Romanescu Marcel biografia
Romanescu Marcel opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ROMANESCU Marcel, se naste la 11 oct. 1897, Liege (Belgia) - moare in .
Poet.
Clasele primare la Paris si Craiova; liceul la Craiova, Turnu Severin, Iasi si Manastirea Dealul. Studii juridice.
Licentiat (1920) in drept si filosofie al Univ. din Bucuresti. Atasat de Legatie ia Vatican (192l-l923), secretar de Legatie la Varsovia (1923-l925), iar din 1925, la Haga. La Roma, conduce revista Romania (1921), iar intre 1926 si 1929, la Craiova, revista Flamura. Colaboreaza, din 1915, la Capitala, Flacara, apoi la Viata literara si artistica (Craiova), Ramuri, Lumina noua. Solia, Romania de miine, Zorile, Glasul Bucovinei, Sburatorul, Adevarul literar si artistic, Convorbiri literare, Gindirea, Miscarea literara.
Universul literar s. a. Debut editorial cu volum de „sonete si poeme" lsvoare limpezi (1923). Mai publica: Cuiburi in soare (1926), Hermanosa din Corint. Povestea unei hetaire (1927), Gradina lui Teocrit (1928). Da o versiune a Cintarii cintarilor (1925) si traduce din Goethe, din Fausto Martini, precum si din norvegienii Gunnar Heiberg si S. Obstfelder. Poezie de factura neoclasica, avind unele afinitati cu motive si sonoritati simbolisto-parnasiene.
Apartinind, ca tipologie stilistica, traditiei „culturale", neoclasice a poeziei romanesti, opera lui Romanescu Marcel transcrie - cu eleganta, dar fara stralucire - reactiile unei sensibilitati cultivate in contact cu vechi si batatorite toposuri: Elada, Roma, miturile, noaptea, luna etc. in general, asadar, poemele sint concepute prin raportare la arta (la cultura) si nu - in mod nemijlocit - la natura (realitate).
Astfel, atunci cind (precum in Cuiburi in soare, 1926; vezi piesa Criticilor mei) poetul se vrea si se declara un naturist si un elementar, rezultatele sint mult inferioare celorlalte. Temperamentul se opune intentiei. Ca urmare, locul rigorii formale si al sobrietatii de fond este luat de un sentimentalism banal si inutil (dezlegat din strinsorile metricii, e drept), un sentimentalism anemic ce sfideaza orice poza robusta. In mare vorbind, se pot distinge in creatia lui Romanescu Marcel trei categorii de texte: cele apropiate de maniera simbolista (armonii, parfumuri, sinestezii, clavire, delir etc): fond difuz, muzical, imobilizat in forme necrutatoare (lsvoare limpezi, 1923); cele incerte, doritoare de mobilitate formala, de o inspiratie mai viguroasa, dar incapabile sa depaseasca zona notatiilor minor-sen-timentale; cele de inspiratie mitologica (indeosebi Hermanosa din Corint, 1927), unde evocarea se insoteste de melancolie, amintind (o data cu structura metrica) de timbrul lui Alexandru Philippide . In acest din urma ciclu, universul rigid si nostalgic al poeziei lui Romanescu Marcel isi amplifica si isi imblinzeste contururile, recuperind (si integrind), dirt perspectiva unui subtil parnasianism, delicatele jocuri sonore (si semantice) ale sonetelor simboliste.
Cerebral si elaborat, autorul se inrudeste, in spirit, cu Duiliu Zamfirescu si Ion Pillat . Marele ctitor al directiei este, fireste, Macedonski . Se simt si tragicele inflexiuni ale glasului lui Alexandru Philippide , dar textele sale ramin, totusi, preponderent decorative. Lipseste, in mare masura, acel simtamint al timpului care sa le confere profunzime si durata; de asemenea, o mai pronuntata originalitate in interpretarea „mastilor". Se remarca, dimpotriva, conflictul dintre o absenta nefasta (cea a fortei imaginative: indispensabila acestui gen de poezie) si o prezenta nefasta (cea a mimatelor eruptii afective).
OPERA:
Isvoare limpezi. Sonete si poeme, Craiova, 1923;
Cuiburi in soare. Poeme lirice, Craiova, 1926;
Hermanosa din Corint. Povestea unei hetaire. Bucuresti, 1927;
Gradina lui Teocrit, poezii, Bucuresti, 1928;
Efigii latine, Bucuresti, . Traduceri: Cintarea cintarilor. Bucuresti, 1925;
Fausto Martini, Teatru, trad. din italieneste de ~, Bucuresti, 1925;
Gunnar Heiberg, Balconul, din lb. norvegiana, cu un studiu de ~, Bucuresti, 1925;
S. Obstfelder, Teatru, trad. din norvegiana, cu un studiu introductiv de ~, Bucuresti, 1927;
Goethe, Poezii, in romaneste de ~, Bucuresti, f. a.
|
REFERINTE CRITICE:
E. Lovinescu, Critice, IV,' 1923;
IX, 1924;
idem, Istoria, III;
G. Dumitrescu, Opinii literare, 1927;
Perpessicius, in Cuvintul, nr. 930, 1927;
P. Constantinescu, in Viata literara, nr. 51,1927;
G. Calinescu, Istoria;
Perpessicius, Opere, III, 1971.
|
