Romulus Diaconescu biografia
Romulus Diaconescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
DIACONESCU Romulus, se naste la 2 oct. 1942, comuna Balanesti, judetul Gorj.
Prozator si teatrolog.
Fiul lui Sevastian Diaconescu, functionar, si al Eleonorei (n. Patrascoiu), taranca.
Scoala elementara la Balanesti (1949-l956); liceul la Tirgu Jiu (1956-l960); Facultatea de Filologie a Uni v. din Bucuresti (1960-l965). Colaboreaza la Tribuna, Romania literara. Luceafarul etc. Redactor la ziarul inainte (1966-l974) si la revista Ramuri (1974-l977; redactor-sef adjunct din 1977).
Debuteaza cu cronica teatrala in Viata studenteasca (1963); debut editorial cu volum de reportaje Timpul din ziduri (1976). incercind formulaeseului (Trebuia sa se nasca Brancusi, 1982), Romulus Diaconescu se impune ca un avizat comentator de teatru cu volum Dramaturgi romani contemporani (1983).
Romanele sale, proiectate intr-un ciclu, restituie tipologia si atmosfera din redactia unui ziar de provincie (Migratii fara sezon, 1984; Neuitatele amurguri, 1988) ori secvente din prima conflagratie mondiala (De veghe pentru invingatori, I-II, 1987-l989). Exersind in mod constant cronica dramatica, Romulus Diaconescu ramine credincios naratiunii de factura clasica. Premiul Uniunii Scriitorilor (1983).
Dupa culegerea de reportaje Timpul din ziduri (1976), ce marcheaza debutul editorial al lui Romulus Diaconescu, urmeaza volumul Spatii teatrale (1979), consacrat, in sectiunea cea mai rezistenta, radiografierii unor dramaturgi contemporani (Paul Anghel, Ion Baiesu, Mihnea Gheor-ghiu, Teodor Mazilu, Dumitru Radu Popes-cu". Marin Sorescu), autorul scriind si despre piesele „care nu au intrat inca in vederile scenelor noastre". Eseuri despre contributiile teatrologilor de azi (Valentin Silvestru, Alex. Olaru sau Ion Zamfirescu) si citeva incursiuni pertinente in Dramaturgia universala pe scenele romanesti rotunjesc acest volum in care, dincolo de analiza fragmentara, pe piese, a lui Marin Sorescu sau Romulus Diaconescu R. Popescu, se intrevede o constiinta a ansamblului literaturii noastre dramatice postbelice. E o critica de sustinere, convingatoare tocmai prin abordarea bivalenta de catre teatrolog a operei dramatice ca text si spectacol. Aceste calitati se reintil-nesc amplificate intr-o lucrare ulterioara, cu caracter de sinteza. Astfel, Dramaturgi romani contemporani (1983) este organizata pe teme coagulante, precum Chipurile Comediei Umane, O viziune^ a destinului, Dramaturgia romancierilor. Intre document si fictiune istorica si De la radiografia cotidianului la tensiunea etica. Este mai degraba o istorie a teatrului romanesc de azi, ce porneste de la adevarul ca „dramaturgia a parcurs in ultimii cincisprezece ani un vizibil proces de radicalizare, rupind cu schematismul festivist si didacticismul dogmatic al deceniului sase". Raportindu-se la repere ca O antologie a dramaturgiei romane (1944-l977) de Valeriu Rapeanu, autorul propune studii cvasimonografice (Marin Sorescu, Horia Lovinescu s.a.), desi nu suficient proiectate in climatul cultural si ideologic menit sa confere un plus de coerenta temei ce „aduna" dramaturgi ca Dumitru Solomon, Paul Everac, Ion Romulus Diaconescu Sirbu si Mircea Radu Iacoban (De la radiografia cotidianului la tensiunea etica). Oricum, Dramaturgi romani contemporani este o lucrare de referinta in exegeza despre literatura noastra dramatica din ultimele decenii. Un interludiu nerelevant -eseul encomiastic Trebuia sa se nasca Brancusi (1982) - imparte oarecum activitatea literara a lui Romulus Diaconescu in Migratii fara sezon (1984), prozatorul inaugureaza un ciclu epic al carui personaj principal - ziaristul Liviu Cartianu -se formeaza in atmosfera unei redactii de ziar provincial, cu sedintele si „dezghetul" timid al anilor '. Tipologiile sint adesea grevate de modelele reale: profesorul Domitian Aldumitru este de fapt scriitorul I.D. Sirbu, dupa cum protagonistul insusi imprumuta, se pare, elemente din biografia autorului.
Acelasi mediu este prins in culori mai tari in Neuitatele amurguri (1988). intr-un alt registru afective restituit satul copilariei, vazut si el din perspectiva prefacerilor timpului. Disparitia mamei - figura luminoasa si spirit tutelar- motiveaza, in revers, proiectul epic: „Atunci, mi-am zis ca niciodata n-ar trebui sa ma departez prea mult; altfel, mereu ma va urmari fiorul ascuns al acestor locuri, cu intrebarile lor fara capat si chinul eternei reintoarceri. Cindva, nu ma indoiesc, va trebui sa dau seama despre trecerea Cartienilor prin vremuri." Ceea ce autorul si face, programatic inlrucitva, in cele doua volume ale romanului de reconstructie istorica De veghe pentru invingatori (1987-l989). Procedeul romantic al .jurnalului gasit" este utilizat aici pentru a reface, impreuna cu Liviu Cartia-nu chemat in sat de bunicul sau, odiseea unui i i ale de-al acestuia, combatant in primul razboi mondial. Cele doua planuri - prezentul in care se afla tinarul absolvent si trecutul prezentifi-cat prin lectura - se intersecteaza, mentinin-du-se interesul cititorului. Altfel, optiunea pentru istorisirea traditionala, taietura portretistica a personajelor etc. mentin proza lui Romulus Diaconescu in orizontul literaturii realiste, astazi putin spectaculoasa, dar aspirind la acuratetea reprezentarii, „fiindca, asa cum citim in finalul Neuitatelor amurguri, dintotdeauna ceilalti traiesc prin amintirea cuiva".
OPERA:
Timpul din ziduri, reportaje, Craiova, 1976;
Spatii teatrale, cronici dramatice. Craiova, 1979;
Trebuia .ui se nasca Brancusi, eseu, Bucu-rv.sii, 1082;
Dramaturgi romani contemporani, Craiova, 1983;
Migratii fara sezon, roman, Bucuresti. 1984;
De veghe pentru invingatori, I-II, roman, Bucurosii. 1987-l989;
Neuitatele amurguri, roman, Craiova. 1988.
|
REFERINTE CRITICE:
L. Uliei, Prima verba, II, 1978: I. Vartic, in Ramuri, nr. 3, 1980;
M. Ghitu-lescu, in Tribuna, nr. 10,1980: C. Cublesan, ibidem, nr. . 1984;
Alex. Stefanescu, in Romania literara, nr. 28, 1984;
F. Firan, Profiluri si structuri literare. 1986;
M. Besteliu, in Ramuri, nr. 4, 1985;
I. Purca-ru, Carte cu olteni, 1988;
St. I.Ghilimescu .in Astra, nr. 7, 1989;
M. Besteliu, in Ramuri, nr. 2, 1989.
|
