Stefan Orasanu biografia
Stefan Orasanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ORASANU Stefan, se naste la 7 ian. 1869, Bucuresti - moare in 12 nov. 1903, Bucuresti.
Istoric, critic literar si poet. Fiu de preot, si-a facut studiile elementare, liceale si universitare la Bucuresti.
Licentiat in litere si filosofie (1901), obtine o bursa in Germania pentru a studia istoria moderna si contemporana (1902), dar nu poate beneficia de ea din cauza bolii care, in curind, ii va curma viata. Functionar la Biblioteca Acad. Romane (din 1895), face parte din comitetul de redactie al Convorbirilor literare (din 1900), iar in 1901 il suplineste pe N. Iorga la Catedra de istorie a Univ. din Bucuresti.
A mai colaborat la Economia nationala. Epoca, Liga literara. Literatorul, Noua revista romana, Revista independenta. Revista societatii „Tinerimea romana ", Revista poporului, Romania literara, Romanul literar. A folosit si pseudonimul Polit si Z. Miron. A scris poezie, dar mai ales studii de istorie si istorie literara, cronica dramatica, muzicala si de arta plastica.
Unele dintre aceste studii au aparut si in volum separate (Bibliografia cestiunii Orientului, 1899; Cronicarii moldoveni din secolul al XVJI-lea, 1899; Istoria Romaniei contimporane. Note critice, 1900; Botanica populara. Note critice, 1900; Filosofia lui La Fontaine dupa d. Pompiliu Eliade. Note critice, 1901). A ingrijit, impreuna cu I. Bianu, ed. romaneasca a lucrarii lui A.M. D'Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stari a Moldovei prezentat lui Alexandru Voda Ipsilante la 7787(1902).
Poet aflat la granita dintre parnasianism si simbolism (poeziile sale, semnate Z. Miron, n-au fost niciodata adunate in volum), Stefan Orasanu combina nostalgia si vagul departarilor si necunoscutului cu grija pentru exactitatea prozaica si realizeaza, in cele din urma, un echilibru al starilor sufletesti si a expresiei lor versificate. Ca istoric si istoric literar, compune adevarate recenzii stiintifice, studii ample, in care lucrarea examinata este pusa sub lupa, Stefan Orasanu urmarind cu acribie acuratetea documentarii, logica interna a demersului intelectual, rigoarea demonstratiei, calitatea redactarii.
Opiniile sale, totdeauna severe, dar cumpanite in expresie (exceptie face, poate, doar studiul asupra lui Pompiliu Eliade), sint sustinute prin numeroase contributii documentare si dovedesc o foarte atenta cercetare a celei mai noi bibliografii, romanesti si straine. Critica literara (Reflexii asupra criticii, in Revista poporului, nr. 4-5,1895) trebuie, dupa parerea lui, sa contribuie atit la explicarea operelor, cit si la impunerea unor standarde, a unor norme, in conformitate cu doctrinele literare cele mai cunoscute ale timpului (Taine, Brunetiere); Stefan Orasanu pledeaza pentru o critica multilaterala, care pune la contributie cunoasterea amanuntita a epocii si a biografiei autorului, dar si analiza stilistica si lingvistica, in ceea ce priveste teatrul, el ia in considerare atit calitatile textului dramatic, cit si, mai ales, interpretarea actoriceasca, impunind si aici standarde inalte de apreciere.
Asemeni majoritatii contemporanilor sai, este si el, pe de alta parte, convins ca teatrul are o menire sociala si educativa si de aceea respinge repertoriul frivol sau de calitate artistica indoielnica. A acordat o atentie speciala teatrului istoric, luind in discutie conformitatea viziunii artistului cu realitatea atestata prin documente.
OPERA:
Bibliografia cestiunii Orientului. Bucuresti, 1899;
Cronicarii moldoveni din sec [olul] al XVI l-lea, Bucuresti, 1899;
Istoria Romaniei contimporane. Note critice. Bucuresti, 1900;
Botanica populara. Note critice. Bucuresti, 1900;
Fitosofia lui La Fontaine dupa d. Pompiliu Eliade. Note critice. Bucuresti, 1901.
|
REFERINTE CRITICE:
N. Iorga, in Samanatorul, nr. 47, 1903;
Al. Sadi Ionescu, in Lui Ion Bianu. Amintire, 1916;
N. Iorga, Ist. lit. cont., I, II;
l.E. Toroutiu, Studii si documente literare, VII, 1935;
M. Bucur, Istoriografia
|
