Simion Florea Marian biografia
Simion Florea Marian opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MARIAN Simion Florea, se naste la 1 sept. 1847, comuna Ilisesti, judetul Suceava - moare in 11 apr. 1907, Suceava.
Folclorist si etnograf.
Fiul lui Grigori Marian sau Florea, acelasi cu Grigore Marian Flore, de origine transilvaneana, taran, ajutor de primar in Ilisesti, si al Ruxandei (n. Stanovici), din Udesti. Simion Florea Marian urmeaza scoala primara la Ilisesti si Suceava (1859-l862).
Studii secundare, cu intreruperi, la Suceava, Nasaud, ulterior si la Beius (1862-l871), unde isi ia bacalaureatul (1871).
Debuteaza in revista Familia cu art. Datinile poporului roman.
O nunta la Ilisesti in Bucovina (1866), iar in volum cu Poezii poporale din Bucovina (1869). Colaboreaza la revista Familia cu poezii orig. in maniera folclorica, Ostasiul roman (1870) si Romanca (1871).
Studii superioare la Facultatea de Teologie din Cernauti (187l-l875). in 1874, revista Convorbiri literare ii publica un grupaj de „sapte scurte poezii, in majoritate de factura versurilor de pe un album particular" (I.C Chitimia), iar in 1876 poezia De privesc, de aceeasi factura. Din 1876, este preot la Poiana Stampei, Voloca si apoi Siret, unde functioneaza, din 1879, si ca prof. Membru al Acad. Romane (1881).
Publica, in Aurora romana, Vasile Cirlanariul, amintire din copilarie (1881), scrisa sub influenta Amintirilor lui Creanga.
Din 1883, este invatator si apoi prof. la Gimnaziul din Suceava. Paralel cu activitatea de folclorist, publica Citeva inscriptiuni si documente din Bucovina (1884-l885), monografia Biserica de la Parhauti (1887), precum si o contributie la vechea iconografie, Portretul lui Miron Costin, mare logofat si cronicar al Moldovei (1900), toate in Analele Academiei Romane. Separat, apar lucrarile Sintul Ion cel Nou de la Suceava (1895) si Inscriptiuni de pe manuscripte si carti vechi din Bucovina (1900). Editeaza Condica manastirii Voronetul (1900) si Condica manastirii Solea (1902) ale lui Vartolomeu Mazareanu. Colaboreaza la zeci de publicatii romanesti si conduce, cu T.V. Stefanelli, Revista politica (1886-l891). Premiul Acad. Romane „Nasturel Herescu" (1884) pentru Ornitologia populara romana (1883). Autor, cu totul sporadic, de poezii orig., ce denota usurinta in versificare, nu insa autentica vocatie poetica, al unor „amintiri din copilarie" si prelucrari de snoave, precum si al citorva lucrari de istorie si istorie literara veche, Simion Florea Marian ramine, intii de toate, un cercetator avizat al culturii populare, a carui opera, monument de munca si de rabdare, a contribuit la impunerea etnografiei si folcloristicii romanesti ca discipline stiintifice de sine statatoare.
Pasionat, inca din scoala, de culegerea si valorificarea folclorului, pina intr-atita incit si-a neglijat cu totul invatatura, Simion Florea Marian isi incepe activitatea sub influenta curentului romantic din folcloristica romaneasca. Semnele unei atare apartenente, cu serioase inriuriri din partea lui V. Alecsandri si At. Simion Florea Marian Marienescu, se recunosc de indata inca in volumul sau de debut. Poezii poporale din Bucovina (1869). Ca si alti folcloristi ai epocii, isi indreapta atentia, cu predilectie, catre poezia populara, balada in cazul de fata, in publicarea careia si-a ingaduit anumite modificari, marturisite prin chiar subtitlul colectiei. Balade culese si corese, identic cu acela al volumului, din 1859, al lui At. Simion Florea Marian Marienescu. Urmind exemplul lui Alecsandri, Simion Florea Marian include, intre balade, versificarea proprie (Todirel si Marioara) a unui basm popular, pe motiv ca, desi „lucrata" de el, „si aceasta este de un feliu cu baladele poporale". Frecvent in folcloristica timpului, procedeul ajustarii versului popular este mentinut si in viitoarele volume, intre care cel de balade. Poezii poporale romane (1873), si ele „adunate si intocmite", titlu identic acum cu acela al editiei din 1866 a colectiei lui V. Alecsandri.
Un tratament similar este aplicat si textelor lirice din al doilea volum al colectii'. (1875), chiar daca imixtiunea folcloristului este, cum s-a stabilit, mai redusa de data aceasta. in orice caz, parte dintre interventii, de care Simion Florea Marian nici nu era constient, pot fi puse pe seama colaboratorilor sai, aflati ei insisi sub influenta lui Alecsandri si Marienescu. Limitate exclusiv la teritoriul Bucovinei, volumele de inceput ale lui Simion Florea Marian realizau o imagine cuprinzatoare a poeziei populare din aceasta bogata zona folclorica romaneasca, mai important fiind volumul de balade, considerat drept cea mai bogata colectie „din Moldova de Sus, posibila intr-o vreme cii j specia nu decazuse intr-atita in amurg" (Ov. Barlea). Concomitent, culegerile scoteau la iveala si citeva aspecte ale metodologiei folcloristului, respectiv mentionarea, cu note in prefata, a colaboratorilor sai, in majoritate elevi, colegi de scoala ai lui Simion Florea Marian, pe alocuri si de alte profesii (.juristi", „cantor bisericesc", „ostean"), a informatorilor si a localitatilor culegerii, precum si a variantelor cunoscute.
Tributar inca lui Alecsandri si Marienescu, Simion Florea Marian se dovedeste receptiv la innoiri, mai cu seama in prefata volumului din 1873, cind ii incunostinta pe cititori de a sa „sacra datorinta", pe care se straduia s-o implineasca „cu cea mai mare scrupulozitate", de a publica baladele „asa precum le-am auzit [], fara sa schimb vestmintul lor original", exigenta metodologica formulata si mai tirziu. In tentativa sa de a se emancipa de sub tutela vechilor influente, Simion Florea Marian intra acum in orbita directiei stiintifice din folcloristica romaneasca, reprezentata de B.P. Hasdeu si scoala sa. Sub imperiul noilor inriuriri, petrecute prin 1870, cind Simion Florea Marian si-a inceput colaborarea la publicatiile lui Hasdeu, focloristul depaseste cadrul zonal al mai vechilor culegeri, aspirind la extinderea, pe orizontala, a investigatiilor sale de teren, care vor acoperi, in cele din urma, intregul teritoriu romanesc. Ca elev la Nasaud si Beius, se interesa de folclorul transilvanean, dupa cum o atesta culegerile sale manuscrise, cit si volumul Poezii poporale despre Avram Iancu (1900), cea dintii colectie de acest fel din folcloristica romaneasca. Gratie aceleiasi influente a lui Hasdeu, care preconizase o abordare sistematica a intregului domeniu al culturii populare, Simion Florea Marian se orienteaza acum spre alte genuri si specii folclorice, mai putin cercetate pina la acea data. Concomitent, Simion Florea Marian elabora un plan de valorificare, intr-un corpus de 26 de tomuri, a intregului material folcloric si etnografic romanesc, pentru a carui realizare cerea ajutorul lui Hasdeu.
Planul va fi dus la indeplinire, in mare masura, in cea de a doua etapa a activitatii lui Simion Florea Marian, dupa alegerea sa la Academie, in urma propunerii lui Hasdeu, care-l considera, in epoca, „singurul etnograf roman". De acum inainte, Simion Florea Marian va da la iveala volumele sale de descintece (Desctntece poporane romane, 1886; Vraji, farmece si desfaceri, 1893), cele dintii colectii din folcloristica romaneasca; de snoave (Satire poporane romane, 1893), legende (Traditii poporane romane din Bucovina, 1895; Legendele Maicii Domnului, 1904) si povesti (Rasplata. Povesti din Bucovina, 1897), dar mai ales marile sale sinteze dedicate obiceiurilor din ciclul familial (Nunta la romani, 1890; Nasterea la romani, 1892; inmormintarea la romani, 1892) si calendaristic (Sarbatorile la romani, I-UI, 1898-l901), industriei populare (Chromatica poporului roman, 1882), zoologiei populare (Ornitologia poporana romana, I-II, 1883; Insectele in limba, credintele si obiceiurile romanilor, 1903), urmind sa le adauge o etnobotanica si o Mitologie daco-romana, valorificate partial prin periodice sau ramase in manuscris, ca, de altfel, si alte lucrari. In realizarea unei opere atit de impresionante, s-a bucurat de sprijinul Academiei, al carturarilor satesti, mereu mobilizati prin apeluri, indemnuri sau premii, precum si al colegilor de breasla, unii fiind nume de prestigiu in folcloristica romaneasca. Culegerilor proprii sau prin intermediari, le adauga, intr-un laudabil efort de concentrare a informatiei, tot ceea ce a gasit prin colectii sau publicatii periodice, cercetate aproape exhaustiv, uneori si din manuscrise inedite, astfel ca lucrarile lui Simion Florea Marian sint reprezentative pentru intreg teritoriul romanesc. Apartenenta sa la scoala lui Hasdeu a insemnat, implicit, si o imbunatatire a metodologiei lui M„ chiar daca uneori se mai simte inca influenta vechiului curent, mai cu seama in publicarea legendelor si a povestilor sale, precum si in interpretarea, cu totul sporadica acum, in spirit latinist a unor obiceiuri de nunta.
Constient de fenomenul circulatiei folclorice prin variante, Simion Florea Marian culege, dupa o vreme, aceeasi balada de la unul si acelasi informator (experiment repetat si la descintece), cu scopul de a pune in evidenta variabilitatea folclorica, procesul insusi al formarii variantelor.
La descintece, socotite a fi „unul din izvoarele importante si pretioase pentru istoria si limba poporului nostru", noteaza, pe linga obisnuitele detalii tehnice ale culegerii, bogate informatii de medicina populara, practicile insotitoare ale descintecului, pe alocuri chiar si gestica informatoarei etc. Partea cea mai impunatoare si mai rezistenta a operei lui Simion Florea Marian, vadind influenta determinanta a lui Hasdeu, o constituie insa, cu lot caracterul lor descriptiv si pe alocuri lacunar, marile sale monografii, inca neegalate, dedicate obiceiurilor familiale si calendaristice. De altminteri, maniera proprie lui Ml., de a prezenta obiceiurile in ambianta lor etnografica, cu stabilirea, pe cit i-a fost posibil, a ariei de raspindire si a functionalitatii lor in structura complexa a ceremonialului, si cu adaugarea bogatelor materiale folclorice aferente, a lasat urme adinci in activitatea unor folcloristi si etnografi de pina la aparitia orientarii sociologice moderne, initiata de O. Densusianu si continuata de scoala monografica a lui D. Gusti.
OPERA:
Poezii poporale din Bucovina. Balade romane culese si corese. Botosani, 1869;
Poezii poporale romanesti, I-II, Cernauti, 1873-l875;
Traditiuni poporale romane. Sibiu, 1878;
Chromatica poporului roman. Discurs de receptie, Bucuresti, 1882 (extras);
Ornitologia poporana romana, I-II, Cernauti, 1883;
Desctntece poporane romane. Suceava, 1886;
Tolpa si Stefan-Voda, Brasov, 1886;
Barnusca. Istorie populara. Brasov, 1887;
Biserica din Parnauti in Bucovina, Bucuresti, 1887;
Nunta la romani. Studiu istorico-etnografic comparativ. Bucuresti, 1890;
inmormintarea la romani. Studiu etnografic. Bucuresti, 1892;
Nasterea Ia romani. Studiu etnografic. Bucuresti, 1892;
Die Rumanen, Viena, 1893 (in colab. cu Dr. Johann Sbiera;
extras);
Satire poporane romane. Bucuresti, 1893;
Vraji, farmece si desfaceri, Bucuresu, 1893;
Pasarile noastre si legendele lor. Bucuresti, 1895;
Sfintul Ion cel Nou de la Suceava. Schita istorica, Bucuresti, 1895;
Traditii poporane romane din Bucovina, Bucuresti, 1895;
Rasplata. Povesti din Bucovina, Suceava, 1897;
Sarbatorile la romani. Studiu emografic, I. Cirnilegile, Bucuresti, 1898;
II. Paresimile, Bucuresti, 1899;
III. Cincizecimea, Bucuresu, 1901;
Condica manastirii Voronetul, Suceava, 1900;
Inscriptiuni de pe manuscripte si carti vechi din Bucovina, partea I, Suceava, 1900;
Poezii poporale despre Avram Iancu, Suceava, 1900;
Portretul lui Miron Costin, mare logofat si cronicar al Moldovei, Bucuresti, 1900 (extras);
Cronica manastirii Solea, Suceava, 1902;
Insectele in limba, credintele si obiceiurile romanilor. Studiu folcloristic. Bucuresti, 1903;
Legendele Maicii Domnului. Studiu folcloristic. Bucuresti, 1904;
Hore si chiuituri din Bucovina, Bucuresti, 1910;
Legendele cioclrliei, Bucuresti, 1923;
Legendele rlndunicii. Bucuresti, 1923;
Scrisori catre Artur Gorovei, ed. ingrijita si introducere de Maria Luiza Ungureanu, Bucuresti, 1970;
Legendele pasarilor noastre, [Bucuresti], 1971;
Basme din Tara de Sus, ed. ingrijita de M. Carausu si P. Leu, lasi, 1975;
Legendele pasarilor, ed. ingrijita de M. Carausu si O. Tofan, lasi, 1975;
Basme populare romanesti, I, ed. ingrijita si pref. de P. Leu, Bucuresti, 1986. |
REFERINTE CRITICE:
B.P. Hasdeu, in Analele Academiei'Romane, tom. X, 1887-l888;
G. Bogdan-Duica, in Convorbiri literare, nr. 8, 1900;
T.T. Burada, in Junimea literara, nr. 6-7, 1907;
D. Dan, in Junimea literara, nr. 6-7,1907;
N. Iorga, in Junimea literara, nr. 6-7, 1907;
Dr. C. I. lstrati, in Junimea literara, nr. 6-7, 1907;
Dr. Ioan Urban Jamfik, in Junimea literara, nr. 6-7, 1907;
M. Lupescu, in Junimea literara, nr. 6-7,1907;
L. FI. Marian, in Junimea literara, nr. 6-7, 1907;
At. M. Marienescu, in Junimea literara, nr. 6-7, 1907;
C. Morariu, in Junimea literara, nr. 6-7, 1907;
I.C. Negruzzi, in Ju-.imea literara, nr. 6-7, 1907;
Elena Niculita-Voronca, in Junimea literarii, nr. 6-7, 1907;
I.I. Nistor, in Junimea literara, nr. 6-7, 1907;
S. Puscariu, in Junimea literara, nr. 6-7, 1907;
A.D. Xenopol, in Junimea literara, nr. 6-7, 1907;
L. Marian, in Sezatoarea, nr. l-2, 1907;
P. Nicanor, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1907;
D. Furtuna, in Ion Creanga, nr. 1l-l2, 1919;
II. Chendi, Foiletoane, 1925;
C. Loghin, Istoria literaturii romane din Bucovina (1775-l918), 1926;
L. Morariu, in Fat-Frumos, nr. 1,1926;
L. Bodnarescu, in Fat-Frumos, nr. 3-4, 1932;
A. Gorovei, in Fat-Frumos, nr. 5-6, 1932;
D. Florea-Rariste, in Arhiva, nr. l-2, 1940;
D. Florea-Rariste, in Analele stiintifice ale Universitatii din Iasi, tom. IV, 1953;
Ov. Barlea, in Revista de folclor, nr. 3, 1957;
M. Boca, in Mitropolia Moldovei, nr. 3-4, 1957;
D. Florea-Rariste, in Steaua, nr. 4, 1957;
N. Jula. in Revista de folclor, nr. 3, 1958;
A. Fochi, N.A. Mironescu, in Revista de folclor, nr. l-2, 1960;
N. Iorga, Oameni cari a fost, I, 1967;
N. Jula. in Luceafarul, nr. 24, 1967;
Florica Carausu, S. Carausu, in Lucrari stiintifice, voi II, 1968;
I.C. Chitimia, Folcloristi si folcloristica romaneasca, 1968;
Gh. Vrabie, Folcloristica romana, 1968;
V. Constantinescu, in Mitropolia Ardealului, nr. 9-l0, 1972;
I. Vladutiu, Etnografia romaneasca, 1973;
Ov. Barlea, Istoria folcloristicii romanesti, 1974;
R. Vulcanescu, Gh. Vrabie, Etnologia. Folcloristica, 1975;
M. Carausu, in Anuarul Muzeului judetean Suceava, voi. IV, 1977;
. Datcu, in Manuscriptum, nr. 4, 1977;
V. Ene, Folcloristi romani, 1977;
Tr. Filip, in Omagiu lui losif Constantin Dragan, I, [1977];
V. Andrucovici, in Anuarul Muzeului judetean Suceava, voi. V, 1978;
I. Datcu, Sabina C. Stroescu, Dictionarul folcloristilor, I, 1979;
Al. Dobre, in Revista de etnografie si folclor, nr. 2, 1979;
M. Fotea, Simion Florea Marian, folclorist si etnograf, 1987;
Brindusa Steiciuc, in Revista de etnografie si folclor, nr. 3, 1988;
P. Leu, ibidem, nr. 2, 1989.
|
