de poezie: Lucrare de control (Ed. Literatura Artistica, Chisinau, 1987), Salonul 33 (Ed. Literatura Artistica, Chisinau, 1989), Critica iratiunii pure (Ed. Cartea Romaneasca, 1996).
Este prezent in antologiile: Portret de grup. O alta imagine a poeziei basarabene (Ed. Arc, Chisinau, 1995) si Metafore romanesti din Basaarbia (Ed. Cronica, 1998).
Este prezent de asemenea cu grupaje de versuri in reviste literare si antologii din Germania, Franta, Italia, Iugoslavia, Belgia, Rusia. Este detinatorul premiului pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1996).
In 1998 a participat la Bienala Internationala de Poezie de la Liege.
Lucreaza ca si director artistic la Societatea Culturala "Mihaela S.A."
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova si al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Au formulat opinii critice asupra poeziei autorului: Alex Slefanescu -Aparenta ("Romania literara", 1990); Gheorghe Grigurcu - Trei poeti basarabeni ("Dreptatea", nr. 215/1990); Emilian Galaicu-Paun -Cardiogramele unui poet cerebral ("Vatra", nr. 1/1997); Al. Cistelecan -Un geometru al viziunii ("Cuvintul", nr. 2/1997); Cornel Moraru (prezentare pe coperta IV a volumului Critica iratiunii pure); Arcadie Succvcanu - Masina fictiunii sau Aventurile cunoasterii ("Contrafort", nr. 2-3/1997); Leo Butnaru - intre solutia enigmei si enigma solutiei ("Sud-Est", 1997) s.a..
Referinte critice:
"Spirit prin excelenta cerebral si reflexiv, Teo Chiriac patrunde fara sfieli si false pudori in masinaria intima a imaginarului poetic, sesizind criza acestuia. Imagismul violent, ironia, scatologicul, dar si placerea speculatiei abstracte, de o savoare speciala, se subordoneaza unei ample vibratii metafizice."
(Comei Moraru, prezentare pe coperta IV a voi. Critica iratiunii pure
Ed. Cartea Romaneasca, 1996)
"Odata trecut pe sub arcada mottoului («Am fost un om ce spunea adevarul» - Mihai Eminescu), cititorul va ramine coplesit de anvergura constructiei inaltate de Teo Chiriac pe temelia de neclintit a unui celebru titlu, Kritik der reinen Vernunft, ceea ce nu-l va impiedica sa admire perfectiunea detaliilor, monumentalitatea si miniaturalul facind casa buna in poezia dialecticianului de pe Bac. La o lectura mai atenta observam vina teoretica a autorului nostru: Critica iratiunii pure este conceputa ca un sistem entr'ouvert, pe jumatate cerebral, pe jumatate limfatic, in care ciclurile (de poeme) se succed urmind marele model al Cartii Cartilor (de la Vid matern prin Adam si Eva spre Cunoasterc(a) si spre Apocalipsa de la orele mici.
(Em. Galaicu-Paun, "Vatra", nr. 1/1997)
"Principiul rasturnarii, al reversibilitatii rcaliilor este, de altfel, cel ce domina atit structura viziunii, cit si constructia textelor. Teo Chiriac este un geometru al amindurora, folosind simetriile contrastive nu doar Ia nivel ma-crotextual, ci si la cel infrastructural (). Contrariile se someaza cu rigurozitate, incereind sa se beatifice reciproc, in asa fel incit «ovarele si emisfere cerebrale» sa «indeplineasca» aceleasi functii, dar binomul lor tensionat se degradeaza si starii de gratie ii ia locul «starea de greata». Ceremonia abstractizarii pe care o simuleaza Teo Chiriac nu e decit premisa invocativa a himerei ori, chiar mai putin, doar cadrul de emergenta a unui limbaj de vehemente senzuale folosite intr-o scenografie a anxietatii ce se exaspereaza autoparodiindu-se (). Carte construita, nu doar asamblata. Critica iratiunii pure traieste din surescitarea expresionista transpusa liturgic si dintr-un pantagruelic conceptual ce ritualizeaza o viziune traumatizata. Ea pune limbajul menstrual sub clopotul de sticla al celui abstract, inspirindu-se din provocarea lor reciproca."
(Al. Cistelecan, "Cuvantul", nr. 2/1997) |
