Ruxandra Ivancescu opera literara |
Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
Referinte critice: "Practicind un discurs critic deschis, nefixat in prejudecati ori scheme rigide, autoarea manifesta o egala disponibilitate fata de nume - in general consacrate - din toate generatiile literare postbelice () Desigur, congruente de gust si de structura intelectuala are, in primul rind. cu optzecistii. generatie din care ea insasi face parte. () Ruxandra Ivancescu are spirit critic si nu doar afinitati, se misca dezinvolt si fara complexe pe axa intregii literaturi romane contemporane (mai mult pe axa verticala decit pe cea orizontala)." (Cornel Moraru, Timpul "vrajit" al lecturii. "Vatra", nr. 4/200(1) '"Ruxandra Ivancescu vadeste, in asertiunile sale. un spirit critic echilibrat, ce se bazeaza pe o solida informatie teoretica; cu precizarea, doar. ca autoarea nu incearca sa epateze prin etalarea eruditiei sale. si, mai curind. isi construieste interpretarile printr-o resorbire a informatiei teoretice in enuntul critic transant si lipsit de orice «ambiguitate»." (Iulian Boldea. O posibila viziune asupra prozei contemporane. "Vatra", nr. 4/200(11 "autoarea isi construieste viziunea pornind de la 1945-l947 si ajungind pina la cel mai crud nouazecism. Eterogenitatea textelor analizate descumpaneste: jurnale (Mircea Eliade. Paul Goma), memorialistica a inchisorilor comuniste (Doina Jela, Petre Baicu), dar si romane, critica literara sau a mentalitatilor (Nicolae Breban, Mircea Cartarescu. Anton Sebastian Floratiu. Gheorghe Grigurcu, Cari E. Schorske, Virgil Nemoianu) Textele din volum au. in marea lor majoritate, aspectul unor cronici de carte. Interesante sint clamele conceptuale prin care autoarea isi «leaga» textele unele de altele. () Dincolo de imperfectiunile ei, cartea Ruxandrei Ivancescu [O noua viziune asupra prozei contemporane] reprezinta o promisiune a noii critici si. in acelasi timp. o provocare pentru orice cititor prin perspectiva pe care o ofera asupra scriiturii contemporane." (Dan Gulea, "Observator cultural", nr. 7/2000) |