Rogoz Georgina Viorica biografia
Rogoz Georgina Viorica opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ROGOZ Georgina Viorica (numele la nastere: Georgina Viorica Huber), nr. 5 apr. 1927, Timisoara.
Prozatoare, autoare de piese pentru teatrul de papusi.
Fiica lui George Huber, economist, si al Stelinei (n. Ionescu).
Sotia prozatorului Adrian Rogoz . Liceul absolvit la Bucuresti (1946); urmeaza, in acelasi oras, Facultatea de Filologie (1946-l950). Dupa absolvire, asistent si lector universitar (1950-l957), metodista la Casa Centrala a Creatiei Populare din capitala (1963-l966). in 1989 se stabileste in Germania, la Bad Nauheim. inca din timpul liceului, la 15 ani, debuteaza cu un volum de Schite (1943), prefata de Cicerone Theodorescu . Se dedica mai intii literaturii pentru copii, scriind basme, povesti si snoave: Valurea (1953), Calutul de foc (1957), Ulcicufa cu vraji (1957), De ce nu mai are puricele potcoave de argint (1958), Ghil-Thagar (1959), Cite-n luna si in soare (1964) s. a. Trece apoi la literatura SF (Strania maladie siderala, 1963; Aventura in Gondwana, 1964 -povestiri publicate in revista), cultivind o reusita formula de science-fiction pentru copii (romanul Eu si Batrinul Lup de Stele, 1966, basmele SF din volum Taina Sfinxului de pe Marte, 1967), dar si science-fiction propriu-zis (Anotimpul sirenelor, 1975; Sa nu afle Aladin, 1981). Proza de inspiratie istorica, exersata mai intii in volum Pe Arges in sus (1964), urmareste reconstituirea (in registru eroic si tragic) a epocii lui Vlad Tepes (Vlad, fiul Dracului, 1970; Draculestii,' 1977). Rogoz Georgina Viorica a scris si numeroase piese pentru teatrul de papusi, unele publicate (Toc Napirstoc si Tita Fetita, 1963; Mosnegutul de zapada, 1965; Cine va pazi clopoteii?, 1967; Pe cai, pe cai, pe cai!, 1972; Porumbita alba sau O fabula pe dos, 1973; Basme in examene, 1977; Y. Rogoz Georgina Viorica 7245, 1979; O poveste din cronici, 1980; Hai sa facem o poveste, 1981; O intrecere ca-n basme, 1982), altele doar reprezentate (N-a fost nici un zmeu de vina, 1959; O vacanta in anul 2202, 1967; Alelei, voinicii mei!, 1973; Nepotii lui Fat-Frumos, 1981; La Bufnita Vesela, 1982), precum si peste 30 de scenarii radiofonice pentru copii si tineret (intre 1960 si 1983), printre care Maiastra lumii (1968), basm-scenariu despre tineretea lui Brancusi, difuzat apoi si prin disc Electrecord, si Mesterul de oglinzi (1982), despre Emil Girleanu . Colaboratoare si la unele manuale scolare.
A prefatat ed. scolare din N. Balcescu (1953), Gr. Alexandrescu (1954), I. Ghica (1955), B. P. Hasdeu (1956), M. Sadoveanu (1956), C. Negruzzi (1960), C. Bolliac (1961) s. a. A tradus din Edouard Laboulaye, Anna si J6zsef Meliusz. Rogoz Georgina Viorica a publicat si sub semnaturile Viorica Huber si Viorica Huber-Rogoz. Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti pe 1977 (pentru romanul Draculestii) si pe 1981 (pentru volum de povestiri SF Sa nu afle Aladin); Premiul Festivalului International al Teatrelor de Papusi (Zagreb, 1976) pentru piesa Cine va pazi clopoteii?; Premiul celui de al IX-lea Concurs european de literatura pentru copii (Trento, Italia, 1982) pentru volum Sa nu afle Aladin (1981).
Inocenta, spontaneitatea, zburdalnicia si nastrusnicia virstei preadolescente, pe care Rogoz Georgina Viorica stie sa le faca a suna genuin, necontrafacut, se afla exprimate mai intii in basmele ei (Valurea, 1953; Calutul de foc, 1957; Ulcicuta cu vraji, 1957; Ghil-Thagar, 1959 s.a.), in povestiri din viata copiilor (Corabia de pe cimpie, 1961), in numeroase piese pentru teatrul de papusi, pentru a trece firesc mai apoi si in romanul SF pentru copii Eu si Batrinul Lup de Stele (1966), si in basmele SF din volumul Taina Sfinxului de pe Marte (1967). Ele se vor manieriza insa mai tirziu, in culegerea de povestiri SF Sa nu afle Aladin (1981), din care se remarca doar Oceanul cu triluri, prin prospetimea nealterata a feeriei si nostimadei. De mentionat Povestea lui Xivor din volumul Taina Sfinxului de pe Marte -versiune SF a basmului popular romanesc Tinerete fara batrinete si viata fara de moarte.
In science-fiction, piesa de rezistenta a scriitoarei ramine insa mini-romanul Anotimpul sirenelor (din volumul omonim, 1975) unde, printr-o abila insertie in realul imediat (decorul estival al litoralului romanesc) a unui motiv SF standard (contactul cu inteligente extraterestre), rezulta - surprinzator! - o absolut inedita ipostaza literara a „imaculatei conceptiuni" evanghelice. incorporind fara fisura ideea de rezonanta poetica („legea intelegerii cosmice") dupa care „oricite calitati ar avea o lume in comparatie cu alta, nu va exista intelegere, comunicare deplina, cit timp una n-o va privi pe cealalta chiar cu ochii acesteia, dinlauntru deci, printr-un fel de empatie profunda". O certa reusita, dar intr-un „gen" totalmente diferit, este si romanul istoric Draculestii (1977), cu o versiune anterioara -Vlad, fiul Dracului (1970) - pregatita si aceasta, la rindu-i, prin exercitiile de digitatie stilistica din volumul de „secvente istorice" Pe Arges in .vM.r(1964). Imbinind resursele complementare ale unei temeinice informatii documentare si - acolo unde documentul lipseste - ale inventiei fictionale in spiritul adevarului istoric, uzind si de o moderna tehnica narativa, contrapunctica, romanele Vlad, fiul Dracului si Draculestii reusesc sa contrapuna, implicit polemic, frivolei mode occidentale a demonismului si vampirismului lui „Dracula", un complex profil al domnitorului valah Vlad Tepes, din care nu lipsesc nici cruzimea, nici machiavelismul, dar nici determinarile istorice, nici motivatiile psihologice si nici insondabilul temperamental - ceea ce preschimba fiorul frivol al atrocitatii intr-un alt fior, mai grav, eroic si tragic.
OPERA:
Schite, pref. de Cicerone Theodorescu, Bucuresti, 1943;
Valurea, Bucuresti, 1953;
Calutul de foc, Bucuresti, 1957;
Ulcicuta cu vraji, Bucuresti, 1957;
De ce nu mai are puricele potcoave de argint. Bucuresti, 1958;
Ghil-Thagar, Bucuresti, 1959;
Corabia de pe cimpie. Bucuresti, 1961;
Petrolache Fat Frumos, Bucuresti, 1962;
Pe Arges in sus. Secvente istorice. Bucuresti, 1964;
Cite-n luna si in soare. Bucuresti, 1964;
Eu si Batrinul Lup de Stele, Bucuresti, 1966;
Taina Sfinxului de pe Marte, Bucuresti, 1967;
La brat cu ultimul zmeu. Bucuresti, 1970;
Vlad, fiul Dracului, Bucuresti, 1970;
Giumbus Magarus, Bucuresti, 1974;
Anotimpul sirenelor. Bucuresti, 1975;
Draculestii, Bucuresti, 1977;
Sa nu afle Aladin, Bucuresti, . Traduceri: Edouard Laboulaye, Basme, trad si pref. de Viorica Huber, Bucuresti, 1962;
Anna si Jozsef Meliusz, Nae desteptul, trad. de Viorica Huber si Peter Bokor, Bucuresti, 1961.
|
REFERINTE CRITICE:
M. Calinescu, in Viata Romaneasca, nr. 10, 1962;
E. Simion, ibidem;
Zoe Dumitrescu-Busulenga, in Romania literara, nr. 47, 1970;
Ov. S. Crohmalniceanu, "in Luceafarul, nr. 48, 1977;
A. Cosma, Romanul romanesc si problematica omului contemporan, 1977;
FI. Manolescu, Literatura S.F., 1980;
Ov. S. Crohmalniceanu, Plinea noastra cea de toate zilele, 1981;
H. Candroveanu, Literatura romana pentru copii, 1988.
|
