Stefan Bastovoi opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
| Referinte critice: "La Stefan Bastovoi, ca si la ceilalti, ludicul si ironia lasa locul unui patos discret, unei densitati a trairii si, nu Ia urma, unei preeminente a marturisirii. Nostalgiile sobre, sinceritatea, asumarea inocentei (biografice sau textuale), recuperarea unei simplitati originare sint tot atitea modalitati de reumanizare a poeziei si de anulare a primatului materialitatii la care se reducea, in formele ei manierizate, poezia ultimilor ani." (Dorian Branea, postfata la voi. Cartea razboiului. Ed. Marineasa, 1997) "Prima observatie de facut asupra poeziei sale este ca in cazul lui nu par a se aplica criteriile dominante in discutiile despre generatii (optzeci / nouazeci) sau despre virste ale poeziei (modernism / postmodernism), ca si posibilele raportari care vin in minte - sa zicem, Vasko Popa ori Adam Puslojic -indiferent de posibila lor etichetare (mimetism, influenta, simpla coincidenta), incepind de la coperta [la voi. Cartea razboiului] (si ea datorata autorului si foarte apropiata picturilor rupestre), avem de-a face cu o dimensiune / virsta magica a poeziei - imagistica animala, asociata cu uciderea si culoarea, pura, violenta, ne-ar putea vorbi de un primitivism poetic, extrem de rafinat. (-) Caracter magic confirmat, de altfel, si de titlul primei sectiuni a cartii, Zece poeme ale lui Garcia Marquez, in care fabulosul apare firesc din cotidian, ca si la prozatorul invocat ca emblema; trasatura vizibila si in cea de-a doua sectiune. Copiii grasi mor in somn, dominat de un aparent firesc, de o aparenta normalitate ce camufleaza monstruosul. Sordidul si violenta, explicabile, se situeaza la un nivel rezidual, nefiind vizibile in limbaj, mai curind neutru. Senzatia de forta este data de imaginatia vizuala, de firescul cu care ne este oferita viziunea, de regula halucinanta. (Romulus Bucur, in voi. Poeti optzecisti (si nu numai) in anii '90, Ed. Paralela 45, 2000) |
