Sebastian Reichmann opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
| Referinte critice: "in 1969, un debut semnificativ mi se pare a-l constitui culegerea de versuri a lui Sebastian Reichmann, intitulata Geraldine. Trecut si el, cu nu mai putin succes, prin scoala suprarealismului, acest tinar poet e preocupat insa pina la obsesie de puterile (si de sensul puterilor) pe care i le ofera cuvintul (ca atare sau in utilizarea lui poetica). Sub o foarte aparenta incifrare topica ori dezorganizare imagistica, preocuparea sa tinde chiar si mai departe, la descifrarea stucturilor obiective si subiective ale lumii. () Desigur, toate ideile artei poetice a lui Sebastian Reichmann sint departe de a fi noi si originale. Trairea lor este insa autentica si personala; obsesia autorului de a le integra lirismului sau, vrednica de luat in seama." (Ion Negoitescu, "Tomis", nr. 3/1970) "[Sebastian Reichmann] a evoluat, poetic vorbind, intr-un mod care ilustreaza atit importanta debutului suprarealist, cit si consecintele translatiei catre noi contexte lingvistice si culturale. in Geraldine ii dedica un poem lui Gellu Naum si se declara de la bun inceput, de pe prima pagina, un partizan al «deconstruirii» (cu un termen care a facut voga mai tirziu) formulelor artistice clasicizate (.)• Cartea a doua. Acceptarea initiala (1970), aseza maniera in tipare mai calme (). Apareau si «poemele in proza», formula care avea sa predomine, peste mai bine de un deceniu, in primul sau volum scris in frantuzeste. Pour un complot mystique (1981), unde e evidenta resituarea intr-un context de referinte dintre care nu pot fi omisi Rimbaud, Lautreamont, Saint-John Perse. Pentru ca in Audience captive (1988) sa devina vizibila revenirea spre concretetea senzoriala de alta-data, sub impactul - poate ciudat, poate neasteptat - al civilizatiei americane, frecvent citate. Vasazica, Sebastien (fostul Sebastian) Reichmann se redescoperea ca surrealist «adevarat» calatorind peste Ocean!" (Ion Bogdan Lefter, "Contrapunct", nr. 12/apr. 1992) ".. .ma fascineaza experienta ta poetica, experienta unica a unui mare poet care esti tu, nascut la Galati si venit sa ma caute - cind trebuia sa ne intilnim -pe strada Galati, unde locuiam in anii aceia. Experienta unica a unui poet care si-a inceput opera poetica pe lama de brici a unei pozitii dintre cele mai inaintate ale poeziei romanesti, folosind un limbaj totdeauna luxuriant, flexibil, extraordinar de agresiv si de generos in acelasi timp; experienta unica a unui poet care s-a continuat pe virful de lance al poeziei franceze si apoi pe cimpiile minunate ale poeziei americane de ultima ora - experienta unica a unui poet unic, in continua schimbare si totdeauna acelasi, pe care-mi place sa-l numesc «Contele Sebastian»." (Gellu Naum, prefata voi. Audienta captiva, Ed. Eminescu, 1999) "Poate ca principala caracteristica a poeziei lui Sebastian Reichmann, in orice limba ar fi scrisa, indiferent ca se apropie mai mult sau mai putin de vreo doctrina literara, este aceea ca e vie si incitanta, neprestabilindu-si tipare si corectindu-si din mers excesele si maniile prin excese si manii luate din alt punct cardinal. Vizuala, imagistica, enumerativa (), ludica si ironica atit cit e nevoie ca sa-si protejeze articulatiile de scleroza morgii si snobismului (), diversa si paradoxala ca Natura si Visul, dar coerenta la un nivel superior (), auto-regenerativa prin forta sintagmelor polisemicc (), de un lirism continut, aspru, necalofil, trimitind direct la esente (), de drept implicata in istorie prin nebunia verbului evadat, insurgent, blasfemator (), opera lui Sebastian Reichmann () credem ca se va impune ca una din principalele componente ale modernismului contemporan." (Constantin Abaluta, postfata voi. Audienta captiva, Ed. Eminescu, 1999) "Sinteza - dintre o suprarealitate centrata pe limbaj si luciditatea unui om in miscare prin lumi reale, prin timpuri reale - este deopotriva precisa si frapanta. Aceasta sinteza il pregateste pentru lucrul de care noul secol - ca si cel vechi - are atita nevoie: abilitatea de a vedea ce se afla in fata noastra, dar si ce se ascunde acolo unde aparentele nu-si mai sint suficiente lor insesi." (Jerome Rothenberg, prefata voi. Sweeper at His Door, Duration Press, 2000) "Faptul ca Sebastian Reichmann a scris si in romaneste si in franceza, si la Bucuresti, in anii regimului totalitar, si in Franta, apoi, il situeaza intr-o pozitie care devine semnificativa ()• Sigur, el are o pozitie oarecum speciala, pentru ca este dintre poetii generatiei lui (o generatie intermediara cumva intre a mea si a optzecistilor) printre putinii care fac poezie suprarealista. El este un suprarealist bine-temperat. () Poeme ca ale lui Sebastian Reichmann pot fi citite in doua feluri sau in trei feluri, dupa cum te opresti intr-un anume loc, legi cuvintele sau dai sa se inteleaga ca se leaga intr-un anume fel si pe urma poti sa citesti legindu-le altfel. Aici este, daca vreti, exprimarea topica a libertatii textului suprarealist." (Nicolae Manolescu, "Observator cultural", nr. 85/oct. 2001) |
