Romulus Fabian biografia
Romulus Fabian opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
FABIAN Romulus, se naste la 30 nov. 1902, comuna Varadia,jud. Caras-Severin-m. 19 oct. 1975, Bucuresti.
Poet si prozator.
Fiul lui losif Fa-bian, mic mestesugar, si al Floarei (n. Boraci).
Studii liceale la Oravita si Lugoj (absolvite in 1919); Seminarul Teologic la Blaj si Lugoj (1922-l925).
A debutat cu poezie in ziarul Progresul din Oravita (1924); debut editorial cu placheta de versuri Din tara cu bobi de aur (1933). Voi. Drumuri cu luna (1936) si Carte din pusta (1942) contin poeme traditionaliste cu un limbaj plin de regionalisme. Este prezent in antologia 11 poeti banateni a lui Ion Stoia-Udrea. Preot (1925-l945); contabil la Resita.
Colaboreaza la Societatea de miine. Scrisul banatean. Orizont, Flamura rosie. Drapelul rosu, Vatra etc. Prin romanele Eu si ai mei (1973), Cei care au plecat (1975) si Rasucirea (1980), continind numeroase elemente autobiografice, Romulus Fabian realizeaza o fresca a satului banatean din prima jumatate a secolului al XX-lea.
Poet traditionalist, lipsit de adincime, caracterizat de Virgil Birou ca „duios inamorat al pustei", Romulus Fabian este in poeziile din volumele Din tara cu bobi de aur (1933), Drumuri cu luna (1936) si Carte din pusta (1942) un rapsod al cimpiei banatene.
Plina de pitorescul limbajului banatean, cu ecouri post samanatoriste, lirica aceasta nu depaseste valoric limitele unei poezii a specificului local. Mai fructuos s-a manifestat F, in proza, unde problematica abordata este cea a satului banatean de altadata. In romanele Eu si ai mei (1973), Cei care au plecat (1975) si Rasucirea (1980), cu o privire nostalgica, cu o unda de duiosie si de poezie naiva, prozatorul restituie, in pagini lipsite de elemente spectaculoase, dar pline de autenticitatea faptului trait, viata satului banatean de odinioara. Descriind evenimentele cu care se confrunta comunitatea sateasca in perioada de dinainte si din timpul celui dintii razboi mondial, romanul Eu si ai mei surprinde realitatea asa cum se reflecta in psihologia unui tinaraflat in pragul adolescentei.
Prospetimea de pictura naiva a viziunii romanului, densa de elemente pline de concretete si de autentic fior poetic, deriva din aceasta perspectiva a abordarii lumii prin ochiul copilului. Fapte tinind de miraculos, de lumea eresurilor se impletesc cu altele reale sau evocatoare ale unor mari evenimente din istoria tarii (razboiul, sarbatoarea Unirii de la 1918). Dar chiar si atunci cind intimplarile povestite se situeaza la granita fantasticului, ca, de pilda, in savuroasa poveste a revenirii in lumea celor vii a unui mort (Ion Baiu"), intervine realismul taranului banatean, ironia provocata de acea „circumspectie conservativa" pe care G. Calinescu o remarca in compozitia spiritului banatean.
Cei ce au plecatil conduce pe Romolos, personajul principal din romanul anterior, in pragul adolescentei. Trecind prin variate intimpJari, dintre care unele sint de un netagaduit umor, prin virsta primelor tulburari erotice, acesta cunoaste socul brutal al evenimentelor primului razboi mondial. Cu romanul Rasucirea, plin de numeroase note autobiografice topite in fictiunea prozei, tripticul evocarii atinge o mai mare maturizare artistica.
Aceluiasi sentiment al autenticitatii redarii vietii satului i se adauga acum o mai atenta conturare a psihologiei taranului surprins in momente de disperare, de umilinta sau revolta. Lumea taranilor banateni care se aduna (ca intr-o noua „poiana a lui Iocan") pe banca pravaliei lui Pau Vuia spre a citi si a dezbate dintr-un ziar „legea datoriilor", a celor exploatati de bancile „de imprumut" sau a taranului care, neputindu-si vinde griul din cauza inflatiei, il arunca in Bega este surprinsa cu o remarcabila luciditate. Mai putin realizate sub raportul constructiei epice, aceste romane provinciale ramin o interesanta monografie artistica a satului banatean de altadata.
OPERA:
Din tara cu bobi de aur, versuri. Lugoj, 1933;
Drumuri cu luna, versuri, Timisoara, 1936;
Carie din pusta. Timisoara, 1942;
Eu si ai mei, roman, Bucuresti, 1973;
Cei care au plecat, roman, Bucuresti, 1975;
Rasucirea, roman, ed. ingrijita de L. Alexiu, pref. de S. Titel, Timisoara, 1980.
|
REFERINTE CRITICE:
S. Titel, Pasiunea lecturii, 1976;
N. Tirioi, Premise literare, 1976;
C. Ungu-reanu, in Orizont, nr. 29, 1973;
L. Alexiu, in Orizont, nr. 30, 1975;
V. F. Mihaescu in Luceafarul, nr.30, 1975.
|
