Stelian Gruia biografia
Stelian Gruia opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GRUIA Stelian, se naste la 16 aprilie 1933, comuna Arbore, judetul Suceava.
Prozator si poet.
Provine dintr-o familie de tarani. Liceul Comercial din Suceava (absolvit in 1952); licentiat al Facultatii de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti (1955); bursier al Univ. „Taras Sevcenko" din Kiev, sectia slavistica (1955-l959).
Lector la Facultatea de Lb. Slave a Univ. din Bucuresti.
Debuteaza in ziarul Zori noi din Suceava (1950); debut editorial cu volum Sim-bcita morlilor (1968). A publicat proza scurta (Ciobanul si ciresul salbatic, 1973), versuri (Baladele Arboret, 1977; Nord, 1979) si romane (Calul negru, 1983; Un an, o viata, 1986). Este autorul unui Curs de istoria literaturii ucrainene (1975).
Colaboreaza la Romania literara, Luceafarul, Contemporanuletc. Traduce din poezia ucraineana.
Dupa o intensa activitate publicistica si de traducator (prin care a popularizat literatura romana - Eminescu, Creanga, Minai Be-niuc, Geo Dumitrescu, Geo Bogza - in Ucraina), Stelian Gruia publica trei volume de povestiri si nuvele (Roata, 1964; Simbata mortilor, 1968; Ciobanul si ciresul salbatic, 1973), care cuprind intimplari rurale, evocari din razboiul antihitlerist, relatate intr-o maniera traditionala. Romanele care urmeaza (Calul negru, 1983; Un an, o viata, 1986) contureaza spatiul predilect al prozatorului: reconstituirea imaginii unei umanitati izolate (taranii din satul bucovinean), care incearca sa ramina imuni la prefacerile politice si sociale ale epocii.
E o buna ocazie pentru romancier de a reconstitui traditii ancestrale, ritualuri stravechi din care nu lipsesc elementele pitoresti (inclusiv folosirea cuvintelor populare si a regionalismelor). Pe fondul unei descrieri realiste, apar accente lirice, intarsii parabolice si panouri fantastice, unele personaje (haiducul Onofrei Holbura, Calul negru. Artistul, Varvara) avind evidente functii simbolice. Interesul scriitorului pentru mitosul autohton ii ofera doar partial sansa de a evita imperativele politice si ideologice ale vremii (radicalizarea constiintei revolutionare a unor eroi. imaginea mosierilor hrapareti, cooperativizarea agriculturii etc).
Spatiul rural bucovinean il gasim caligrafiat si in volumele de versuri Baladele Arborei (1977) si Nord (1979), care propun o poezie a obiceiurilor arhaice (descintece, invocatii magice) si a misterelor populare, cu vizibile influente din Eminescu, Esenin si poezia populara. O nota mai personala apare in volumul Nord, unde se face simtita nostalgia satului, obsesia umbrei, a misterului. intr-o vreme in care poetii incearca folosirea unui nou limbaj poetic, Stelian Gruia adopta maniera traditionala:
„Ramin un trubadur de veac plapind
Si comis peste caii albi degind",
dupa cum se autodefineste intr-un distih.
OPERA:
Eminescu in versuri ucrainene, Bucuresti, 1958;
Roata, nuvele, Bucuresti, 1968;
Simbata mortilor, nuvele. Bucuresti, 1968;
Ciobanul si ciresul salbatic, nuvele, Bucuresti, 1973;
Curs de istoria literaturii ucrainene. Partea I (A doua jumatate a secolului XIX), Bucuresti, 1975;
Baladele Arborei, versuri, Bucuresti, 1977;
Nord, versuri. Bucuresti, 1979;
Calul negru, roman, Bucuresti, 1983;
Un an, o viata, roman. Bucuresti, . Traduceri: Dume, cuvint inainte si note de ~, Bucuresti, 1974;
Balada locului. Poezie ucraineana din Romania, Bucuresti, 1975.
|
REFERINTE CRITICE:
Magdalena Popescu, in Gazeta literara, nr. 40, 1968;
P. Dugneanu, in Luceafarul, nr. 5, 1980;
M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 14, 1980;
P. Mareea, in Saptamina, nr. 524, 1980;
Gh. Pitut, in Luceafarul, nr. 24, 1980;
Marian Popa, in Contemporanul, nr. 26, 1980;
M. Iordache, in Convorbiri literare, nr. 9, 1983;
M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 28, 1983.
|
