Rucareanu Nicolae biografia
Rucareanu Nicolae opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
RUCAREANU Nicolae, se naste la 1810, Cimpulung -m. 1889 (?), Cimpulung.
Poet si prozator.
Studiaza cu dascali particulari, apoi la Colegiul „Sf. Sava" din Bucuresti. in 1844, audiaza, in capitala Frantei, cursurile lui J. Michelet. Deputat in Divanul ad-hoc (1857) si presedinte al judecatoriei din Cimpulung (1861).
Colaboreaza la Muzeu national, Foaie pentru minte, inima si literatura, Poporul, Tipograful roman, Romanul, Trompeta Carpatilor etc. Debut editorial cu un volum de Modeste incercari poetice (1873). A mai publicat Statua lui Heliade (1882), Impresiuni d-un viagiu la Constantinopole si inapoi (1886) si Vade-mecum la Dimbovicioara (1889). Balada sa Vinatorul Carpatilor a retinut atentia lui A. I. Odobescu , in Pseudo-cynegeticos. Este autorul unei brosuri politice: Partidul liberal progresist si viitorul sau (1867).
Autor de versuri originale, dar si de traduceri (mai ales din Schiller), Rucareanu Nicolae ii avea drept maestri recunoscuti pe Alecsandri si Heliade-Radulescu , pentru acesta din urma lansindu-se in polemici rasunatoare (Statua lui Heliade, 1882). Instrumentarul sau poetic este mai degraba modest, cuvintul refuzind sa-l serveasca memorabil. „Daca natura l-ar fi inzestrat cu darul de a spune precum simte, noteaza A. I. Odobescu, d. Nicolae Rucarea-nu ar fi facut desigur un cap de opera nemuritor". Cum nu s-a intimplat asa, Rucareanu Nicolae ramine „un amator specializat in cinegetica" (G. Calinescu ), poezia lui fiind „un cuatruped schilod in forma de catren" (Cezar Bolliac ). Pasionat vinator, izbuteste ici-colo imagini de oarecare prospetime. Sinceritatea -cea mai de seama cantate a scrisului sau -rabufneste in formulari de oarecare forta sugestiva, chiar daca cizelate dupa model schillerian. Iata o chemare la vinatoare sustinuta cu premonitii:
„- In sus copii
Cu apa vie va spalati fata,
Apoi pe Domnul rugati cu totii,
Ca sa ni fie in ajutor.
Armele toate curate fie!
Flinta si strutul sa nu ne minta,
Caci asta-noapte eu am avut
Tot visuri bune,
ce nu ma-nseala". |
Poeziile sale sint, de fapt, povestiri de vinatoare oarecum patetice, turnate in forme inflorite si obligate sa imite haina prozodica.
OPERA:
Modeste incercari poetice, versuri, Bucuresti, 1873;
Statua lui Heliade, versuri, Bucuresti, 1882;
lmpresiuni d-un viagiu la Constantinopole si inapoi, jurnal de calatorie, Bucuresti, 1886;
Vade-mecum la Dimbovi-cioara, insemnari, Cimpulung, . Traduceri: Printesa Constanta de S., Douazeci si patru de ore ale unei femei simtibile sau O mare lectie. Bucuresti, 1843. |
REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, Istoria;
P. Costinescu, in Tomis, nr. 5, 1967;
/. L. R., II, 1968.
|
