Sasa Pana biografia
Sasa Pana opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PANA Sasa (pseudonimul lui Alexandru Binder), se naste la 8/21 aug. 1902, Bucuresti - moare in 22 aug. 1981, Bucuresti.
Poet si prozator. Fiul medicului Alexandru Binder si al Stelei (n. Iancovici). Absolvent al Facultatii de Medicina si Chirurgie din Bucuresti, medic militar.
Debut in ziarul Luptatorul (nov. 1921).
Debut scriitoricesc in Rampa (aug. 1922), cu parodia antiromantica Poveste banala
Alte colab.: Facla, Bilete de papagal. Adevarul literar si artistic. Vremea, Cuvlntul liber. Meridian, Azi, Adam, Clopotul, Lumea, Revista Fundatiilor Regale, Flacara, Contemporanul, Viata Romaneasca, Gazeta literara, Steaua, Romania literara etc.
Fondator si redactor-sef al revista Unu (1928-l932), animator al primei miscari de avangarda de orientare suprarealista din Romania (sustinuta si ca editor, prin editura „unu"). A condus si revista Orizont (1944-l948) si Educatia artistica (1948-l952). Membru al primului colegiu redactional in legalitate al ziarului Scinteia.
Dupa debutul editorial, cu o poezie sentimentala, sub semn bacovian, din Rabojul unui muritor (1925), „prozopoemele" din Diagrame (1930), Echinox arbitrar (1931), Viata romantata a lui Dumnezeu (1932) atesta deschiderea (relativ moderata) catre „scrierea automata" suprarealisa. Poezia propriu-zisa (Cuvlntul talisman, 1933; Calatorie cu funicularul, 1934; Iarba fiarelor, 1937; Vladimir, 1938; Muntii, noaptea, nelinistea, 1940) dezvaluie, in ciuda radicalismului programatic, un fond mai degraa sentimentalelegiac, inclinatia spre reverie. Eseurile si articolele din Sadismul adevarului (1936) popularizeaza principalele directii ale miscarii europene de avangarda. Sub nivelul acestei prime etape a creatiei se situeaza scrierile (proza, „teatru mic", versuri), compozite ca tematica si stil, de dupa 1944, tributare tezismului proletcultist. Un masiv volum de memorii - Nascut in '02 (1973) - are ca obiect esential epoca militantismului avangardist. Sasa Pana a fost, de asemenea, intiiul editor al scrierilor lui Urmuz (1930), al „primelor poeme" ale lui Tristan Tzara (1934).
Spre deosebire de confratii de generatie, trecuti, in majoritatea lor, prin toate experientele avangardei romanesti, Sasa Pana a fost promotorul unei singure orientari -suprarealismul, aflat intr-o faza incipienta, de tranzitie dinspre „integralismul" precedent. Din doctrina lui A. Breton, el preia, in linii mari, metoda „dicteului automat", vorbind despre impacarea visului cu realitatea intr-o stare de semitrezie, „vis lucid", „somn treaz", si vazind in poet un „secretar al inconstientului". intr-un stil patetic, dar fara intensitatea unui llarie Voronca, Sasa Pana invoca visul ca pe „singura realitate pe care nimeni nu ne-o poate fura", convins, ca romanticii, ca „numai in cupa nesfirsita a visului incape TOTUL". Poezia va exploata, asadar, analogiile universale, prin libera asociere a imaginilor („Fiecare cuvint ridica un alt pavilion"), limitata, in genere, la registrul feericului. Starile de angoasa, sentimentul alienarii si al rupturii sint corectate intr-o viziune pusa sub semnul „halucinatiei binefacatoare" si al „brizei reveriei", mai degraba decit sub acela al „energiei incendiului retinut in cuvinte". „Pro-zopoemele" se constituie astfel ca suite caleidoscopice de imagini desfasurate in voia unui hazard nu lipsit de control, vizind construirea de panorame ale unei luni de imponderabile si transparente, apropiata oarecum de universul miniatural arghezian.
Transcrierea faptului trait, alaturi de jocurile imaginatiei, ca si prezenta unor consideratii cu caracter teoretic programatic fac ambiguu statutul acestor texte situate la limita dintre poezie si manifest. Nici in cele citeva volume de poezii publicate intre 1933-l940 tentatia programatica nu lipseste (vezi indeosebi ciclul de Marturisiri din volumul Cuvintului talisman). Teritoriul liric ramine cel al „culorilor fragile" si „geografiilor volante", cu „lumini din ce in ce mai transparente", fintini si oglinzi, siluete imateriale, vaporoase, ca la Voronca si Roii, o succesiune rapida de imagini prin fata „creierului-oglinda". Majoritatea poemelor lui Sasa Pana tradeaza insa o dualitate structurala a viziunii: programul avangardist „subversiv" („Fiecare aventura nimbul unei experiente / Martore actului de nastere al razmeritei") este concurat (si atenuat) de pornirile mai degraba sentimental-elegiace ale unui temperament echilibrat, inclinat spre reveria calma. Bibelourile, licuricii, evantaiele, ghirlandele, hulubii, margelele etc, prezente frecvent in vocabularul liric, deplaseaza o parte a acestei poezii spre registrul minor, indepartind-o de experientele avangardei.
Din aceasta oscilatie, poetul face uneori tema unor poeme elegiace dominate de obsesia „domesticirii" furtunii launtrice: „pe fata vesela ca o preerie dupa ploaie balafrele se vindeca repede", „Ce moment corect ar fi o furtuna impietrita". Cartile posterioare epocii avangardiste (Pentru libertate, 1945; Plecari fara ancora, 1946; Poeme fara imaginatie, 1947 etc.) atesta un alt tip de „corectitudine", prin abordarea unei tematici conjuncturale, exterioare sensibilitatii reale si mijloacelor specifice ale poetului.
OPERA:
Rabojul unui muritor, versuri. Bucuresti, 1925;
Diagrame, versuri. Bucuresti, 1930;
Echinox arbitrar, versuri. Bucuresti, 1931;
Viata romantata a lui Dumnezeu, versuri. Bucuresti, 1932;
Cuvtntul talisman, versuri. Bucuresti, 1933;
Calatorie cu funicularul. Bucuresti, 1934;
Sadismul adevarului, eseuri. Bucuresti, 1936;
Iarba fiarelor, versuri, Bucuresti, 1937;
Vladimir, versuri, Bucuresti, 1938;
Muntii, noaptea, linistea, versuri, Bucuresti, 1940;
Atentat la bunele tabieturi. Bucuresti, 1942 (ed. n, 1970);
Pentru libertate. Bucuresti, 1945;
Plecari fara ancora. Bucuresti, 1947;
Poeme fara imaginatie, Bucuresti, 1947;
Erata la „Introducere in modernism" de Dinu Stegarescu, Bucuresti, 1947;
Ttlbic, Tureatca et Co., Bucuresti, 1948;
Cordonul sanitar, 1942;
Cordonul sanitar, 1949;
A fost odata si nu va mai fi, Bucuresti, 1949;
,Asa intrecere inteleg si eu!", Bucuresti, 1949;
Teatru mic. Bucuresti, 1950;
In preajma mutarilor. Bucuresti, 1965;
Poeme si poezii alese din carti si din sertar (1925-l965), pref. de M. Petroveanu, Bucuresti, 1966;
Antologia literaturii romane de avangarda, cu un studiu introductiv de M. Calinescu, Bucuresti, 1969;
Prozopoeme, pref. de L. Ulici, Bucuresti, 1971;
Nascut in '0. Memorii, file de jurnal, evocari, Bucuresti, 1973;
Culoarea timpului, cu o prefata de M. Gafita, Bucuresti, 1977;
Misiunea trebuie indeplinita. Bucuresti, f. a. Traduceri: Paul Eluard, Oamenii si animalele lor. Animalele si oamenii lor. Bucuresti, 1938;
Jean Cassou, Loys Masson, Tristan Tzara, Poeme, in Antologie din poezia Rezistentei franceze. Bucuresti, 1946;
Suprarealismul si epoca de dupa razboi. Bucuresti, 1947;
llarie Voronca, Poeme, Bucuresti, 1961;
llarie Voronca, Poeme alese, I-II, Bucuresti, 1972;
llarie Voronca, Mic manual de fericire perfecta. Bucuresti, 1973.
|
REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, Istoria;
Perpessiciu's, Mentiuni, IV;
P. Constantinescu, Scrieri, IV, 1970;
L. Baconski, in Steaua, nr. 4,1967;
I. Oarcasu, in Tribuna, nr. 37, 1967;
Al. Piru, Panorama;
N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 41, 1969;
Z. Sangeorzan, in Cronica, nr. 41, 1969;
L. Raicu, in Romania literara, nr. 43, 1969;
I. Pop, Avangardismul;
Gh. Dinu, in Contemporanul, nr. 32, 1972;
M. Bucur, in Revista de istorie si teorie literara, nr.
4, 1973;
M. Zaciu, in Tribuna, nr. 25, 1973;
Ov.
. Crohmalniceanu, Literatura, II;
M. Zaciu, Ordinea si aventura, 1973;
idem. Bivuac, 1974;
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 15 si 31, 1977;
Gh. Grigurcu, Poeti;
H. Behar, in Manuscriptum, nr. 3 si 4,1982;
M. Bucur, Poezie - destin - drama, 1982;
M. Mincu, Avangarda litererata romaneasca, 1983;
D. Micu, Modernismul, I-II;
M. Scarlat, Istoria, III.
|
