Sorana Gurian biografia
Sorana Gurian opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GURIAN Sorana, se naste la .
Prozatoare si traducatoare.
Licentiata in Litere la Iasi. Studii la Sorbona.
Citindu-i in ms un roman redactat in vremea studentiei si ramas nepublicat, Octav Botez" da verdictul de „scabros"; ulterior, E. Lovinescu remarca si el accentele senzualitatii nude ale scrierii. isi face intrarea in cenaclul Sburatorul, citind nuvele, bine apreciate de maestru. Debut publicistic in Revista Fundatiilor Regale, cu nuvelele Medalionul s,i Narcoza (1940), incluse ulterior in volum intimplari dintre amurg si noapte (1946).
Autoare a romanului Zilele nu se intorc niciodata (1946). A tradus, singura sau in colab., din A. E. Griboedov, J. B. Priestley, Hans Prager (din acesta din urma in limba franceza).
Nuvelele din volumul Intimplari dintre amurg si noapte (1946) sint impartite in cicluri (Provincia, Dragostea, Visul, Razboiul), care insa nu au acoperire in tematica abordata. in fapt, subiectul predilect - aproape unic - al lor este dragostea, in diverse ipostaze. Eroina din Medalionul, „senzuala si sensibila ca o pisica", savureaza aventura facila cu adevarate delicii. Cenzura morala e mult prea fragila pentru ca ulterioarele remuscari (o bintuie chiar gindul sinuciderii) sa se sustina psihologic. incit strania coincidenta finala - personajul moare intocmai precum in visul suicidar - e un atribut al senzationalului.
In Oportie de inghetata. Sorana Gurian invidiaza cu regrete sumbre fericirea inconstienta a unui cuplu linar. Intre cinci si sapte urmareste jocul nestatornic al geloziei, minciunii, automistificarii, incertitudinii, sperantei si deznadejdii intr-un caz de adulter. Ina, sora indragostita de medic (Ziua de 27), reapare sub alt nume in secventa similara din romanul Zilele nu se intorc niciodata (1946). in cautarea iubirii adevarate, doamna Any, celebra ziarista americana, se iroseste in episoade amoroase intimplatoare, sordide, preschimbind disperarea in cinism (Episod).
Caisii in floare contine sugestia unei despartiri devastatoare. Singura nuvela in care dragostea dobindeste si alte valente decit cele intrinseci este Vila Myosotis, unde se impleteste cu fantasticul terifiant. Tonalitatea uniform mohorita agraveaza monotonia subiectelor si pare, de la un moment, cautata, intretinuta artificial: o lunga lamentatie monocorda, posaca, lipsita de orizont, dar fara sfisiere autentica. Constituind, asa cum se mentioneaza pe pagina finala, primul volum dintr-un ciclu, romanul Zilele nu se intorc nici odata este impartit in patru parti: Vivian, Olga, Ann, Seful. Acestea nu corespund insa continutului, participarea protagonistilor la actiune fiind nediferentiata, egala ca pondere de-a lungul intregii naratiuni.
Ca si in cazul nuvelisticii, materia epica e formata preponderent dintr-o suita de povesti amoroase. Vivian, pictorita cu biografie cosmopolita, si directorul unui spital de tara, supranumit Seful (singurul apelativ cu care e desemnat in roman), traiesc o idila cam romantioasa, intr-un cadru campestru dulceag si trandafiriu, sub privirile mefiente ale lui Ann, fiica adolescenta a doctorului. Intervine Olga Slugariu, punindu-si farmecele de matroana rubensiana in slujba acapararii Sefului, care o ia in casatorie. Vivian se consoleaza in bratele unui ofiter, Roby, esuind intr-un menaj total nepotrivit (si deloc verosimil artisticeste), cu brutarul Edy si in colectia de cuceriri a-moroase a doctorului Peter Johann. Personajele se definesc aproape exclusiv prin cuplu, neavind statut social decit cu numele. Exceptie facincl citeva imprejurari enuntate strict exterior (perpetua criza de timp, participarea la construirea noului spital), faptul ca e medic nu influenteaza nici psihologia, nici destinul Sefului; casatoria cu Olga insa produce in el sensibile mutatii, analizate de autoare cu subtilitate (segmentul poate cel mai viabil al cartii).
Aceeasi remarca e valabila si in cazul lui Vivian, a carei profesiune nu-si pune deloc amprenta asupra evolutiei sale, simpla descriere a citorva tablouri nefiind in masura sa suplineasca problematica specifica a unei indeletniciri artistice. Desi doctorita, Olga nu profeseaza, dupa cum nu manifesta cel mai mic interes fata de activitatile sotului; fiinta prin excelenta domestica, are drept unica aspiratie stapinirea absoluta asupra imperiului casnic. Pina si adolescenta lui Ann - atit de independenta, de salbatica in trairea impetuoasa a copilariei - va fi marcata mai decisi v de tribulatiile sentimentale ale adultilor din preajma decit de insesi experientele personale: schimbarea de mediu, dezradacinarea (familia se muta la oras), atmosfera scolara. Romanul ei e mai degraba reflexul vietii intime a doctorului. Nici propria boala (tuberculoza osoasa) si infirmitate Ann nu si-o traieste cu aceeasi acuitate cu care resimte gelozia, frustrarea, sentimentul de a-bandon provocate de „tradarea" tatalui sau, incit autoarea rateaza un virtual important roman al bolii (suferintei lui Ann i se adauga moartea Sefului, doborit de un cancer), care ar fi putut-o situa - macar ca problematica - in proximitatea lui M. Blecher sau a Hortensiei Papadat-Bengescu.
OPERA:
Intimplari dintre amurg si noapte, nuvele, Bucuresti, 1946;
Zilele nu se intorc niciodata, roman, Bucuresti, . Traduceri: A. S. Griboedov, Prea multa minte strica, in colab. cu Z. Stancu, Bucuresti, 1945: J- B. Priestley, Lumina dragostei. Bucuresti, 1945;
H. Prager, L'hopital des mers froides, traduit de l'allemand par ~, Verviers, Bel-gique, f.a.
|
REFERINTE CRITICE:
E. Lovinescu, Aquaforte. 1941;
N. Papatanasiu, in Drapelul, nr. 318, 1946;
O. C, in Revista Fundatiilor Regale, nr. 2, 1946;
Al. Piru, Panorama ;
VI. Streinu, Pagini, II;
Perpessicius. Opere, XI, 1980.
|
