Sergiu Filerot biografia
Sergiu Filerot opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
FILEROT Sergiu (pseudonimul lui Gheorghe Nicu-lescu), se naste la 3 febr. 1921, Craiova - moare in 24 sept. 1989, Bucuresti.
Poet.
Fiul lui Vasile Nicules-cu, functionar, si al Mariei (n. Baldovin).
Liceul „Minai Viteazul" din Bucuresti (absolvit in 1939).
Debuteaza in Jurnalul literar al lui G. Calinescu (1939), sub pseudonimul Nicolae Veghe; debut editorial cu volum de versuri Incrus-tari in gind(1941). Membru al gruparii Albatros, colaborator, alaturi de Geo Dumitrescu, Marin Preda. St. Popescu s.a. la placheta colectiva Sirma ghimpata, interzisa de cenzura antonesciana (1942). infiinteaza Editura Alfa (1942); tipareste volum de poeme Om (1942) si cel de poeme in proza Libere (1942), interzise de cenzura pentru continutul lor.
Trimis in fata Curtii Martiale din Bucuresti sub acuzatia de defetism, risca pedeapsa cu moartea; cu ajutorul unor intelectuali antifascisti (dr. Bagdasar, avocatul Avram Bunaciu), pedeapsa ii e comutata in zece ani de inchisoare; eliberat la 23 August .
Colaboreaza la Victoria, Universul literar. Tribuna tineretului, Tineretea, Revista Fundatiilor Regale, Orizont, Revista muncii. Lupta tineretului. Lumea, Libertatea, Viitorul social, Flacara Moinestiului. Secretar de redactie la Lupta tineretului, Tinarul muncitor, Scinteia tineretului.
Flacara Moinestiului. In 1958 se retrage din publicistica; functionar la intreprinderea de Constructii-Montaj Bucuresti, pina la pensionare (1973). Poezia lui, violenta, protestatara, este marcata tematic si stilistic de apartenenta la o generatie lirica: cea a tinerilor nonconformisti din anii celui de-al doilea razboi mondial. Readus in actualitatea literara de volum Vitrina secol XX (1982) si Reinmiri (1985).
Poemele lui Sergiu Filerot (Incrustati in gind, 1941; Libere, 1942; reeditate in Vitrina secol XX, 1982) uzeaza de o retorica a discursivitatii; modul lor liric e adresarea. Discursul revoltat, violent, direct, nu e lipsit de teatralitate. E afisat, de pilda,un „risepocal, sardonic".
Fondul poemelor ramine patetic, ca si tendinta permanenta de demistificare, de distrugere a cliseului. Tentatia de stabilire a unei comunicari si cea de distantare, de instituire in suprema instanta morala coexista: ele se traduc stilistic prin forma paradoxala a unui text foarte direct, formulat cel mai adesea ca o interpretare („Tu, cel de colo, cu numele Om si ochii reci", „Tu, / Omule prost"), dar de o incarcatura neologistica extrema (terestritate, atavic, androgin, veros, energumen, cenotaf, abstruz, fetid, sardonic, taumaturg, limitrof, congener), ca si cind poemul s-ar oferi si s-ar refuza in acelasi timp, tinzind sa se ridice deasupra obiectului si lectorului sau. Temele democratice si antirazboinice se manifesta mai ales prin refuz, prin sarcastice forme ale negarii; acumulari de determinanti au rolul de a prelungi actiunea distructiva a limbajului:
„Iata Omul, vertical zoologic exemplar
Energumen vorbaret cu machiaj circular
cu continut caudal si cefalic vid,
strapungeri vizuale intr-un cod arid". |
Emfaza e o componenta a atitudinii lirice a lui Sergiu Filerot; totusi artificiul - formele retorice, afectarea, majusculele, chiar acumularea digresiva -este deseori excesiv. Obsesia razboiului, a dezumanizarii, a singelui si a sirmei ghimpate, accentele protestatare, metaforele marionetelor, ale scamatorului, ale jucariilor de plumb, ale corbilor constnuiesc universul unei poezii angajate in actualitate, al carei limbaj pare sa incerce a realiza concomitent comunicarea si disimularea. Reintilniri (1985) aduna sub forma unor memorii neatragatoare literar o suma de informatii despre generatia revistei A Ibatros (in Anexele cartii este reprodus ultimul numar, ramas in spalturi, al efemerei publicatii).
OPERA:
incrustari in gind, poeme, Bucuresti, 1941;
Libere, poeme in proza. Bucuresti, 1942: Om, poeme, Bucuresti, 1942;
Vitrina secol XX, Bucuresti, 1982;
Reintilniri, Bucuresti, 1985. |
REFERINTE CRITICE:
E. Manu, in Contemporanul, nr. 8, 1983: M. Papahagi. in Tribuna, nr. 39, 1985;
E. Simion, in Romania literara, nr. 51, 1985;
Al. George, in Viata Romaneasca, nr. 12, 1985.
|
