Rotaru Dan biografia
Rotaru Dan opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ROTARU Dan, se naste la 18 ian. 1943, comuna Salcia, judetul Olt.
Poet.
Fiul lui Petre Rotaru, agricultor, si al Sofiei (n. Anghel).
Liceul, terminat in 1960, la Slatina, dupa care urmeaza Scoala Tehnica de Chimie din Copsa Mica (1960-l962). Licentiat al Facultatii de Filosofie a Univ. din Iasi (1968).
Debuteaza in Amfiteatru (1968). in 1970, in „Biblioteca Arges", ii apare placheta Teama de final. Debut editorial cu volum de poezii Plinsul oglinzilor (1971).
Colaboreaza la irges, Romania literara, Convorbiri literare, Tribuna, Luceafarul s. a. Redactor principal la revista Arges.
Publica volum de versuri: Lacrima Laurei (1973), Mantia de lumina (1976), Sunetul visarii (1978), Mirele zapezii (1980), Invitatie la dragoste (1985), A iubi, iubire (1987) si Castelul de bruma (1988). Premiul revista Arges pentru volum de debut Plinsul oglinzilor (1971).
Poet de sensibilitate neoromantica, Rotaru Dan aspira la frumusetea si gratia verbului, crezind inca in forta sugestiva a puritatii. Versurile sale, adesea de o fina muzicalitate, sint populate de nuferi, crini, ninsori si umbre deasupra carora e invocat „plinsul oglinzilor", corespondent al unui lamento al cuvintelor, cu vagi ecouri bacoviene. Sub aspect formal, tentat de metrica traditionala, Rotaru Dan isi suscita modernitatea prin traire si imagism. Metaforele trecerii timpului, invazia materiei, interogatiile chinuitoare, o anume discretie a sentimentului, cercetarea memoriei cu simturile viscolite, pierderea identitatii sau presimtirea unei tradari din partea lumii definesc, toate, o atitudine lirica suficient de constanta pentru a dizolva tentatia spre desuetudine a limbajului.
Poezia, „un fluture divin", „cu aripi de ceara", trece de la regimul nocturn (Plinsul oglinzilor, 1971), la cel diurn (Mantia de lumina, 1976), incercind o deschidere spre lumea reala, concreta. Cu toate acestea, ea isi gaseste adevaratele resurse in viziunea spiritualizata a erosului. Agonisite in vis, indepartate deci de senzual, iubirile se contureaza idealizat, raminind doar ca jocuri proiectate in imaginar. Tristetea plecarilor, uitarea si melancolia singuratatii constituie remodelari ale unor elemente din recuzita romantelor; in acest mediu, Rotaru Dan se infatiseaza ca un „mire al zapezii" preocupat continuu de mentinerea si chiar renasterea candorii.
OPERA:
Plinsul oglinzilor, versuri, Bucuresti, 1971;
Lacrima Laurei, versuri, Bucuresti, 1973;
Mantia de lumina, versuri, Bucuresti, 1976;
Sunetul visarii, versuri, Craiova, 1978;
Mirele zapezii, versuri, Craiova, 1980;
Invitatie la dragoste, versuri, Craiova, 1985;
A iubi, iubire, versuri, Bucuresti, 1987;
Castelul de bruma, versuri, Bucuresti, 1988.
|
REFERINTE CRITICE:
M. Diac, in Arges, nr. 1, 1967;
idem, ibidem, nr. 1, 1968;
L Adam, in Saptamina, nr. 39, 1971;
D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 8, 1971;
V. Felea, in Tribuna, nr. 32, 1971;
N. Turtureanu, in Cronica, nr. 39, 1971;
L. Ulici, in Contemporanul, nr, 40, 1971;
D. Cesereanu, in Luceafarul, nr. 28, 1972;
Al. Andriescu, in Cronica, nr. 23, 1973;
D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 10, 1973;
FI. Mugur, in Arges, nr. 5, 1973;
Al. Pini, in Luceafarul, nr. 51, 1975;
D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 8, 1976;
M. lorgulescu, in Romania literara, nr. 38, 1976;
D. Micu, in Contemporanul, nr. 19, 1977;
L. Alexiu, in Orizont, nr. 2, 1979;
Marieta Nicolau, in Contemporanul, nr. 8, 1981;
Carmen Padure, in Orizont, nr. 30, 1981.
|
